ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2948/2010

Deliberând asupra recursului

comercial de față, reține următoarele:

Prin sentința comercială nr. 7495 din 16 iunie

2008, judecătorul fondului din cadrul Tribunalului București,

secția a VI-a comercială, a respins excepția lipsei

calității procesuale pasive în ceea ce privește chematul în

garanție; a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată

formulată de reclamanta SC T.F.C. SRL în contradictoriu cu pârâta SC

A.P.C. SRL; a respins cererea de chemare în garanție formulată de

pârâta SC A.P.C. SRL în contradictoriu cu SC M.H. SRL.

În considerentele sentinței,

judecătorul fondului a reținut că litigiul decurge din pretinsa

neexecutare a obligațiilor de plată asumate de pârâtă prin

contractul de execuție lucrări din 27 iulie 2004, ce avea ca obiect

efectuarea de lucrări de execuție și montaj tâmplărie

aluminiu, perete cortină și placări aluminiu compozit, pentru

obiectivul Imobil Birouri M.H., din București.

S-a reținut că la data de

16 iulie 2004 între pârâtă și SC M.H. SRL s-a încheiat contractul de

antreprenoriat general având ca obiect executarea lucrărilor de

construcție imobil birouri și depozit, cu construcții și

anexe, situat în București, sector 4.

Reclamanta a susținut că

deși a predat lucrările în luna noiembrie 2004, în condițiile

contractului, pârâta nu a achitat în întregime prețul stabilit, motiv

pentru care a promovat acțiunea în pretenții pentru suma de

206.146,48 lei, sumă în care a fost inclusă și garanția de

bună execuție. S-a reținut că între reclamantă și

pârâtă nu a fost încheiat un proces-verbal de recepție finală,

în accepțiunea prevederilor art. 9 din contract, prin care comisia de

recepție să admită lucrările executate fără

obiecțiuni, procesul verbal semnat de părți la data de 10

noiembrie 2005 semnalând deficiențe, aceleași aspecte fiind inserate

și la data de 9 decembrie 2005; într-un ultim proces-verbal încheiat la 13

decembrie 2006 s-a propus amânarea recepției finale până la

remedierea problemelor semnalate.

În raport de probele administrate,

judecătorul fondului a apreciat netemeinicia cererii reclamantei. A

apreciat, totodată, netemeinicia cererii reclamantei cu privire la

restituirea garanției de bună execuție, în raport de prevederile

art. 4.1 și art. 11.4 – art. 11.5, potrivit cărora această

garanței urma să fie deblocată la comanda beneficiarului,

după 12 luni de la recepția lucrărilor, după predarea

finală a obiectivului. Judecătorul a reținut și că

facturile emise de reclamantă nu au fost acceptate la plată de

pârâtă.

Judecătorul a mai reținut

că pârâta a formulat o cerere de chemare în garanție a beneficiarului

lucrării, SC M.H. SRL, arătând că în calitate de beneficiar,

această societate a refuzat recepție lucrărilor executate de

reclamantă; a solicitat ca, în măsura în care cererea reclamantei va

fi apreciată ca întemeiată, cel obligat la plată să fie

beneficiarul final, respectiv chemata în garanție. Chemata în

garanție a invocat excepția lipsei calității procesuale

pasive, excepția respinsă de judecătorul fondului, în raport de

prevederile art. 60 C. proc. civ., precum și în raport de contractul de

antreprenoriat general între pârâtă și chemata în garanție. Pe

fond, cererea de chemare în garanței a fost respinsă, în baza

aprecierii cererii reclamantei ca nefondată.

Sentința de fond a fost

apelată de reclamanta SC T.F.C. SRL, aceasta solicitând admiterea apelului

și schimbarea sentinței în sensul admiterii cererii de chemare în

judecată astfel cum a fost formulată.

