ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2948/2010

Deliberând asupra recursului comercial de față, reține următoarele: Prin sentința comercială nr. 7495 din 16 iunie 2008, judecătorul fondului din cadrul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive în ceea ce privește chematul în garanție; a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC T.F.C. SRL în contradictoriu cu pârâta SC A.P.C. SRL; a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâta SC A.P.C. SRL în contradictoriu cu SC M.H. SRL. În considerentele sentinței, judecătorul fondului a reținut că litigiul decurge din pretinsa neexecutare a obligațiilor de plată asumate de pârâtă prin contractul de execuție lucrări din 27 iulie 2004, ce avea ca obiect efectuarea de lucrări de execuție și montaj tâmplărie aluminiu, perete cortină și placări aluminiu compozit, pentru obiectivul Imobil Birouri M.H., din București.

S-a reținut că la data de 16 iulie 2004 între pârâtă și SC M.H. SRL s-a încheiat contractul de antreprenoriat general având ca obiect executarea lucrărilor de construcție imobil birouri și depozit, cu construcții și anexe, situat în București, sector 4. Reclamanta a susținut că deși a predat lucrările în luna noiembrie 2004, în condițiile contractului, pârâta nu a achitat în întregime prețul stabilit, motiv pentru care a promovat acțiunea în pretenții pentru suma de 206.146,48 lei, sumă în care a fost inclusă și garanția de bună execuție.

S-a reținut că între reclamantă și pârâtă nu a fost încheiat un proces-verbal de recepție finală, în accepțiunea prevederilor art. 9 din contract, prin care comisia de recepție să admită lucrările executate fără obiecțiuni, procesul verbal semnat de părți la data de 10 noiembrie 2005 semnalând deficiențe, aceleași aspecte fiind inserate și la data de 9 decembrie 2005; într-un ultim proces-verbal încheiat la 13 decembrie 2006 s-a propus amânarea recepției finale până la remedierea problemelor semnalate. În raport de probele administrate, judecătorul fondului a apreciat netemeinicia cererii reclamantei. A apreciat, totodată, netemeinicia cererii reclamantei cu privire la restituirea garanției de bună execuție, în raport de prevederile art. 4.1 și art. 11.4 – art. 11.5, potrivit cărora această garanței urma să fie deblocată la comanda beneficiarului, după 12 luni de la recepția lucrărilor, după predarea finală a obiectivului.

Judecătorul a reținut și că facturile emise de reclamantă nu au fost acceptate la plată de pârâtă. Judecătorul a mai reținut că pârâta a formulat o cerere de chemare în garanție a beneficiarului lucrării, SC M.H. SRL, arătând că în calitate de beneficiar, această societate a refuzat recepție lucrărilor executate de reclamantă; a solicitat ca, în măsura în care cererea reclamantei va fi apreciată ca întemeiată, cel obligat la plată să fie beneficiarul final, respectiv chemata în garanție. Chemata în garanție a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, excepția respinsă de judecătorul fondului, în raport de prevederile art. 60 C. proc. civ., precum și în raport de contractul de antreprenoriat general între pârâtă și chemata în garanție.

Pe fond, cererea de chemare în garanței a fost respinsă, în baza aprecierii cererii reclamantei ca nefondată. Sentința de fond a fost apelată de reclamanta SC T.F.C. SRL, aceasta solicitând admiterea apelului și schimbarea sentinței în sensul admiterii cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată. Reclamanta a criticat soluția pronunțată de judecătorul fondului sub aspectul greșitei interpretări a situației de fapt, raportat la probele administrate: a apreciat greșita interpretare a proceselor verbale încheiate între ea și pârâtă, prin care se dovedește, practic, îndeplinirea obligației asumate contractual, și reaua credință, manifestată constant de pârâtă și finalizată cu refuzul de plată care a determinat promovarea acțiunii în justiție.

A mai susținut că față de atitudinea pârâtei, a încheiat cu beneficiarul final al lucrării un proces verbal de recepție finală, care atestă executarea integrală a obligațiilor contractuale și că pârâta a încasata de la beneficiarul final SC M.H. SRL costul total al lucrării.

Reclamanta a mai criticat și greșita reținere a neacceptării la plată a facturilor emise, în condițiile în care contractul părților nu stabilește modalitatea de comunicare a acestor facturi, practica între părți fiind acea a expedierii lor prin poștă; de asemenea, a arătat că pârâta a recunoscut suma solicitată prin cererea de chemare în judecată, prin plata parțială, pentru restul rămas neplătit pârâta invocând aspecte ce exced cadrului contractual, respectiv neprimirea de la beneficiarul final a sumelor necesare efectuării acestei plăți; totodată, judecătorul nu a luat în considerare cele arătate de beneficiarul final al lucrării, chemată în garanție în cauză, potrivit cărora a achitat către pârâtă costul integral al lucrării, inclusiv, deci, suma necesară pentru lucrarea executată de reclamantă.

În cauză a formulat apel și chemata în garanție SC M.H. SRL, solicitând admiterea apelului și schimbarea în parte a sentinței de fond în sensul obligării pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. Chemata în garanție a arătat că judecătorul nu s-a pronunțat pe cererea sa de obligarea a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, deși a fost formulată o asemenea cerere.

Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelurilor declarate în cauză, apreciind că judecătorul fondului a făcut o corectă analiză a situației de fapt, prin raportare la probele administrate, reținând neîndeplinirea obligațiilor asumate de reclamantă; în ce privește apelul declarat de chemata în garanție, pârâta a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, motivat de faptul că nu a căzut în pretenții față de această parte, precum și excepția lipsei de interes, chemata în garanție având aceeași poziție procesuală cu pârâta, astfel că respingerea acțiunii principale a determinat și respingerea cererii de chemare în garanție; a invocat, totodată, netemeinicia pe fond a apelului declarat de chemata în garanție.

