ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 991/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 24 octombrie 2005 reclamanta SC A.C. SA București, cheamă în judecată pe pârâtele SC S.B. SRL București, și SC M.L. GmbH Kronberg, Germania, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună rezilierea contractului de execuție de lucrări încheiat la 1 iunie 2004, cu cheltuieli de judecată. La data de 17 noiembrie 2005 pârâta SC S.B. SRL formulează cerere reconvențională prin care solicită instanței să dispună rezilierea aceluiași contract dar din vina exclusivă a reclamantei pârâte, cu cheltuieli de judecată. Și pârâta SC M.L. GmbH formulează cerere reconvențională la 7 martie 2006 solicitând instanței să dispună rezilierea contractului de execuție din 2004 din culpa exclusivă a reclamantei.

La termenul din 6 septembrie 2006, în temeiul art. 163 C. proc. civ., instanța admite excepția de litispendență a cauzei ce formează obiectul dosarului din 2005 cu cauza de față, constatând existența triplei identități de părți, obiect și cauză între cererea reconvențională formulată de pârâta SC S.B. SRL și cererea ce formează obiectul dosarului menționat. Prin sentința comercială nr. 4971 din 11 aprilie 2007 Tribunalul București, secția a VI-a comercială, admite acțiunea principală a reclamantei și dispune rezilierea contractului de execuție lucrări din litigiu, respinge cererea reconvențională formulată de pârâta reclamantă SC S.B. SRL ca nefondată și anulează cererea reconvențională formulată de pârâta reclamantă SC M.L.

GmbH ca netimbrată, cu 2.677,5 lei cheltuieli de judecată în sarcina pârâtelor, reținând, pentru a decide astfel, că volumul lucrărilor executate de reclamantă rezultă din procesul-verbal de constatare a stadiului fizic a lucrărilor, semnat de reclamantă și reprezentantul pârâtei SC S.B. SRL, că potrivit acestuia – până la notificarea de către reclamantă a sistării lucrărilor pentru neplată – o mare parte din lucrările ce au format obiectul contractului de execuții au fost executate de reclamantă, multe în proporție de 80 – 100%, că, deși termenul la care trebuia finalizată lucrarea era 31 iulie 2005 și deși lucrările au fost realizate într-o proporție mai mică sau nu au fost realizate deloc, această împrejurare nu poate fi imputată reclamantei dat fiind faptul că pârâtele, pe parcursul derulării contractului, au achitat cu mare întârziere sau deloc contravaloarea lucrărilor executate, aspect recunoscut chiar de pârâta SC S.B.

SRL în corespondența cu pârâta SC M.L. GmbH, facturile fiind emise pentru lucrări recunoscute de SC S.B. SRL ca fiind executate. Mai reține instanța că din clauzele contractului rezultă că executantul are dreptul să sisteze lucrările chiar dacă numai o singură factură nu este achitată în termen de 42 de zile de la primirea ei, fiind fără relevanță juridică împrejurarea că pentru trei facturi din cele cinci, invocate în notificarea din 7 iulie 2005 prin care reclamanta a informat pârâta cu privire la intenția sa de a sista lucrările, acest termen nu era împlinit, astfel că pârâtele se găsesc în culpă în îndeplinirea obligațiilor lor contractuale de plată a contravalorii lucrărilor executate, fiind deci incidente dispozițiile art. 1020 – art. 1021 C. civ.

Apelul formulat de apelanta pârâtă SC S.B. SRL împotriva sentinței primei instanțe este respins ca nefondat, cu 5.950 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatei reclamante, prin decizia comercială nr. 204 din 14 aprilie 2009 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, care reține, în acest sens că prin sentința comercială nr. 805 din 1 octombrie 2007 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, rămasă definitivă prin respingerea apelului și apoi irevocabilă prin respingerea recursului prin decizia comercială nr. 906 din 18 martie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, pârâta SC S.B. SRL și R.C.A. au fost obligați la plata către reclamanta SC A.C.

