ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3677/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 5471 din 29 aprilie 2010 a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei și a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SC A.M.P. SRL în contradictoriu cu pârâta SC R.B.P. SRL, în sensul de a obliga pârâta la plata sumei de 698.851 lei către reclamantă, reprezentând contravaloarea lucrărilor executate. De asemenea a mai fost obligată pârâta și la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă în cuantum de 13.104,51 lei. În fundamentarea acestei soluții, instanța de fond a reținut în principal că, reclamanta a executat în anul 2007 lucrări de construcții la imobilul din localitatea M. nr. 31 județul Ilfov, iar legea nu cere nici o formă specială pentru validarea contractului de antrepriză, în cadrul relațiilor comerciale dintre părți.

Potrivit încheierii de ședință din data de 13 decembrie 2009, în temeiul art. 137 alin. (2) C. proc. civ. a fost unită cu fondul excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, în vederea administrării de probe comune cu fondul cauzei. Din înscrisurile depuse la dosar, respectiv, corespondența dintre părți și situațiile de lucrări însușite de către pârâtă, precum și din declarațiile celor doi martori audiați în cauză a reținut faptul că reclamanta a executat lucrări de construcții în baza unei convenții verbale încheiate cu pârâta. Reclamanta a realizat doar lucrări care au vizat finisaje interioare, exterioare, refacerea termoizolației, lucrări la terasa construcției, lucrări efectuate cu materiale procurate și transportate în șantier de aceasta.

Aceste lucrări au fost identificate și de expertul tehnic în construcții. Pârâta a desemnat un diriginte de șantier în persoana lui M.V., care a semnat în această calitate situații de lucrări pentru imobilul de locuințe pentru perioada 7 iunie 2008 – 30 iunie 2008. Din situațiile de lucrări însușite de către pârâtă și din corespondența purtată de părți a rezultat că pârâta s-a obligat să achite reclamantei prețul pentru lucrările executate, astfel că pârâta are calitate procesuală pasivă. Din raportul de expertiză tehnică în construcții a reieșit că valoarea lucrărilor efectuate de reclamantă este de 698.170 Euro, și, întrucât pârâta nu a făcut dovada că și-a îndeplinit obligația de plată a lucrărilor, în temeiul art. 969 și art. 970 C. civ., instanța a admis, în parte, acțiunea reclamantei.

Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia comercială nr. 39 din 27 ianuarie 2011 a respins ca nefondat apelul pârâtei SC R.B.P. SRL împotriva sentinței comerciale nr. 5471 din 29 aprilie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, stabilindu-se că în speță nu a fost încălcat dreptul la apărare al pârâtei care a depus întâmpinare și i-au fost încuviințate probe, corect fiind soluționată excepția lipsei calității procesuale pasive precum și valoarea lucrărilor efectuate de reclamantă în baza situațiilor de lucrări însușite de pârâtă. Împotriva deciziei comerciale nr. 39 din 27 ianuarie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a promovat recurs pârâta SC R.B.P., care a criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate, solicitând în temeiul art. 304 pct. 5, 7 și 9 C. proc.

civ., în principal admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, iar în subsidiar modificarea aceleiași decizii criticate, în sensul admiterii apelului și cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată. Dezvoltând motivele de recurs, reclamanta a adus critici vizând încălcarea principiului contradictorialității care presupune discutarea în contradictoriu a cererilor părților legal citate dar și a dreptului la apărare, deoarece instanța nu s-a pronunțat prin încheierea din 22 octombrie 2009, asupra cererii de amânarea cauzei depusă de SC R.B.P. SRL. Nici la termenul din 3 decembrie 2009, când s-a constatat existența cererii de lipsă de apărare la dosar, nu a fost remediată neregularitatea prin refacerea actului de procedură îndeplinit cu neobservarea formelor legale la termenul anterior.

Se impunea admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive prin aceea că deși reclamanta a chemat în judecată pentru valorificarea pretenției sale pe pârâtă, construcția cu valoarea pretinsă că s-a îmbogățit fără justă cauză, nu face parte din patrimoniul acesteia, nefiind proprietarul imobilului în cauză. În privința lucrărilor nu s-a făcut dovada existenței lor, nu a fost încheiat un act scris însușit de ambele părți iar expertiza nu a făcut dovada realizării efective a lucrărilor, prețul rezultând numai din înscrisurile emanate de reclamantă și neînsușite de pârâtă. Intimata-reclamantă SC A.M.P. SRL a depus întâmpinare, prin care a cerut respingerea recursului. Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la criticile aduse de recurenta-pârâtă SC R.B.P.

SRL constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge recursul ca nefondat, pentru următoarele considerente. Reclamanta SC A.M.P. SRL, prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 12 mai 2009 pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, sub nr. 22845/3/2009 a solicitat obligarea pârâtei SC R.B.P. SRL la plata sumei de 844.497,5 lei reprezentând contravaloarea lucrărilor executate la imobilul situat în orașul Mogoșoaia, în perioada octombrie 2007 – august 2008, având la bază convenția verbală a părților. În faza procesuală a fondului, pârâta a fost legal citată pentru termenul din 10 septembrie 2009 cu mențiunea de a depune întâmpinare, așa cum o dovedește procesul verbal din data de 4 iunie 2009 de îndeplinire a procedurii de citare (fila 33 dosar fond).

