ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3241/2010

Deliberând

asupra recursului de față, din actele și lucrările dosarului constată

următoarele:

Prin sentința comercială nr. 11453

pronunțată la 19 octombrie 2009 în Dosarul nr. 49020/3/2008, Tribunalul

București, secția a VI-a comercială, a admis cererea principală formulată de

reclamantul S.C.R.W. în contradictoriu cu pârâta SC I.D.C. SA Voluntari, a dispus

rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare sub semnătură privată din 05

martie 2007, cu obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 31.494 euro,

reprezentând 30% din prețul total de cumpărare, precum și la plata sumei de

6.000 euro, reprezentând penalități și a respins cererea reconvențională, ca

neîntemeiată, luând act că nu se mai solicită cheltuieli de judecată.

Pentru a

pronunța această sentință, tribunalul a reținut, în raport cu clauzele

contractuale convenite de părți, corespondența acestora și actele încheiate în

executarea convenției, din 05 martie 2007 părțile au încheiat un antecontract

de vânzare-cumpărare, sub forma promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare,

reclamantul asumându-și obligația de a cumpăra un imobil, plătind prețul

prestabilit la anumite termene, pârâtului revenindu-i obligația de a edifica

imobilul până la un anume termen, de a-l preda și a de a-l vinde reclamantului

la prețul convenit.

Prin acțiunea

principală și cererea reconvențională, părțile au solicitat, fiecare,

constatarea rezoluțiunii contractului, pentru motivul neîndeplinirii

obligațiilor asumate de către partea adversă, în condițiile îndeplinirii

propriilor obligații asumate potrivit dispozițiilor art. 1021 C. civ.

Împotriva acestei

sentințe comerciale a declarat apel pârâta - reclamantă SC I.D.C. SA solicitând

schimbarea în tot a hotărârii atacate în sensul respingerii cererii de chemare

în judecată și admiterii cererii reconvenționale, cu cheltuieli de judecată.

Prin decizia nr. 149 din 18 martie 2010

a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, a fost admis apelul

pârâtei împotriva sentinței tribunalului pe care a schimbat-o în tot în sensul

că a fost respinsă ca nefondată acțiunea reclamantei și a fost admisă cererea

reconvențională formulată de pârâtă, fiind constatată rezoluțiunea contractului

sub semnătură privată nr. 65 din 5 martie 2007 încheiat de părți.

Pentru a pronunța această soluție

instanța de apel a reținut că reclamantul, iar nu pârâta, nu și-a îndeplinit

toate obligațiile contractuale asumate, cum au prevăzut părțile în contract,

astfel că acțiunea formulată de reclamant trebuie apreciată a fi neîntemeiată,

reclamantul neputând invoca propria culpă pentru a obține rezoluțiunea

contractului.

În ceea ce o

privește pe pârâta s-a reținut că aceasta și-a îndeplinit obligațiile

contractuale asumate, până la momentul la care reclamantul nu a mai înțeles să

se prezinte pentru a-i fi predat imobilul și pentru a plăti diferența de preț,

prin urmare, s-a admis cererea reconvențională avându-se în vedere

neîndeplinirea obligațiilor de către reclamant justificând aplicarea sancțiunii

rezoluțiunii contractului, potrivit pactului comisoriu de gradul IV prevăzut în

art. 4 din contract.

Împotriva deciziei

pronunțate în apel reclamantul a declarat recurs criticând soluția pentru

nelegalitate în temeiul art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., pe care nu l-a

timbrat.

Întrucât timbrarea

prevalează asupra oricăror chestiuni prealabile, Înalta Curte rămâne în

pronunțare pe excepția netimbrării.

Potrivit dispozițiilor art. 20 alin.

(1) din Legea nr. 146/1997, republicată, taxele de timbru se plătesc anticipat,

iar conform aceluiași articol alin. (3) din aceeași lege neîndeplinirea

obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea

acțiunii sau cererii.

În cauză, s-a calculat în sarcina

recurentei o taxă judiciară de timbru în sumă de 2.902,4 lei și un timbru

judiciar în valoare de 10 lei, conform art. 1 din Legea nr. 146/1997,

republicată, stabilindu-se termen de judecată astăzi, pentru când recurentele

au fost legal citate cu mențiunea timbrării, așa cum rezultă din dovezile de

îndeplinire a procedurii de citare aflate la filele 8 dosar recurs.

Cum recurentul nu s-a conformat

obligației legale de timbrare a recursului, Înalta Curte urmează să aplice

sancțiunea prevăzută de dispozițiile art. 20 alin. (3) din actul normativ

menționat și să anuleze recursul ca netimbrat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrat recursul

declarat de reclamantul

S.C.R.W. împotriva

deciziei nr.149

din 18 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a

VI-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 octombrie 2010.