SA a contravalorii lucrărilor executate, iar pârâta SC S.B. SRL a fost obligată și la contravaloarea T.V.A. către reclamantă, reținându-se culpa societății pârâte în neexecutarea obligațiilor de plată asumate în temeiul contractului de execuție de lucrări din 2004 față de reclamanta executant, aspect la care se adaugă faptul că pe parcursul executării contractului s-au efectuat numeroase modificări fie impuse de situația reală a imobilului, fie comandate de beneficiar, care au determinat modificarea valorică a graficului de execuție inițial, valoarea facturilor emise de reclamantă cuprinzând atât lucrările contractate și evidențiate valoric în graficul de execuție, cât și lucrările suplimentare apărute pe parcursul execuției lucrărilor; mai reține instanța că au existat întârzieri la plată din partea pârâtei SC S.B.

SRL, dar că nu s-au înregistrat încălcări cu premeditare, în mod repetat și nejustificat a contractului de execuție și a anexelor acestuia de către reclamantă, culpa pârâtei apelante în neexecutarea obligațiilor de plată corelative pentru lucrările executate de reclamantă fiind reținută cu putere de lucru judecat, astfel că sunt neîntemeiate susținerile apelantei referitoare la sistarea nejustificată a lucrărilor de către executant, fiind incidente dispozițiile art. 1020 – art. 1021 C. civ. cum judicios a stabilit și prima instanță. Împotriva deciziei de mai sus pârâta SC S.B. SRL declară recurs solicitând, cu invocarea motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., admiterea acestuia, modificarea în tot a deciziei recurate în sensul admiterii apelului său și, pe fond, respingerea acțiunii intimatei reclamante ca neîntemeiată și admiterea cererii sale reconvenționale.

În fundamentarea recursului său recurenta critică instanța de apel pentru nemotivarea respingerii motivului său de apel întemeiat pe argumentele referitoare la greșita respingere de către instanța de fond a motivului de reziliere a contractului de execuție din 2004 constând în încălcarea de către intimata SC A.C. SA a procedurii contractuale de diminuare a ritmului lucrărilor și de sistare a lucrărilor și sistarea nejustificată a lucrărilor de către intimată, instanța nepronunțându-se pe apărările sale prin care demonstra eroarea primei instanțe în analiza facturilor fără a le corela cu termenele contractuale de plată și fără a observa că nu erau nici confirmate, nereținând – astfel – că la data sistării lucrărilor termenul de plată nu era depășit pentru niciuna dintre facturi, care, de altfel, trebuiau achitate de intimatul pârât SC M.L.

GmbH, perspectivă din care motivul de reziliere a contractului constând în sistarea abuzivă a lucrărilor de către reclamantă la 8 iulie 2005 se demonstra ca întemeiat. Recurenta reproșează instanței de apel și greșita interpretare a dispozițiilor contractului de execuție din 2004, fapt ce a condus la o interpretare eronată a probelor, instanța nedispunând de probe pertinente și concludente pentru a reține starea de faliment a pârâtei intimate SC M.L.

GmbH la data de 6 iulie 2005, ea apreciind în mod unilateral, și neconcordant cu restul probelor, raportul de expertiză întocmit de expertă, fără a se pronunța motivat și asupra obiecțiunilor recurentei pârâte la respectivul raport cu privire, mai ales, la consecințele întârzierilor grave ale reclamantei în executarea contractului, și înlăturând nemotivat apărările recurentei fundamentate pe probele administrate și care susțineau o culpă indubitabilă a reclamantei constând în gravele întârzieri în executarea contractului față de ritmul impus asumat prin graficul de execuție, volumul lucrărilor suplimentare și pretinsele întârzieri la plată neputând fi exoneratorii.

