ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3241/2010

Deliberând asupra recursului de față, din actele și lucrările dosarului constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 11453 pronunțată la 19 octombrie 2009 în Dosarul nr. 49020/3/2008, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a admis cererea principală formulată de reclamantul S.C.R.W. în contradictoriu cu pârâta SC I.D.C. SA Voluntari, a dispus rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare sub semnătură privată din 05 martie 2007, cu obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 31.494 euro, reprezentând 30% din prețul total de cumpărare, precum și la plata sumei de 6.000 euro, reprezentând penalități și a respins cererea reconvențională, ca neîntemeiată, luând act că nu se mai solicită cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut, în raport cu clauzele contractuale convenite de părți, corespondența acestora și actele încheiate în executarea convenției, din 05 martie 2007 părțile au încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare, sub forma promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare, reclamantul asumându-și obligația de a cumpăra un imobil, plătind prețul prestabilit la anumite termene, pârâtului revenindu-i obligația de a edifica imobilul până la un anume termen, de a-l preda și a de a-l vinde reclamantului la prețul convenit. Prin acțiunea principală și cererea reconvențională, părțile au solicitat, fiecare, constatarea rezoluțiunii contractului, pentru motivul neîndeplinirii obligațiilor asumate de către partea adversă, în condițiile îndeplinirii propriilor obligații asumate potrivit dispozițiilor art. 1021 C. civ.

Împotriva acestei sentințe comerciale a declarat apel pârâta - reclamantă SC I.D.C. SA solicitând schimbarea în tot a hotărârii atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată și admiterii cererii reconvenționale, cu cheltuieli de judecată. Prin decizia nr. 149 din 18 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, a fost admis apelul pârâtei împotriva sentinței tribunalului pe care a schimbat-o în tot în sensul că a fost respinsă ca nefondată acțiunea reclamantei și a fost admisă cererea reconvențională formulată de pârâtă, fiind constatată rezoluțiunea contractului sub semnătură privată nr. 65 din 5 martie 2007 încheiat de părți.

Pentru a pronunța această soluție instanța de apel a reținut că reclamantul, iar nu pârâta, nu și-a îndeplinit toate obligațiile contractuale asumate, cum au prevăzut părțile în contract, astfel că acțiunea formulată de reclamant trebuie apreciată a fi neîntemeiată, reclamantul neputând invoca propria culpă pentru a obține rezoluțiunea contractului. În ceea ce o privește pe pârâta s-a reținut că aceasta și-a îndeplinit obligațiile contractuale asumate, până la momentul la care reclamantul nu a mai înțeles să se prezinte pentru a-i fi predat imobilul și pentru a plăti diferența de preț, prin urmare, s-a admis cererea reconvențională avându-se în vedere neîndeplinirea obligațiilor de către reclamant justificând aplicarea sancțiunii rezoluțiunii contractului, potrivit pactului comisoriu de gradul IV prevăzut în art. 4 din contract.

Împotriva deciziei pronunțate în apel reclamantul a declarat recurs criticând soluția pentru nelegalitate în temeiul art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., pe care nu l-a timbrat. Întrucât timbrarea prevalează asupra oricăror chestiuni prealabile, Înalta Curte rămâne în pronunțare pe excepția netimbrării. Potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, republicată, taxele de timbru se plătesc anticipat, iar conform aceluiași articol alin. (3) din aceeași lege neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau cererii.

În cauză, s-a calculat în sarcina recurentei o taxă judiciară de timbru în sumă de 2.902,4 lei și un timbru judiciar în valoare de 10 lei, conform art. 1 din Legea nr. 146/1997, republicată, stabilindu-se termen de judecată astăzi, pentru când recurentele au fost legal citate cu mențiunea timbrării, așa cum rezultă din dovezile de îndeplinire a procedurii de citare aflate la filele 8 dosar recurs. Cum recurentul nu s-a conformat obligației legale de timbrare a recursului, Înalta Curte urmează să aplice sancțiunea prevăzută de dispozițiile art. 20 alin. (3) din actul normativ menționat și să anuleze recursul ca netimbrat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează ca netimbrat recursul declarat de reclamantul S.C.R.W. împotriva deciziei nr.149 din 18 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 octombrie 2010.