ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1063/2011

Ședința publică de la 10 martie 2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1641/COM

din 9 martie 2010 pronunțată de Tribunalul Constanța s-a admis acțiunea

formulată de reclamantul M.G. în contradictoriu cu pârâta SC O.I. SRL, în parte

și s-a dispus rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat la

data de 16 octombrie 2006 din culpa pârâtei, fiind obligată pârâta la plata

către reclamant a sumei de 25.740 Euro, reprezentând prețul primit și 25.740

Euro cu titlu de despăgubiri.

S-a dispus și rezoluțiunea

antecontractelor încheiate la 16 mai 2007 și 30 mai 2007 și a fost obligată

pârâta la plata către reclamant a sumei de 7.535 Euro, reprezentând prețul

primit și 7.535 Euro reprezentând despăgubiri.

S-a dispus că sumele în Euro vor fi

plătite în echivalentul în lei la data plății, la cursul B.N.R.

A fost respins capătul de cerere

privind rezoluțiunea convenției având ca obiect plata sumei de 10.680 lei și a

dobânzii legale ca nefondat și a fost obligată pârâta la plata către reclamant

a sumei de 6.205 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință,

prima instanță a reținut că în baza antecontractelor de vânzare-cumpărare,

societatea pârâtă s-a obligat să vândă reclamantului două construcții alipite

la stadiu de fundație, ce urmau a fi edificate, obligându-se totodată să obțină

toată documentația necesară în acest sens, pe cheltuiala promitentului

cumpărător.

Având în vedere procesele verbale de

recepție parțială din 14 noiembrie 2007 și 28 februarie 2008, care presupun

existența tuturor documentelor necesare construirii unui imobil și declarația

reprezentantului pârâtei din data de 12 iunie 2008, în sensul că nu deține

actele necesare încheierii contractului de vânzare-cumpărare, ca și lipsa

dovezii refuzului reclamantului de a avansa costurile întocmirii documentației

necesare, s-a constatat că pârâta nu și-a executat obligațiile asumate prin

antecontractele de vânzare-cumpărare în sensul de a vinde reclamantului

imobilele promise și s-a dispus, în temeiul art. 1020 C. civ., rezoluțiunea

celor două contracte din culpa pârâtei.

Ca efect al rezoluțiunii, s-a dispus

repunerea părților în situația anterioară, cu obligarea pârâtei de a restitui

reclamantului sumele de bani plătite cu titlu de preț al imobilelor.

În temeiul art. 1021 C. civ.,

instanța a obligat pârâta să plătească reclamantului daune interese, daune care

au fost stabilite de părți în convențiile lor prin clauze penale, ca echivalând

cu prețul plătit de reclamant.

În ceea ce privește capătul de

cerere privind rezoluțiunea convenției având ca obiect suma de 10.680 lei, sumă

pe care reclamantul a achitat-o, la cererea pârâtei, cu titlu de contravaloare

materiale de construcție și alte cheltuieli, instanța a constatat că

reclamantul nu a făcut dovada convenției părților, singurele probe pentru acest

capăt de cerere fiind înscrisurile de la filele 24-25 din dosar, care cuprind

doar denumirile unor materiale, cantități și prețuri, înscrisuri insuficiente

pentru a face dovada în sensul celor susținute.

În temeiul art. 274 C. proc. civ.

instanța a obligat pârâta la suportarea cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei sentințe a

formulat apel pârâta SC O.I. SRL Constanța și prin decizia civilă nr. 75/COM

din 1 iulie 2010 Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă,

fluvială, contencios administrativ și fiscal, a respins apelul.

Pentru a hotărî astfel instanța de

apel a reținut că legal prima instanță având în vedere toate probele

administrate, a admis cererile privind rezoluțiunea antecontractelor de

vânzare-cumpărare din 16 octombrie 2006, din 16 mai 2007 și 30 mai 2007 încheiate

între reclamantul intimat M.G. în calitate de promitent cumpărător și pârâta

apelantă SC O.I. SRL în calitate de promitent vânzător, din culpa apelantei cu

consecința obligării apelantei la plata despăgubirilor convenționale aferente,

fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1021 C. civ.