Prin decizia comercială nr. 306 din 17 iunie 2009, completul de judecată din cadrul Curții de Apel București, secția a V-a comercială, a respins ca nefondate apelurile declarate de reclamantă și chemata în garanței, cu următoarele considerente: s-a apreciat corecta reținere de către judecătorul fondului a situației de fapt, procesele verbale invocate de reclamantă neîndeplinind condiția unui proces verbal de recepție finală, în accepțiunea dată de art. 9 din contract; în consecință, s-a reținut neîndeplinirea obligației asumate de reclamantă, prin neîncheierea procesului verbal de recepție finală între aceasta și pârâtă, precum și faptul că reclamanta avea posibilitatea opririi lucrărilor în situația în care pârâta ar fi întârziat plata facturilor; apelul chematei în garanție a fost apreciat ca nefondat, considerându-se că pârâta nu a căzut în pretenții față de chemata în garanție, în condițiile respingerii cererii de chemare în judecată, astfel încât pârâta nu se află în culpă procesuală față de chemata în garanție.

Decizia de apel a fost recurată de reclamanta SC T.F.C. SRL, aceasta solicitând admiterea recursului și modificarea hotărârilor pronunțate în cauză în sensul admiterii cererii de chemare în judecată. Criticile reclamantei, subsumate prevederilor art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., au vizat următoarele aspecte: greșita interpretare a actului juridic dedus judecății, sub aspectul interpretării eronate a proceselor verbale încheiate cu pârâta (apreciind că a fost respectată clauza de la art. 9.2 din contract), precum și sub aspectul neluării în considerare a recunoașterii debitului de către pârâtă, prin notificarea din 4 ianuarie 2007; a mai invocat încălcarea și aplicarea greșită a legii, raportat la art. 1482 C. civ.

și motivat de faptul că judecătorii apelului nu au dat eficiență celor arătate de chemata în garanție cu privire la plata integrală a lucrării către pârâtă; reclamanta a mai invocat greșita analiză a probelor administrate, care atestă îndeplinirea propriei obligații și recunoașterea debitului de către pârâtă, chiar și prin plata parțială. Prin întâmpinare, chemata în garanție SC M.H. SRL a solicitat în principal respingerea recursului declarat de reclamantă, iar în subsidiar casarea deciziei de apel și trimiterea cauzei spre rejudecare; a invocat faptul că judecătorul fondului a soluționat cererea de chemare în garanție fără a o cerceta, prin raportare la respingerea cererii principale, astfel că admiterea directă a cererii de chemare în judecată în faza recursului ar însemna o gravă încălcare a dreptului său la un proces echitabil.

În măsura în care s-ar aprecia temeinicia cererii de recurs, chemata în garanția a invocat excepția nulității cererii de chemare în garanție, raportat la prevederile art. 61 alin. (1), coroborat cu art. 133 alin. (1) C. proc. civ., precum și raportat la faptul că cererea nu este semnată de reprezentantul legal al pârâtei; a mai invocat și excepția lipsei calității sale procesuale pasive, motivat de faptul că este un terț față de contractul dintre reclamantă și pârâtă, acest ultim act neavând legătură cu termenele de plată stabilite în contractul de antreprenoriat general încheiat de ea cu pârâta; pe fond, a susținut netemeinicia cererii de chemare în garanție, motivat de faptul că a achitat integral costul lucrării efectuate de pârâtă în cadrul contractului de antreprenoriat general, inclusiv, deci, costul lucrării executate de reclamantă.

A formulat întâmpinare și pârâta SC A.P.C. SRL, solicitând respingerea recursului reclamantei, apreciind legalitatea și temeinicia deciziei de apel. Față de probele administrate, care au atestat deschiderea procedurii de insolvență față de reclamantă, s-a dispus citarea acestei părți, prin lichidatorul judiciar Societatea D.C. SPRL. Analizându-se actele și lucrările dosarului, în raport de criticile formulate și de apărările invocate, se apreciază temeinicia recursului declarat de reclamantă, pentru următoarele considerente: completul de apel a motivat soluția de respingere a apelului reclamantei, prin raportare la procesele verbale încheiate de aceasta cu pârâta și cu chemata în garanție, fără a analiza apărările reclamantei referitoare la recunoașterea debitului de către pârâtă.

De asemenea, nu a analizat criticile reclamantei vizând plata de către chemata în garanție a costului integral al lucrării, inclusiv costul lucrării executate de reclamantă. Totodată, completul de apel nu s-a pronunțat pe critica reclamantei vizând modalitatea de transmitere a facturilor, ca urmare a uzanței comerciale dintre părți, critică ce viza reținerea judecătorului fondului sub aspectul neacceptării la plată a acestor facturi de către pârâtă. Față de cele reținute, se constată că împrejurările de fapt și probele invocate de reclamantă, pe aspectele arătate, esențiale pentru soluționarea corectă a cauzei, nu au fost stabilite de completul de apel, din perspectiva caracterului devolutiv al căii de atac a apelului și al motivelor de apel cu care a fost investită.

În consecință, în conformitate cu prevederile art. 321 C. proc. civ., recursul declarat de reclamantă va fi admis. În baza art. 314 cu referire la art. 315 C. proc. civ., decizia de apel va fi casată iar cauza va fi trimisă spre rejudecarea apelului, completul urmând să procedeze la analiza tuturor criticilor invocate de reclamantă, în scopul bunei administrări a justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de recurenta – reclamantă SC T.F.C. SRL Constanța, prin lichidator Societatea D.C. SPRL București împotriva deciziei nr. 306 din 17 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 septembrie 2010.