Reclamanta a criticat soluția

pronunțată de judecătorul fondului sub aspectul greșitei

interpretări a situației de fapt, raportat la probele administrate: a

apreciat greșita interpretare a proceselor verbale încheiate între ea

și pârâtă, prin care se dovedește, practic, îndeplinirea

obligației asumate contractual, și reaua credință,

manifestată constant de pârâtă și finalizată cu refuzul de

plată care a determinat promovarea acțiunii în justiție. A mai

susținut că față de atitudinea pârâtei, a încheiat cu

beneficiarul final al lucrării un proces verbal de recepție

finală, care atestă executarea integrală a obligațiilor

contractuale și că pârâta a încasata de la beneficiarul final SC M.H.

SRL costul total al lucrării. Reclamanta a mai criticat și

greșita reținere a neacceptării la plată a facturilor

emise, în condițiile în care contractul părților nu

stabilește modalitatea de comunicare a acestor facturi, practica între

părți fiind acea a expedierii lor prin poștă; de asemenea,

a arătat că pârâta a recunoscut suma solicitată prin cererea de

chemare în judecată, prin plata parțială, pentru restul

rămas neplătit pârâta invocând aspecte ce exced cadrului contractual,

respectiv neprimirea de la beneficiarul final a sumelor necesare

efectuării acestei plăți; totodată, judecătorul nu a

luat în considerare cele arătate de beneficiarul final al lucrării,

chemată în garanție în cauză, potrivit cărora a achitat

către pârâtă costul integral al lucrării, inclusiv, deci, suma

necesară pentru lucrarea executată de reclamantă.

În cauză a formulat apel

și chemata în garanție SC M.H. SRL, solicitând admiterea apelului

și schimbarea în parte a sentinței de fond în sensul obligării

pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. Chemata în garanție a

arătat că judecătorul nu s-a pronunțat pe cererea sa de

obligarea a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, deși a fost

formulată o asemenea cerere.

Pârâta a formulat întâmpinare prin

care a solicitat respingerea apelurilor declarate în cauză, apreciind

că judecătorul fondului a făcut o corectă analiză a

situației de fapt, prin raportare la probele administrate, reținând

neîndeplinirea obligațiilor asumate de reclamantă; în ce privește

apelul declarat de chemata în garanție, pârâta a invocat excepția

lipsei calității procesuale pasive, motivat de faptul că nu a

căzut în pretenții față de această parte, precum

și excepția lipsei de interes, chemata în garanție având aceeași

poziție procesuală cu pârâta, astfel că respingerea

acțiunii principale a determinat și respingerea cererii de chemare în

garanție; a invocat, totodată, netemeinicia pe fond a apelului

declarat de chemata în garanție.

Prin decizia comercială nr. 306

din 17 iunie 2009, completul de judecată din cadrul Curții de Apel

București, secția a V-a comercială, a respins ca nefondate

apelurile declarate de reclamantă și chemata în garanței, cu

următoarele considerente: s-a apreciat corecta reținere de către

judecătorul fondului a situației de fapt, procesele verbale invocate

de reclamantă neîndeplinind condiția unui proces verbal de

recepție finală, în accepțiunea dată de art. 9 din

contract; în consecință, s-a reținut neîndeplinirea

obligației asumate de reclamantă, prin neîncheierea procesului verbal

de recepție finală între aceasta și pârâtă, precum și

faptul că reclamanta avea posibilitatea opririi lucrărilor în

situația în care pârâta ar fi întârziat plata facturilor; apelul chematei

în garanție a fost apreciat ca nefondat, considerându-se că pârâta nu

a căzut în pretenții față de chemata în garanție, în

condițiile respingerii cererii de chemare în judecată, astfel încât

pârâta nu se află în culpă procesuală față de chemata

în garanție.

Decizia de apel a fost recurată

de reclamanta SC T.F.C. SRL, aceasta solicitând admiterea recursului și

modificarea hotărârilor pronunțate în cauză în sensul admiterii

cererii de chemare în judecată.

Criticile reclamantei, subsumate

prevederilor art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., au vizat următoarele

aspecte: greșita interpretare a actului juridic dedus judecății,

sub aspectul interpretării eronate a proceselor verbale încheiate cu

pârâta (apreciind că a fost respectată clauza de la art. 9.2 din

contract), precum și sub aspectul neluării în considerare a

recunoașterii debitului de către pârâtă, prin notificarea din 4

ianuarie 2007; a mai invocat încălcarea și aplicarea

greșită a legii, raportat la art. 1482 C. civ. și motivat de

faptul că judecătorii apelului nu au dat eficiență celor

arătate de chemata în garanție cu privire la plata integrală a

lucrării către pârâtă; reclamanta a mai invocat greșita

analiză a probelor administrate, care atestă îndeplinirea propriei

obligații și recunoașterea debitului de către pârâtă,

chiar și prin plata parțială.

