ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 306/2009

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 306/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin Ordinele nr. 2275 din 14 noiembrie 2007,

nr. 1176 din 12 iunie 2008 și nr. 1178 din 12 iunie 2008 ale Procurorului

General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

recurenții au fost numiți, începând cu data de 15 noiembrie 2007, respectiv 23

iunie 2008, în funcția de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, fiind declarați admiși la interviurile organizate

la 25 octombrie 2007, respectiv la 19 mai 2008 de către comisiile constituite

conform art. 87 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară

republicată.

Prin cererile formulate,

recurenții au solicitat recunoașterea gradului profesional corespunzător

Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție.

Prin Hotărârea nr. 981 din 2

octombrie 2008 a Plenului C.S.M. le-au fost respinse cererile.

În motivarea

hotărârii, C.S.M. a reținut, în esență, următoarele:

-

procurorii din cadrul D.I.I.C.O.T. care au

solicitat recunoașterea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe

lângă înalta Curte de Casație și Justiție nu au susținut un concurs de

promovare conform art. 43 raportat la art. 44 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 303/2004;

-

deși este organizată ca o structură

specializată a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și

Terorism are personalitate juridică proprie, cu atribuții, competență,

organizare și salarizare stabilite prin lege specială (art. 75 alin. (1)2 din

Legea nr. 304/2004);

-

competența prevăzută de Legea nr. 508/2004,

cu modificările și completările ulterioare, aparține Direcției, astfel că nu

poate fi pusă în discuție validitatea actelor procedurale întocmite de către

procurorii specializați care nu au grad profesional de procuror al Parchetului

de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție;

- numirea

procurorilor într-o structură specializată făcută potrivit art. 8 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 508/2004 și ulterior, conform procedurii speciale prevăzute de art.

75 alin. (4) – (8) din Legea nr. 304/2004 republicată, modificată și completată

prin Legea nr. 247/2005, nu se confundă cu promovarea în funcții de execuție,

care se face numai prin concurs, în condițiile art. 43 și 44 din Legea nr. 303/2004;

- art. 26 din Legea nr.

508/2004 prevede că dispozițiile legilor nr. 303, 304 și 317/2004, republicate,

se aplică în mod corespunzător și Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate

Organizată și Terorism, astfel că procurorii care activează în cadrul Direcției

pot fi promovați în funcții de execuție numai prin concurs, conform art. 43 -

44 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 303/2004;

- în temeiul art. 75 alin.

(2) din Legea nr. 304/2004, la încetarea activității în cadrul D.I.I.C.O.T.,

procurorii revin la parchetele de unde provin; pentru situația în care la

parchetul unde procurorul a solicitat să revină nu există posturi vacante, prin

O.U.G. nr. 100/2007 s-a constituit prin bugetul de stat, un fond de rezervă;

- salarizarea

procurorilor D.I.I.C.O.T. cu un coeficient de multiplicare corespunzător

indemnizației procurorilor de la Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație

și Justiție nu conferă de drept și gradul profesional corespunzător;

- hotărârile

judecătorești pronunțate anterior de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

de contencios administrativ și fiscal, nu au caracter obligatoriu în cauze

similare supuse analizei pentru că nu au fost pronunțate în recurs în interesul

legii, astfel că nu constituie o dezlegare la o problemă de drept dedusă

judecății.

Hotărârea nr. 981 din 2

octombrie 2008 a Plenului C.S.M. a fost atacată cu recurs, în temeiul art. 29 alin.

(7) din Legea nr. 317/2004, de către recurenții C.M.C., V.G. și D.C.E., care au

solicitat anularea ei ca nelegală și netemeinică și admiterea cererii de

recunoaștere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă

înalta Curte de Casație și Justiție.

In motivarea cererii, recurenții

au arătat că prin Ordinele nr. 2275 din 14 noiembrie 2007, nr. 1176 din 12

iunie 2008 și nr. 1178 din 12 iunie 2008 ale Procurorului General al

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, au fost numiți,

începând cu data de 15 noiembrie 2007, respectiv 23 iunie 2008, în funcția de

procuror în cadrul Parchetului de pe lângă înalta Curte  de  Casație și Justiție,

fiind declarați admiși la interviurile organizate la 25 octombrie 2007,

respectiv la 19 mai 2008 de către comisiile constituite conform art. 87 din

Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară republicată.

