ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1446/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul L.C. prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, în contradictoriu cu pârâta SC R.E.D. SRL, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate dreptul său de a rezilia contractul încheiat cu pârâta la data de 19 iulie 2007 și să o oblige pe pârâtă la plata sumelor de 20450 Euro plus TVA și de 10.225 Euro reprezentând avans încasat și penalitate contractuală, ambele în echivalent în lei la cursul BNR din ziua plății efective. Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 10226 din 25 iunie 2009 a respins excepția inadmisibilității acțiunii, pe care pârâta o invocase în concluziile sale, dar și acțiunea reclamantului apreciindu-le ca neîntemeiate.

Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a apreciat că nu este întemeiată excepția inadmisibilității, pe care pârâta a invocat-o, în considerarea prevederilor art. 111 C. proc. civ., având în vedere existența în antecontract a unui pact comisoriu de ultim grad, care presupune desființarea sa, prin rezoluțiune de plin drept, fără intervenția instanței și fără vreo formalitate prealabilă, considerând că reclamantul avea posibilitatea de a cere constatarea existenței acestui drept. Pe fond Tribunalul a reținut că pârâta a notificat reclamantului intervenirea actului de prelungire a termenului de execuție, ca urmare a somației trimise de către Primăria Municipiului Mangalia, iar sistarea lucrărilor a fost acceptată de reclamant.

De asemenea a mai apreciat că o neîndeplinire a obligațiilor de către pârâtă, derivată din nefinalizarea integrală a construcției în prezent, putea fi reținută doar în cadrul unei acțiuni în rezoluțiune a antecontractului, cu daune-interese, nu și în litigiul ce formează obiect al prezentului dosar. Prin decizia comercială nr. 386 din 22 octombrie 2009, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a admis apelul reclamantului, a schimbat în parte sentința apelată în sensul că a admis acțiunea, a constatat că reclamantul are dreptul de a rezoluționa antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat între părți la data de 19 iulie 2007, a obligat pârâta la plata către reclamant a 20450 Euro plus TVA reprezentând contravaloare avans și 10225 Euro, reprezentând penalitate contractuală, ambele în echivalent în lei la data plății.

În argumentarea acestei decizii instanța de apel în temeiul art. 84 C. proc. civ. a calificat cererea reclamantului ca fiind o cerere de constatare a dreptului de a rezoluționa convenția, iar nu a rezilierii, întrucât antecontractul de vânzare-cumpărare este un act cu executare uno ictu iar ceea ce trebuie să primeze este finalitatea urmărită de către reclamant (desființarea antecontactului și nu termenii juridici improprii utilizați). Pe fondul cererii instanța pornind de la clauza înscrisă de părți în art. 39 din antecontract, prin care părțile au agreat închiderea în convenție a unui pact comisoriu de grad IV conform căruia în cazul în care pârâta nu își respectă obligația prevăzută la art. 18, vizând finalizarea lucrărilor în termenul stabilit reclamantul poate declara antecontractul „rezoluționat instanței și fără nici o altă formalitate prealabilă”, instanța de apel a constatat dreptul reclamantului de a rezoluționa antecontractul.

Urmare a constatării existenței acestui drept instanța de apel verificând dacă pactul comisoriu a fost aplicat de reclamant abuziv sau nu a constatat că în mod temeinic reclamantul s-a prevelat de pactul comisoriu de gradul IV prevăzut de art. 39 lit. b) din antecontract notificându-i pârâtei rezoluțiunea convenției și a solicitat obligarea pârâtei la plata despăgubirilor ce i se cuvin întrucât pârâta nu și-a îndeplinit în mod culpabil obligația de executare a apartamentului până la data prevăzută prin antecontract. S-a mai reținut că în temeiul clauzei contractuale prevăzută de art. 39 din antecontract conform căreia în cazul în care antecontractul este rezoluționat pârâta s-a obligat să-i returneze reclamantului toate sumele primite în virtutea antecontractului și un procent de 50% din sumele primite până la acea dată, cu titlu de penalitate contractuală.