Tot în aceleași condiții, pârâta a mai fost legal citată și pentru termenul următor din data de 22 octombrie 2009, așa cum o dovedește procesul verbal din data de 15 septembrie 2009 de îndeplinire a procedurii de citare. Este adevărat că pârâta SC R.B.P. SRL a trimis prin fax la data de 21 octombrie 2009 orele 14 10 o cerere de amânare a cauzei care avea termen, așa cum s-a expus anterior la 22 octombrie 2009, cu simpla motivare că se dorește acordarea unui nou termen de judecată în vederea angajării unui apărător. Dispozițiile cuprinse la art. 156 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că instanța va putea da un singur termen pentru lipsă de apărare, temeinic motivată. Deși cererea de amânare a cauzei a ajuns la dosarul cauzei în ziua de 22 octombrie 2009 ora 10 45 , după strigarea cauzei, fără a fi examinată de instanță, apare cât se poate de evident că pentru acest termen de judecată nu a fost încălcat dreptul la apărare al pârâtei.

Pe de o parte, cererea de amânare în vederea angajării unui apărător nu a fost temeinic motivată și nu a avut precizat nici temeiul de drept, iar pe de altă parte, apare cât se poate de evident că pârâta a avut cunoștință despre existența litigiului de natură comercială încă din data de 4 iunie 2009, când a fost citată în cauză, astfel încât ea putea fi în măsură pentru termenul din 22 octombrie 2009 să-și asigure o apărare eficientă. Este unanim admis de jurisprudență și doctrină că norma juridică din art. 156 alin. (1) C. proc. civ. nu este formulată în termeni imperativi ai unei obligații a instanței de a amâna o cauză la o simplă cerere a uneia dintre părți care pretinde că nu are asigurată o apărare corespunzătoare, ci poate refuza această cerere prin apreciere asupra temeiniciei ei.

Mai mult, din conținutul cererii de amânare a cauzei, nu s-a menționat nici o împrejurare care a determinat, într-un asemenea interval mare de timp, neîncheierea unui contract de asistență juridică. În acest context corect a procedat instanța atunci când, la termenul din 22 octombrie 2009 a admis probele pentru reclamantă, respectiv înscrisuri, interogatoriul pârâtei și doi martori, prorogând discutarea admisibilității probei cu expertiză tehnică. Dreptul la apărare al pârâtei a fost pe deplin respectat, prin aceea că a depus întâmpinare, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, a solicitat înscrisuri, în contradictoriu cu reclamanta a participat la audierea martorilor și la efectuarea expertizei tehnice, raport la care nu a formulat obiecțiuni.

Art. 6 pct. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului consacră, într-o largă accepție, asigurarea și recunoașterea, aplicarea universală și efectivă a obligației de a fi respectate drepturile omului, prin aceea că orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege care va hotărî asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil. În soluționarea cauzei, instanțele au dovedit pe deplin că au respectat cu rigurozitate spiritul european al echității juridice, ținând cont de toate garanțiile conferite privitoare atât la exercitarea dreptului la apărare, contradictorialitate și al egalității armelor în procesul civil.

Nu poate fi primită nici critica recurentei de greșită soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive invocată constant în toate fazele procesuale. O condiție pentru ca o persoană să fie parte în proces este calitatea procesuală, legitimatio ad causam , care presupune existența unei identități între persoana reclamantului și persoana care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecății – calitatea procesuală activă și pe de altă parte, existența unei identități între persoana pârâtului și cel obligat în același raport juridic – calitatea procesuală pasivă. Întreaga documentației existentă la dosarul cauzei atestă că între părți au avut loc relații comerciale, bazate pe încredere, reclamanta executând lucrări la imobilul situat în orașul Mogoșoaia, județul Ilfov.

Convenția verbală a fost dovedită cu martorii audiați, M.M., care în calitatea de inginer constructor a supravegheat lucrările efectuate la imobil în perioada mai 2007 – mai 2008, confirmând că persoanele care treceau să se intereseze de construcție din partea pârâtei fiind domnul I.S. și respectiv L.G. care în calitatea de tehnician constructor au relatat că în anul 2007 reprezentanții legali ai celor două societăți comerciale au stabilit ce lucrări trebuiau efectuate, fiind descrise toate prestațiile reclamantei. De remarcat că persoana desemnată ca diriginte de șantier a fost desemnată chiar de administratorul SC R.B.P. SRL și care a semnat în această calitate situații de lucrări. Corect a fost determinată și valoarea lucrărilor efectuate de reclamantă, raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expertul tehnic în specialitatea construcții concluzionând, după o amplă documentare, că totalul valori lucrărilor este de 698.851 lei.

Pentru aceste rațiuni, urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC R.B.P. SRL București împotriva deciziei comerciale nr. 39 din 27 ianuarie 2011 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, nefiind îndeplinită nici o cerință din cele prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc. civ. În baza art. 274 C. proc. civ. urmează a obliga recurenta pârâtă la plata sumei de 4.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea intimatei reclamante SC A.M.P. SRL București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC R.B.P. SRL București împotriva deciziei nr. 39/2011 din 27 ianuarie 2011 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială. Obligă recurenta-pârâtă SC R.B.P. SRL București la plata sumei de 4.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, în favoarea intimatei-reclamante SC A.M.P. SRL București. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 17 noiembrie 2011.