Recurenta mai critică instanța de apel și pentru a nu fi corelat concluziile sale cu privire la culpa contractuală a recurentei, deduse din existența unei autorități de lucru judecat a unei hotărâri care reține culpa pârâtei recurente în plata unor facturi, cu apărările făcute de aceasta cu privire la aspectul că această culpă se naște după momentul sistării abuzive a lucrărilor de către reclamanta intimată, ea neexistând la momentul menționat întrucât termenul contractual de plată a facturilor nu era împlinit. Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata reclamantă solicită respingerea recursului ca nefondat, instanța de apel motivându-și corect soluția pronunțată, criticile formulate de recurentă sub motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ. reprezentând – în opinia intimatei – o reluare a problemei înfățișate sub motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., vizând așa-zisa sistare abuzivă a lucrărilor de către reclamantă. Examinând recursul recurentei pârâte prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, se constată că acesta nu este fondat, decizia recurată fiind legală și temeinică. Se constată, astfel, că, deși invocă motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., cele mai multe dintre criticile recurentei vizează aspecte de netemeinicie ce nu vor fi examinate față de dispozițiile art. 304 alin. (1) C. proc. civ., ele tinzând la reaprecierea probelor și privind cu prioritate situația de fapt și raportul de expertiză întocmit în cauză.

Examinând numai criticile recurentei care vizează aspecte de nelegalitate ale deciziei atacate se constată că acestea nu sunt întemeiate.

În acest sens se reține că instanța de apel a făcut o corectă aplicare a legii dând eficiență principiului autorității lucrului judecat prin constatarea că prin sentința nr. 805 din 1 octombrie 2007 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, definitivă și irevocabilă, s-a stabilit culpa contractuală a recurentei - pârâte pentru neexecutarea obligației de plată a contravalorii lucrărilor executate de reclamanta intimată până la notificarea sistării executării lucrărilor, astfel că întemeiat a reținut instanța de apel, confirmând soluția instanței de fond, că sunt incidente dispozițiile art. 1020 – art. 1021 C. civ., dispunându-se întemeiat rezilierea contractului din litigiu față de faptul că reclamanta intimată a executat lucrări conform contractului dintre părți, în timp ce recurenta pârâtă, culpabil, nu și-a îndeplinit obligațiile corelative de plată a contravalorii lucrărilor executate.

Apreciind motivat că aceeași sentință irevocabilă menționată a stabilit cu putere de lucru judecat că nu sunt întemeiate susținerile pârâtei SC S.B. SRL referitoare la sistarea nejustificată a lucrărilor de către reclamanta executantă prin raportare la dispozițiile contractului de execuție de lucrări din litigiu și a actului adițional la acesta, instanța de apel criticată a făcut o corectă interpretare și a clauzelor contractuale, reproșurile recurentei nefiind fondate nici sub acest aspect.

În fine, se constată că, într-o manieră concisă dar completă și cuprinzătoare, instanța de apel criticată a motivat corect și coerent respingerea tuturor motivelor de apel ale pârâtei recurente, respingându-le în mod judicios, întemeindu-se, în principal, pe constatările și aprecierile făcute porin hotărârea judecătorească irevocabilă, cu atât mai mult cu cât relevant pentru soluția pronunțată, aceea a dispunerii rezilierii contractului de execuție din litigiu din culpa exclusivă a recurentei pârâte, este neexecutarea culpabilă de către aceasta a obligațiilor sale contractuale față de efectuarea de lucrări, acceptate de beneficiar, la imobilul în cauză de către cocontractant, reclamanta intimată, sistarea lucrărilor de către aceasta neputând fi considerată nejustificată prin raportare la clauzele contractului la cele stabilite cu putere de lucru judecat prin hotărârea judecătorească irevocabilă menționată, care privește aceeași perioadă contractuală din litigiu, astfel că și criticile formulate de recurentă în temeiul art. 304 pct. 7 C. proc.

civ. se dovedesc a fi nefondate. Astfel fiind, cu aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul recurentei pârâte împotriva deciziei instanței de apel urmează a fi respins ca nefondat. Ca parte căzută în pretenții, cu aplicarea prevederilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., recurenta pârâtă, urmează a fi obligată să plătească intimatei reclamante suma de 9.520 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC S.B. SRL împotriva deciziei nr. 204 din 14 aprilie 2009 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat. Obligă recurenta la plata sumei de 9.520 lei cheltuieli de judecată către intimata SC A.C. SA București. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 martie 2010.