Apelanta nu și-a executat obligația la care s-a

îndatorat prin antecontracte, prezentându-se la notariat (unde fusese

notificată a se prezenta în vederea încheierii actelor de vânzare-cumpărare a

imobilelor descrise în antecontracte), dar arătând că nu deține actele necesare

încheierii contractelor, legal s-a constatat a fi îndeplinită condiția

reglementată prin dispozițiile legale sus citate. În ce privește daunele

interese legal s-a reținut că acestea au fost cuantificate de părți prin

clauzele penale conform art. 1066 C. civ., obligatorii pentru părți.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs pârâta SC O.I. SRL Constanța invocând motivele de nelegalitate prevăzute

de art. 304 pct. 7, 8, 9 C. proc. civ. în temeiul cărora a solicitat admiterea

recursului, modificarea în tot a deciziei recurate în sensul respingerii

cererii de chemare în judecată.

În dezvoltarea în fapt a recursului,

recurenta a susținut, în esență, următoarele:

- Singurul efect al rezoluțiunii

este repunerea părților în situația anterioară, cu consecința restituirii

sumelor avansate de părți. În aceste condiții clauza penală nu poate produce

efecte juridice.

- Instanța a obligat recurenta la

plata de daune interese potrivit art. 1021 C. civ. fără ca aceste daune

interese să fie dovedite în vreun fel de către reclamant.

- Instanța interpretând greșit actul

juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit

neîndoielnic al acestuia cu privire la probele administrate la fond.

- Recurenta a dovedit prin probele

administrate în cauză că reclamantul nu a avansat cheltuielile referitoare la

efectuarea cadastrului; mai mult, reclamantul a comunicat că dorește să se

ocupe singur de efectuarea măsurătorilor și a făcut tot ce i-a stat în putință

pentru a nu se semna actul autentic în scopul obligării recurentei la dublul

sumei achitate cu titlu de preț.

- Din declarația martorului I.N.

care a asistat la dialogul dintre reprezentantul SC O.I. SRL Constanța și M.G.

rezultă că M.G. s-a angajat față de H.T. să se ocupe el de efectuarea

măsurătorilor cadastrale.

Această probă se coroborează cu alt

mijloc de probă, respectiv declarația olografă a cadastristului T.G. care

declară că M.G. a predat documentele în vederea efectuării lucrării cadastrale,

iar ulterior s-a prezentat și a solicitat să le înapoieze fără a mai insista în

efectuarea cadastrului. Instanța a interpretat greșit această probă

necontestată de reclamant.

- M.G. a solicitat restituirea

documentelor pentru a împiedica efectuarea cadastrului, având în vedere că nu

mai dorea perfectarea actelor de vânzare-cumpărare, sperând astfel, să obțină

și dublul sumei achitate cu titlu de preț. Acest aspect rezultă și din

declarația consemnată în cuprinsul încheierii de ședință din data de 12 mai

2009 unde acesta fiind întrebat de instanță dacă mai dorește încheierea

contractelor de vânzare-cumpărare a răspuns că nu.

Hotărârea nu cuprinde motivele pe

care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura

pricinii. Instanța a considerat că o altă situație juridică nu poate fi

dovedită prin înscrisuri provenite doar de la o parte, înlăturând răspunsurile

la interogatoriu ale reclamantului.

- În răspunsul la interogatoriu la

întrebarea nr.4 reclamantul recunoaște că el este cel care trebuia să achite și

să suporte contravaloarea cheltuielilor. În răspunsul la întrebarea nr.5 acesta

recunoaște că trebuia să avanseze sumele de bani în vederea obținerii

documentațiilor. Recurenta nu putea face și nici nu avea obligația a dovedi că

reclamantul a refuzat avansarea costurilor documentației cadastrale.

- Buna credință de care a dat dovadă

recurenta în executarea obligațiilor contractuale rezultă din analiza

înscrisurilor depuse coroborate cu declarația testimonială a martorului I.N.

Prin încheierea de ședință de la 27

ianuarie 2011 Înalta Curte de Casație și Justiție constatând că s-a deschis

procedura insolvenței față de pârâtă a dispus citarea acesteia prin

administratorul judiciar D. & Co S.P.R.L. Constanța, conform art. 87 pct. 5

C. proc. civ.

Recursul nu este fondat.

