ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 15.01.2013

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 25/2013

HOTĂRÂRE
15.01.2013
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 25/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 2243/2011 din 11 mai 2011

Tribunalul Dolj a respins acțiunea formulată de reclamanta SC R. SRL, în

contradictoriu cu pârâta SC P. SA București, având ca obiect pretenții, iar

reclamanta a fost obligată la plata sumei de 1.500 RON către pârâtă, reprezentând

cheltuieli de judecată.

În motivarea acestei

hotărâri s-a arătat că, între părți s-a încheiat, la data de 15 aprilie 2008

Contractul de execuție lucrări nr. 414 având ca obiect fabricarea și montarea

pereți cortină și placarea cu aluminiu compozit tip Bond pentru imobilul

birouri S+P+8E, și că durata de executare a lucrărilor a fost stabilită de

părți ca fiind de 75 zile lucrătoare de la data semnării contractului, acesta

începând să se deruleze în momentul efectuării primei plăți.

Analizând dispozițiile

martorilor audiați și probele administrate în cauză, instanța a constatat că

reclamanta nu a făcut dovada afirmațiilor din cerere, ci dimpotrivă aceasta nu

și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contract, respectiv obligația de a

asigura pârâtei frontul de lucru pe perioada execuției lucrărilor, în acest

sens, nefiind montate schele pe cele patru laturi ale imobilului la care se

efectuau lucrările, numărul acestora fiind insuficient și prezentând

deficiențe, obligația de mai sus necăzând în sarcina pârâtei.

În atare situație,

instanța de judecată a considerat că pârâta nu are culpă exclusivă privind

neexecutarea la timp a lucrărilor arătate în contract, culpa revenind

reclamantei datorită neasigurării frontului de lucru pe durata executării

lucrărilor de către pârâtă.

Observând

procesele-verbale de recepție a lucrărilor executate de către pârâtă, s-a

reținut că acestea au fost semnate fără obiecțiuni de reclamantă, care a

manifestat o atitudine pasivă pe durata execuției lucrărilor pârâtei, nesolicitându-i

acesteia din urmă să finalizeze la timp lucrările și că, pe perioada efectuării

lucrărilor pârâta nu a asigurat la timp materiale necesare efectuării

respectivelor lucrări și personalul de execuție.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat apel reclamanta SC R. SRL, solicitând schimbarea sentinței

atacate și admiterea acțiunii în sensul obligării pârâtei la plata sumei de

170.929,65 RON (echivalentul sumei de 40.124,33 Euro).

Intimata SC P. SA a

formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, ca nefondat.

Prin Decizia nr. 15/A

din 13 februarie 2012 Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă de

contencios administrativ și fiscal a admis apelul declarat de reclamanta SC R.

SRL, Cârcea, județul Dolj, împotriva Sentinței comerciale nr. 2243 din 11 mai

2011 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția comercială pe care a schimbat-o în

tot, în sensul că a admis cererea formulată de către reclamanta SC R. SRL și a

obligat pârâta la plata sumei de 40.124,33 Euro reprezentând penalități de

întârziere conform Contractului de execuție lucrări nr. 0414 din 15 aprilie

2008 încheiat între părți. Fără cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța

această decizie, instanța de apel a reținut următoarele:

Că pârâta, a

finalizat lucrarea la care s-a obligat prin contract, la data de 25 aprilie

2009, cu 180 de zile întârziere față de termenul la care ar fi trebuit

recepționată lucrarea, conform procesului-verbal, aflat la fila 36, dosar fond,

iar potrivit dispozițiilor contractului, durata lucrărilor putea fi devansată

cu acordul părților și că la dosarul cauzei s-a depus un singur proces-verbal

care atestă efectuarea unei singure lucrări suplimentare, respectiv

confecționarea și montarea unei uși în două canturi la parter și că această

lucrare suplimentară, chiar nemenționată într-un act adițional, dar recunoscută

de părți printr-un proces-verbal, nu este de natură să justifice o întârziere

în executarea lucrărilor de 180 de zile.

În contract nu există

nici o clauză care să oblige reclamanta la asigurarea și montarea schelei

necesare efectuării lucrărilor, astfel încât această obligație nu putea să-i

revină decât intimatei-pârâte, întrucât aceasta s-a obligat să execute lucrarea

și, prin urmare, să-și asigure și mijloacele necesare executării ei.

Constatând neîndeplinirea

culpabilă a obligației de predare a lucrărilor la termen, instanța a reținut că

devine incidentă clauza penală înserată de părți în cuprinsul contractului,

potrivit căreia executantului i se vor aplica penalități de întârziere în

valoare de 0,05% din valoarea contractului pe zi de întârziere față de termenul

stabilit.