Prin întâmpinare, chemata în

garanție SC M.H. SRL a solicitat în principal respingerea recursului

declarat de reclamantă, iar în subsidiar casarea deciziei de apel și

trimiterea cauzei spre rejudecare; a invocat faptul că judecătorul

fondului a soluționat cererea de chemare în garanție fără a

o cerceta, prin raportare la respingerea cererii principale, astfel că

admiterea directă a cererii de chemare în judecată în faza recursului

ar însemna o gravă încălcare a dreptului său la un proces

echitabil. În măsura în care s-ar aprecia temeinicia cererii de recurs,

chemata în garanția a invocat excepția nulității cererii de

chemare în garanție, raportat la prevederile art. 61 alin. (1), coroborat

cu art. 133 alin. (1) C. proc. civ., precum și raportat la faptul că

cererea nu este semnată de reprezentantul legal al pârâtei; a mai invocat

și excepția lipsei calității sale procesuale pasive,

motivat de faptul că este un terț față de contractul dintre

reclamantă și pârâtă, acest ultim act neavând legătură

cu termenele de plată stabilite în contractul de antreprenoriat general

încheiat de ea cu pârâta; pe fond, a susținut netemeinicia cererii de

chemare în garanție, motivat de faptul că a achitat integral costul

lucrării efectuate de pârâtă în cadrul contractului de antreprenoriat

general, inclusiv, deci, costul lucrării executate de reclamantă.

A formulat întâmpinare și

pârâta SC A.P.C. SRL, solicitând respingerea recursului reclamantei, apreciind

legalitatea și temeinicia deciziei de apel.

Față de probele

administrate, care au atestat deschiderea procedurii de insolvență

față de reclamantă, s-a dispus citarea acestei părți,

prin lichidatorul judiciar Societatea D.C. SPRL.

Analizându-se actele și

lucrările dosarului, în raport de criticile formulate și de

apărările invocate, se apreciază temeinicia recursului declarat

de reclamantă, pentru următoarele considerente: completul de apel a

motivat soluția de respingere a apelului reclamantei, prin raportare la

procesele verbale încheiate de aceasta cu pârâta și cu chemata în

garanție, fără a analiza apărările reclamantei referitoare

la recunoașterea debitului de către pârâtă. De asemenea, nu a

analizat criticile reclamantei vizând plata de către chemata în

garanție a costului integral al lucrării, inclusiv costul

lucrării executate de reclamantă. Totodată, completul de apel nu

s-a pronunțat pe critica reclamantei vizând modalitatea de transmitere a

facturilor, ca urmare a uzanței comerciale dintre părți,

critică ce viza reținerea judecătorului fondului sub aspectul

neacceptării la plată a acestor facturi de către pârâtă.

Față de cele

reținute, se constată că împrejurările de fapt și

probele invocate de reclamantă, pe aspectele arătate, esențiale

pentru soluționarea corectă a cauzei, nu au fost stabilite de

completul de apel, din perspectiva caracterului devolutiv al căii de atac

a apelului și al motivelor de apel cu care a fost investită.

În consecință, în

conformitate cu prevederile art. 321 C. proc. civ., recursul declarat de

reclamantă va fi admis. În baza art. 314 cu referire la art. 315 C. proc.

civ., decizia de apel va fi casată iar cauza va fi trimisă spre

rejudecarea apelului, completul urmând să procedeze la analiza tuturor

criticilor invocate de reclamantă, în scopul bunei administrări a

justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

recurenta – reclamantă SC T.F.C. SRL Constanța, prin lichidator

Societatea D.C. SPRL București împotriva deciziei nr. 306 din 17 iunie

2009 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială,

casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 28 septembrie 2010.