ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1841/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul București,

secția a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 2050 din 25 februarie 2010 a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul S.E.M. în contradictoriu cu pârâta

SC A.C. SRL.

În fundamentarea

acestei soluții, instanța de fond a reținut că obiectul principal al acțiunii

este rezoluțiunea judiciară a antecontractului de vânzare-cumpărare nr. 1 din 26

februarie 2008 privind imobilul compus din teren în suprafață de 499,06 mp

situat în comuna Corbeanca județul Ilfov, număr cadastral 1712/12/10/2/3/8 și

construcție tip vilă cu nr.poștal 28 B.

Pentru a putea cere

rezoluțiunea, reclamantul trebuia să dovedească îndeplinirea propriilor

obligații sau să se declare gata să execute contractul, după cum, pentru a

evita rezoluțiunea contractului, pârâta în culpă ar putea executa prestațiile

datorate în tot cursul judecății.

Principala obligație

asumată de pârâtă prin semnarea contractului a fost aceea de a preda

reclamantului imobilul la momentul finalizării construcției și a transfera

proprietatea prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare în formă

autentică.

Părțile au stabilit

data finalizării lucrărilor de construcții la 30 august 2008 și transferul

dreptului de proprietate până la data de 15 septembrie 2008 iar corelativ,

reclamantul avea obligația de a achita prețul la termenele prevăzute la art. 2.2

din antecontract.

Până la momentul

promovării acțiunii, a fost achitată suma de 60.000 Euro cu titlu de preț, prin

intermediul SC D.T.S. SRL conform OP nr. 01 din 24 iunie 2008 și OP din 3

martie 2008.

Prin procesul-verbal

de recepție la terminarea lucrărilor nr. 12628 din 26 noiembrie 2008 pârâta a

făcut dovada finalizării construcției, dreptul de proprietate în favoarea sa

fiind intabulat la data de 9 decembrie 2008, în baza încheierii nr. 186003.

În aceste condiții,

constatând îndeplinirea obligațiilor de către pârâtă, instanța nu mai este în

măsură să dispună rezoluțiunea antecontractului, cu atât mai mult cu cât

reclamantul nu se mai declară gata să-și îndeplinească propria obligației de

plată a diferenței de preț în cuantum de 148.000 Euro, neavând relevanță la acest

moment dacă dispunea sau nu de această sumă la termenul indicat în contract.

Curtea de Apel

București, secția a VI-a comercială, prin decizia comercială nr. 414 din 21

octombrie 2010 a respins ca nefondat apelul reclamantului S.E.M. împotriva

sentinței comerciale nr. 2050 din 25 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul

București, secția a VI-a comercială, fiind preluate în esență argumentele

expuse anterior.

Împotriva deciziei

comerciale nr. 414 din 21 octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, a promovat recurs reclamantul S.E.M. care a criticat această

hotărâre judecătorească pentru nelegalitate, solicitând în temeiul art. 304

pct. 8 și 9 C. proc. civ. admiterea recursului și modificarea în tot a deciziei

atacate, cu consecința admiterii cererii de chemare în judecată, în sensul

rezoluțiunii antecontractului de vânzare-cumpărare nr. 1 din 26 februarie 2008

din culpa intimatei pârâte și a repunerii părților în situația anterioară,

obligând pârâta la restituirea sumei de 60.000 Euro (echivalentul în lei, la

cursul BNR din ziua plății), actualizat în funcție de rata inflației.

În dezvoltarea

motivelor de recurs s-a evocat că este de esența contractului de vânzare-cumpărare

operarea transferului dreptului de proprietate, iar dacă părțile s-au angajat

ca acesta să fie efectuat într-un anumit termen, nimeni nu poate considera ca

fiind derizorie, neimportantă, neesențială voința părților ce reprezintă lege

pentru ele, instanța neavând dreptul să modifice acest acord de voință.

Rezoluțiunea

contractului se întemeiază nu numai pe principiul forței obligatorii a

contractului și pe ideea de culpă, ci și pe ideea de cauză, care creează și

menține interdependența obligațiilor reciproce năsute din convenții

sinalagmatice.

Intimata-pârâtă SC A.C.