Împotriva Deciziei

nr. 15/A din 13 februarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția

a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta

SC P. SA București, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ., solicitând în concluzie, admiterea recursului, modificarea deciziei în

sensul respingerii apelului reclamantei.

În continuare

recurenta-pârâtă prezintă pe scurt criticile aduse sentinței apelate, reproșând

instanței de apel că motivarea acesteia nu răspunde criticilor pe care le-a

formulat raportându-se în susținere la situația de fapt specifică speței, la

interpretarea clauzelor contractului, legat de durata de executare a lucrărilor,

după intenția comună a părților contractante și nu după sensul literal al

termenilor, în sensul art. 977 C. civ., la înscrisurile depuse la dosar și la

declarațiile martorilor cu privire la folosirea schelei și a muncitorilor, la

manevrarea materialelor.

Arată recurenta că,

în condițiile în care reclamanta nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale,

nu se punea problema prelungirii termenului de execuție a lucrărilor.

Înalta Curte,

examinând cererea de recurs din perspectiva criticilor indicate de parte,

astfel cum acestea au fost circumscrise temeiurilor de drept indicate, reține

inexistența motivelor de nelegalitate, în raport de reglementarea cuprinsă în

art. 302

1

lit. c) C. proc. civ., pentru următoarele considerente.

Recursul, cale

extraordinară de atac, poate fi exercitat numai pentru motivele de

nelegalitate, în reglementarea expresă și limitativă redată în art. 304 C.

proc. civ.

Potrivit art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ. cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea

nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și

dezvoltarea lor.

Conform, art. 304 C.

proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru

motivele de nelegalitate, prevăzute expres și limitativ la punctele 1 - 9, iar

potrivit dispozițiilor art. 306 alin. (3) C. proc. civ. indicarea greșită a

motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora

face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 C.

proc. civ.

Argumentația adusă de

recurenta-pârâtă în susținerea criticilor vizează istoricul cauzei, atitudinea

procesuală a părților, situații de fapt și administrarea probatoriului,

neîncadrabilă în temeiurile de drept indicate.

Așadar, simpla

prezentare a motivelor de netemeinicie de către recurenta-pârâtă, reiterarea

unor situații de fapt și referirile la probatoriul administrat, în lipsa unei

argumentații în drept care să situeze criticile în sfera temeiurilor de

modificare indicate fac imposibilă exercitarea efectivă a controlului de legalitate

al instanței de recurs.

În considerarea celor

ce preced, constatând că recurenta nu s-a conformat obligației reglementată de

dispozițiile art. 302

1

lit. c) C. proc. civ. potrivit cărora cererea

de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de recurs și

dezvoltarea lor, Înalta Curte, având în vedere și inexistența motivelor de

ordine publică care să inducă aplicarea art. 306 alin. (2) C. proc. civ., va

constata nulitatea cererii de recurs în temeiul art. 302

1

lit. c) C.

proc. civ.

Constată nulitatea

cererii de recurs formulată de pârâta SC P. SA București împotriva Deciziei nr.

15/A din 13 februarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a

II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, conform art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședința publică, astăzi 15 ianuarie 2013.

Procesat de GGC - LM

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-09-28
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2948/2010
Deliberând asupra recursului comercial de față, reține următoarele: Prin sentința comercială nr. 7495 din 16 iunie 2008, judecătorul fondului din cadrul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, a respins excepția lipsei calității p
ÎCCJ 2013-06-27
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2564/2013
să indice modalitatea în care dirigintele de șantier a urmărit realizarea propriilor atribuții, despre acesta expertul reținând că nu a existat pentru avizarea situațiilor de lucrări, neavând relevanță modalitatea în care acesta și-ar fi re
ÎCCJ 2013-05-30
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2135/2013
și reclamanta a negat existența contractului încheiat de părți, a dovedit contrariul depunându-l în instanță și, din conținutul căruia rezultă raporturile juridice derulate între părți, respectiv în baza contractului de execuție în subantre
ÎCCJ 2013-12-04
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4303/2013
Deliberând asupra recursului de față, din actele și lucrările dosarului, a constatat următoarele: Prin sentința nr. 1224/2011 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, a fost admisă acțiunea înaintată de reclamanta SC M.C. SRL Satu Mare, - societ
ÎCCJ 2008-06-08
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 329/2012
râtă. S-a apreciat că nu au suport probator susținerile pârâtei referitoare la faptul că ar fi achitat reclamantei prin administratorul acesteia, P.M., suma de 85.000 lei, deoarece dovada plății se poate face decât cu acte, care nu au fost
Sursă