Interviul a constat în

verificarea pregătirii profesionale, a capacității de a lua decizii și de

asumare a răspunsului, a rezistenței la stres și a altor calități specifice,

potrivit art. 75 alin. (6) din Legea nr. 304/2004, astfel că are - în opinia

recurentei - același efect ca și promovarea în urma oricărui concurs sau

examen.

Totodată, au arătat că revenirea

procurorului la parchetul de unde provine sau la un alt parchet unde are

dreptul să funcționeze după încetarea activității în cadrul D.I.I.C.O.T., în

temeiul art. 75 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, nu

echivalează cu pierderea unui drept câștigat, respectiv gradul profesional și

salarizarea corespunzătoare Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și

Justiție.

Recurenții au arătat, de

asemenea, că în calitate de procurori în cadrul D.I.I.C.O.T. au îndeplinit acte

procesuale și procedurale ce intră în competența acestei structuri și au

beneficiat în fapt și în drept de statutul și remunerația acordată procurorilor

Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție.

Cu privire la jurisprudența

anterioară a înaltei Curți, recurenții au arătat că Plenul C.S.M. a ignorat

atât punctul de vedere evocat constant în hotărârile judecătorești, cât și

faptul că nu există o practică neunitară care să determine necesitatea unui

recurs în interesul legii, realizând chiar o discriminare, cu încălcarea

principiilor fundamentale menționate în art. l din Protocolul nr. 12 la

Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Prin întâmpinarea depusă

la dosar, intimatul a arătat că respingerea cererii recurenților s-a făcut cu

interpretarea corectă și distincția cuvenită între noțiunile de „numire"

și „promovare" pentru care legea prevede condiții și proceduri diferite,

reluând, în esență, argumentele expuse în hotărârea atacată. Au concluzionat în

sensul că numirea la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate

Organizată și Terorism conferă dreptul procurorilor de a funcționa la această

structură specializată, de a îndeplini atribuțiile ce intră în competența ei,

de a fi remunerați cu indemnizația prevăzută de lege, dar nu și gradul

corespunzător Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, care

poate fi obținut numai prin concurs. In caz contrar - în optica intimatului -

s-ar crea o situație discriminatorie, dezavantajoasă pentru toți ceilalți

procurori din cadrul Ministerului Public care, pentru a promova la parchetele

imediat superioare, trebuie să susțină concursuri.

Examinând cauza prin prisma

motivelor invocate în recurs și a apărărilor formulate în întâmpinare, ținând

seama de înscrisurile depuse la dosar și de normele aplicabile în materia

supusă analizei, înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru

considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Prin Hotărârea nr. 981 din 2

octombrie 2008 Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, cu toate că

intimatul a avut de soluționat cererile de recunoaștere a gradului profesional

corespunzător Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, formulate

de un număr de 26 de procuror de la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de

Criminalitate Organizată și Terorism, cererile acestora au fost respinse, în

bloc, pe aceleași considerente, fără a se ține seama de particularitățile

fiecărei cereri

Prin Ordinele ' nr. 2275 din 14

noiembrie 2007, nr. 1176 din 12 iunie 2008 și nr. 1178 din 12 iunie 2008 ale

Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, recurenții au fost numiți, începând cu data de 15 noiembrie 2007,

respectiv 23 iunie   2008, în funcția de procuror în cadrul Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, fiind declarați admiși la

interviurile organizate la 25 octombrie 2007, respectiv la 19 mai 2008 de către

comisiile constituite conform art. 87 din Legea nr. 304/2004 privind

organizarea judiciară republicată

Numirea în funcție s-a făcut în

temeiul art. 75 alin. (3) și alin. (4) și al art. 76 din Legea nr. 304/2004, al

art. 74 alin. (1) din Legea nr. 303/ 2004, al art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 27/2006

și al art. 1 și 26 din Legea nr. 508/2004 cu avizul favorabil exprimat prin

hotărârea nr. 240 din 16 noiembrie 2006 a C.S.M. - Secția pentru procurori, în

urma admiterii la interviul organizat în perioada 9-10 octombrie 2006.