Din examinarea motivelor de recurs

prin prisma dispozițiilor legale incidente cauzei se apreciază că instanța de

apel a pronunțat o hotărâre legală și temeinică care nu poate fi reformată prin

recursul declarat de pârâtă.

În ce privește motivul de recurs

întemeiat pe art. 304 pct. 7 C. proc. civ. se constată că acesta nu întrunește

cerințele textului de lege invocat deoarece hotărârea cuprinde în considerente

argumentele de fapt și de drept pe care se sprijină soluția dată și motivele

pentru care au fost înlăturate cererile părților, oferind posibilitatea

verificării temeiniciei și legalității ei.

Motivarea hotărârii este clară,

precisă, nu cuprinde motive străine de natura pricinii, conduce în mod logic și

convingător la soluția din dispozitiv, respectând astfel prevederile art. 261

alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Motivul de recurs prevăzut de art. 304

pct. 8 C. proc. civ. nu poate fi primit întrucât instanța și-a fundamentat

soluția pe raportul juridic dintre părți născut ca urmare a încheierii

antecontractelor de vânzare-cumpărare și s-a pronunțat în raport de acestea

când a respins apelul constatând că, clauza penală își produce efectele,

neschimbând natura și înțelesul clauzelor contractuale care au fost

interpretate conform voinței părților.

În cadrul expunerii consacrate

motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. recurenta nu

arată în concret în ce ar consta schimbarea naturii sau înțelesul actului

juridic, ci face aprecieri legate de probatoriul administrat cu privire la

obligațiile rezultate din acesta.

Aspectele invocate în susținerea

motivului de recurs întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 8 C. proc. civ.

privesc o chestiune de fapt tranșată de instanța de apel. Această chestiune se

circumscrie aspectelor de netemeinicie și nu de nelegalitate, încât nu pot fi

supuse controlului instanței de recurs.

Reținând că recurenta nu și-a

îndeplinit obligația la care s-a îndatorat prin antecontracte, situație de fapt

necenzurabilă în recurs, instanța de apel a aplicat corect dispozițiile art. 1020

C. civ. potrivit cărora condiția rezolutorie este subînțelesă totdeauna în

contractele sinalagmatice, dacă una din părți nu-și îndeplinește obligația.

Corect s-au aplicat situației

reținute și dispozițiile art. 1021 C. civ. care prevăd că desființarea

contractului nu operează de drept, partea în privința căreia angajamentul nu

s-a executat, adică creditorul obligației neexecutate, având alegerea de a cere

obligarea debitorului, fie la executarea obligației, fie la desființarea

contractului, cu daune interese. Instanța de apel a constatat corect că au fost

îndeplinite condițiile reglementate prin dispozițiile legale sus-citate, iar în

ceea ce privește daunele interese a reținut legal că acestea, nu trebuie

dovedite întrucât ele au fost cuantificate de părți prin clauzele penale,

conform art. 1066 C. civ. obligatorii pentru părți.

Restul criticilor ce vizează

stabilirea culpei în neîndeplinirea obligațiilor contractuale tind la

reaprecierea situației de fapt prin reanalizarea probelor și a concludenței

acestora și nu pot face obiect de analiză în recurs. Chiar și referirile la

forța probantă ce trebuie acordată unor probe, nu sunt susceptibile de a fi

încadrate în vreunul din motivele de casare sau de modificare prevăzute de art.

304 pct. 1-9 C. proc. civ.

Acestea se circumscriu aspectelor de

netemeinicie, iar nu de nelegalitate a hotărârii atacate, încât nu pot fi

cenzurate în recurs.

Pentru considerentele expuse, se

apreciază că hotărârea nu este afectată de motivele de nelegalitate prevăzute

de art. 304 pct. 7, 8, 9 C. proc. civ., încât în temeiul art. 312 C. proc. civ.

Înalta Curte urmează a respinge recursul pârâtei ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta

SC O.I. SRL Constanța

prin administrator judiciar D. & Co S.P.R.L. Constanța împotriva deciziei

civile nr. 75/COM din 1 iulie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția

comercială, maritimă, fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 10 martie 2011.