Astfel s-a apreciat că pârâta datorează reclamantului 20.450 Euro plus TVA în echivalent în lei la data plății, reprezentând contravaloare avans și 10.225 Euro în echivalent în lei la data plății reprezentând penalitățile contractuale. Împotriva deciziei nr. 386 din 22 octombrie 2009 a Curții de Apel București, pârâta SC R.E.D. SRL a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În motivarea recursului recurenta a susținut că instanța de apel a pronunțat o hotărâre cu încălcarea dispozițiilor art. 129 alin. (6) C. proc. civ. prin aceea că a analizat și soluționat apelul raportându-se la aspecte care exced obiectului cererii deduse judecății.

În argumentarea acestui motiv de recurs recurenta a susținut că instanța de apel ignorând principiul disponibilității și obiectul cererii cu care a fost investită a analizat și soluționat apelul raportându-se la cu totul alte aspecte decât cele care țin de obiectul cererii deduse judecății invocând în acest sens încălcarea dispozițiilor art. 294 alin. (1) C. proc. civ. Totodată susține recurenta decizia a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 969, art. 970, art. 1073 și urm. C. civ., prin nesocotirea condițiilor operării rezilierii. Astfel, susține recurenta, în speța adusă judecății reclamantul a solicitat dreptul său de a rezilia, bazat pe culpa exclusivă a pârâtei și nu a solicitat să se constate că a intervenit rezilierea și mai mult fiind în prezența unui antecontract de vânzare cumpărare cu executare uno ictu sancțiunea pentru neexecutarea culpabilă a unor obligații este rezoluțiunea iar nu rezilierea.

Recursul este fondat. Potrivit dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. o hotărâre poate fi casată sau modificată dacă a fost pronunțată cu încălcarea sau aplicarea greșită a dispozițiilor legale. Potrivit art. 294 alin. (1) C. proc. civ., în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi. Excepțiile de procedură și alte asemenea mijloace de apărare nu sunt considerate cereri noi. Textul citat, care acordă efect devolutiv apelului, exprimat în regula tantum devolutem quantum judicatum, consacră ideea că efectele apelului nu se pot răsfrânge decât numai asupra ceea ce s-a judecat de către prima instanță.

Aceasta înseamnă că prin intermediul apelului nu se poate lărgi cadrul procesual stabilit în fața primei instanțe. Cu alte cuvinte, efectul devolutiv al apelului se răsfrânge numai asupra aceea ce s-a judecat în primă instanță legea instituind principiul inadmisibilității modificării, în apel, a elementelor esențiale ale acțiunii civile, (obiect, cauză, părți). Regula este că instanța de apel realizează numai un control judiciar asupra hotărârii atacate control ce nu poate avea în vedere alte elemente care nu au formulat obiectul primei judecăți, deoarece în caz contrar, s-ar încălca în mod grav principiul dublului grad de jurisdicție. Totodată potrivit dispozițiilor art. 129 alin. (6) C. proc.

civ. „în toate cazurile judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății”. În raport de obiectul cererii de chemare în judecată, cât și de faptul că reclamantul nu a solicitat în apel calificarea cererii sale ca fiind o cerere în rezoluțiune și nu în reziliere este evident că instanța de apel nu trebuia să modifice obiectul cererii deduse judecății, fiind în mod obligatoriu ținută să se pronunțe strict pe obiectul și/sau temeiul invocat în fața instanței de fond. În consecință față de cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (2) C. proc. civ. Înalta Curte va admite recursul și va modifica decizia recurată în sensul respingerii apelului reclamantului. Văzând și dispozițiile art. 274 C. proc.

civ. intimatul-reclamant va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta SC R.E.D. SRL VOLUNTARI împotriva deciziei comerciale nr. 386 din 22 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială. Modifică în tot decizia recurată în sensul că respinge apelul reclamantului L.C.H. formulat împotrivasentinței comerciale nr. 10226 din 25 iunie 2009 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială. Obligă intimatul-reclamant la 1457,96 lei cheltuieli de judecată către recurenta-pârâtă SC R.E.D. SRL Voluntari. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 aprilie 2010.