Potrivit art. 75 alin. (3) – (8)

din Legea nr. 304/2004, în forma în vigoare la data numirii în funcție a

recurenților, D.I.I.C.O.T. se încadrează cu procurori numiți prin ordin al

procurorului general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și

Justiție, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii, în limita posturilor

prevăzute în statutul de funcții, aprobat potrivit legii.

Pentru a fi numiți, procurorii

trebuie să aibă o bună pregătire profesională, o conduită morală ireproșabilă,

o vechime de cel puțin 6 ani în funcția de procuror sau judecător și să fi fost

declarați admiși în urma interviului organizat de comisia constituită în acest

scop; interviul constă în verificarea pregătirii profesionale, a capacității de

a lua decizii și de a-și asuma răspunderea, a rezistenței la stres, precum și a

altor calități specifice.

Este adevărat că art. 43 din

Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor, instituie

regula potrivit căreia promovarea procurorilor în funcții de execuție se face

numai prin concurs organizat la nivel național, în limita posturilor vacante

existente la parchete, cu respectarea condițiilor de vechime prevăzute la art. 44.

Nu se poate nega însă că

procedura prevăzută de art. 75 alin. (3) – (8) din Legea nr. 304/2004 implică

și ea o evaluare, o selecție a candidaților din perspectiva calităților

profesionale specifice stabilite de legiuitor pentru ocuparea funcției de

procuror la D.I.I.C.O.T., numai candidații declarați admiși în urma interviului

urmând a fi numiți, în limita posturilor prevăzute în statul de funcții.

Prin urmare, art. 75 alin. (3) –

(8) din Legea nr. 304/2004 reglementează o procedură specială de numire sau

promovare într-o funcție de execuție, derogatorie de la procedura de drept

comun stabilită de art. 43 din Legea nr. 303/2004, distincția pe care intimatul

o face între noțiunea de „numire" și cea de „promovare" având

caracter artificial și bazându-se pe interpretarea strict literală a unor

prevederi legale. Promovarea, în ultimă instanță, nu este altceva decât o

numire într-o funcție superioară celei ocupate de persoana în cauză până la

data promovării.

Este de reținut, de asemenea, că

legea nu prevede o durată limitată a „mandatului" de procuror al D.I.I.C.O.T.,

numirea în funcția respectivă având caracter definitiv.

Direcția de Investigare a

Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a fost înființată în

temeiul Legii nr. 508/ 2004, ca structură specializată a Parchetului de pe

lângă înalta Curte de Casație și Justiție, ce își exercită atribuțiile pe

întreg teritoriul României prin procurori specializați (art. 1 alin. (1) și alin.

(2) din Legea nr. 508/2004, în forma în vigoare la data numirii în funcție a

recurentului).

În forma actuală a legii, D.I.I.C.O.T.

este definită ca o structură cu personalitate juridică, specializată în

combaterea infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism, în cadrul

Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție.

De asemenea, art. 75 alin. (2)

din Legea nr. 304/ 2004 privind organizarea judiciară, prevede că în cadrul

Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție funcționează

Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și

Terorism, ca structură specializată în combaterea criminalității organizate și

terorismului.

Toate aceste norme exprimă

voința legiuitorului de a crea o structură specializată „în cadrul"

Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, înglobată

acestuia, iar nu o entitate distinctă, plasată în afara ierarhiei parchetelor.

În consecință,

numirea în funcția de procuror la D.I.I.C.O.T. a candidaților admiși în urma

procedurii de selecție prevăzute de art. 75 din Legea nr. 304/2004 le conferă

acestora gradul profesional corespunzător nivelului parchetului din care face

parte structura respectivă.