SRL a depus întâmpinare prin care a cerut respingere recursului.

Înalta Curte,

analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la toate criticile

aduse de recurentul reclamant S.E.M., constată că acestea sunt nejustificate,

urmând a respinge recursul ca nefondat, pentru considerentele care vor fi

expuse.

Așa cum rezultă din

conținutul cererii de chemare în judecată înregistrată la data de 2 februarie

2009, reclamantul S.E.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC A.C. SRL

rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare nr. 1 din 26 ianuarie 2008

și obligarea pârâtei la plata echivalentului în lei a sumei de 60.000 Euro,

actualizată în raport cu rata inflației aplicabile la data plății efective.

Atât instanța de fond

cât și cea de apel au stabilit o corectă situație de fapt și de drept, printr-o

integrală apreciere a probelor stabilind adevăratele raporturi juridice dintre

părți, cu reala întindere a drepturilor și obligațiilor asumate reciproc în

concordanță cu clauzele antecontractului de vânzare-cumpărare având ca obiect

imobilul situat în complexul din comuna Corbeanca județul Ilfov.

Este adevărat că prin

liberul consimțământ exprimat, promitentul vânzător SC A.C. SRL și promitentul

cumpărător S.E.M., de comun acord au precizat la art. 2 din antecontract că

prețul imobilului (construcție+teren) este de 208.000 Euro, cu TVA inclus,

precum și modalitățile de plată:

- 45.000 Euro, cu TVA

inclus, la data de 3 martie 2008;

- 15.000 Euro, cu TVA

inclus, la data de 28 iunie 2008 și

- 148.000 Euro, cu

TVA inclus, la operarea transferului de proprietate prin semnarea contractului

de vânzare-cumpărare.

De asemenea, la art. 3

din același contract s-a menționat că termenul de finalizare a lucrărilor este

30 august 2008 iar termenul de operare a transferului de proprietate decurge de

la termenul de finalizare a lucrărilor și depinde de termenele fixate de

autoritățile de stat, dar nu mai târziu de 15 septembrie 2008.

Documentația

existentă la dosarul cauzei atestă că societatea pârâtă a executat lucrările de

construcție la data de 26 noiembrie 2008, potrivit procesului verbal de

recepție la terminarea lucrărilor nr. 12.628 și prin încheierea nr. 186003 din 9

decembrie 2008 a Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Ilfov

înscrierea imobilului în C.F. nr. 4925 Corbeanca, obligații îndeplinite înainte

de momentul când reclamantul a promovat demersul său judiciar de rezoluțiune a

antecontractului de vânzare-cumpărare descris anterior.

Reglementările art. 1020

și art. 1021 C. civ., aplicabile în speță, prevăd că întotdeauna condiția

rezolutorie este subînțeleasă în contractele sinalagmatice, în caz când una din

părți, nu îndeplinește angajamentul său. În acest caz contractul nu este

desființat de drept și partea în privința căreia angajamentul nu s-a executat

are alegerea sau să silească pe cealaltă a executa convenția, când este

posibil, sau să-i ceară desființarea, cu daune-interese.

Este unanim admis de

jurisprudență și doctrină că rezoluțiunea unui contract reprezintă un regim

sancționator aplicabil pentru neexecutarea culpabilă a contractului

sinalagmatic, având ca efect desființarea retroactivă a acestuia, temeiul

juridic constituindu-l reciprocitatea și interdependența obligațiilor asumate

reciproc.

Din această

perspectivă, acțiunea în rezoluțiunea contractului poate fi intentată numai de

partea care a executat sau este gata să execute contractul, situație în care,

așa cum bine au apreciat instanțele judecătorești anterioare, nu se află și

reclamantul din prezenta cauză, care nu și-a mai executat obligația de plată a

diferenței de preț de 148.000 Euro.

Pentru aceste

rațiuni, urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul S.E.M.

împotriva deciziei comerciale nr. 414 din 21 octombrie 2010 pronunțată de

Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, nefiind îndeplinită nici o

cerință din cele prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamantul S.E.M. împotriva deciziei comerciale nr. 414 din 21

octombrie 2010 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică,

astăzi 12 mai 2011.