Gradul profesional constă în

dreptul unui procuror de a funcționa la un anumit nivel în ierarhia

parchetelor, drept ce poate fi câștigat prin numire, promovare sau transfer, cu

respectarea dispozițiilor legale - o atare definire regăsindu-se și în practica

administrativă a Consiliului Superior al Magistraturii (hotărârea nr. 878 din

13 decembrie 2007).

Prin urmare, „gradul

profesional" nu este o noțiune abstractă, care să poată fi analizată

separat de funcția pe care o ocupă procurorul și de conținutul atribuțiilor

specifice postului, atribuții corespunzătoare competenței la nivelul

parchetului în cadrul căruia își desfășoară activitatea. Concursurile de

promovare se organizează pentru ocuparea unor funcții de execuție superioare,

în limita locurilor vacante disponibile, iar nu pentru dobândirea în mod

abstract a unui „grad profesional". Numai prin excepție, în cazuri expres

prevăzute, promovarea se face „pe loc".

Același raționament este valabil

și în cazul procurorilor numiți în structurile teritoriale ale D.I.I.C.O.T.,

constituite în circumscripțiile teritoriale ale parchetelor de pe lângă curțile

de apel și tribunale, fără ca legea să le confere o competență materială

diferită de cea a structurii centrale.

D.I.I.C.O.T. a fost înființată

din rațiuni de politică a justiției, în vederea realizării obiectivelor de

aderare a României la Uniunea Europeană și de eficientizare a luptei împotriva

criminalității organizate, prin crearea unor structuri specializate, în cadrul

cărora urmau să activeze procurori selectați pe baza unor criterii de înaltă

ținută morală și de performanță în combaterea criminalității organizate și a

terorismului.

Aceste rațiuni și obiective

diferite avute în vedere la înființarea D.I.I.C.O.T. sunt de natură să infirme

teza potrivit căreia conferirea gradului profesional corespunzător Parchetului

de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție în urma promovării procedurii

de evaluare prevăzute de art. 75 din Legea nr. 304/2004 ar constitui o

discriminare față de celelalte categorii de procurori, care nu promovează decât

prin concursul organizat în baza art. 43 din Legea nr. 303/2004.

În jurisprudența C.E.D.O.

s-a reținut în mod constant că deosebirile de tratament sunt discriminatorii

numai dacă nu au o justificare obiectivă și rezonabilă (cauza B. împotriva

României, Hotărârea din 6 decembrie 2007).

În fine, în soluționarea

prezentului recurs nu poate fi ignorată jurisprudentă constantă a înaltei Curți

de Casație și Justiție, constând atât în deciziile invocate de recurentă, cât

și în alte soluții de dată mai recentă, toate în sensul recunoașterii gradului

profesional de procuror al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și

Justiție pentru procurorii din cadrul structurilor specializate organizate în

cadrul acestui parchet.

O soluție contrară, fără

argumente solide care să justifice declanșarea procedurii de schimbare a

practicii înaltei Curți de Casație și Justiție, ar genera divergențe de

jurisprudentă care ar avea ca efect crearea unui climat de incertitudine și

insecuritate juridică, ceea ce ar contraveni dreptului la un proces echitabil

consacrat de art. 21 alin. (3) din Constituția României și de art. 6 din

Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale

(hotărârea C.E.D.O. pronunțată în cauza S.H. împotriva Ucrainei, nr. 48553/99,

citată în hotărârea din 1 decembrie 2005, pronunțată în cauza P. împotriva

României, publicată în M. Of. nr. 514/ 14 iunie 2006).

Având în vedere toate

considerentele expuse, Înalta Curte va admite recursul formulat în temeiul art.

29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 și va anula Hotărârea nr. 981 din 2

octombrie 2008 a Plenului C.S.M., în ceea ce-i privește pe recurenți, cu

consecința admiterii cererii de recunoaștere a gradului profesional

corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de C.M.C.,

V.G. și D.C.E. împotriva Hotărârii nr. 981 din 2 octombrie 2008 a Plenului C.S.M.

Anulează Hotărârea nr. 981 din 2

octombrie 2008 a Plenului C.S.M. în ceea ce-i privește pe recurenți.

Obligă intimatul să recunoască

recurenților gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 22 ianuarie 2009.