ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4303/2013

Deliberând asupra recursului de față, din actele și lucrările dosarului, a constatat următoarele: Prin sentința nr. 1224/2011 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, a fost admisă acțiunea înaintată de reclamanta SC M.C. SRL Satu Mare, - societate în insolvență reprezentată de administrator judiciar Insolv Expert Sprl Satu Mare în contradictoriu cu pârâta SC C.T. SRL Satu Mare și în consecință a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 119.894,3 lei pretenții reprezentând contravaloare lucrări și penalități contractuale de întârziere. S-a reținut că între reclamantă în calitate de executant și pârâtă în calitate de beneficiar a fost încheiat contractul de prestări servicii din 28 iulie 2008, având ca obiect amenajarea imobilului aparținând pârâtei, situat în Satu Mare, potrivit căruia reclamanta s-a obligat să execute lucrările comandate de beneficiară, iar pârâta trebuia să achite prețul lor în baza facturilor emise și conform verificărilor efectuate.

În derularea contractului, reclamanta a realizat lucrări în valoare totală de 347.890,73 lei, din care pârâta a achitat o valoare totală de 287.943,58 lei, rămânând un rest de 59.947,15 lei. Tribunalul a constatat, în esență, că în cauză sunt îndeplinite condițiile răspunderii contractuale, pârâta săvârșind fapta ilicită constând în neîndeplinirea obligației de plată a prestațiilor de care a beneficiat, obligație pe care și-a asumat-o prin convenția încheiată între părți, iar pârâta prin invocarea neexecutării contractului nu a făcut dovada în acest sens. De asemenea, instanța de fond a apreciat că apărările pârâtei sunt nefondate, cu privire la lipsa unui proces verbal de recepție a lucrărilor efectuate de reclamantă, în condițiile în care potrivit legii și contractului inițiativa întocmirii acestui act trebuia să-i aparțină, fiind o obligație asumată din chiar momentul în care a convenit să beneficieze de lucrările ce urmau a fi efectuate de reclamantă.

Împotriva acestei sentinței, a formulat apel pârâta SC C.T. SRL Satu Mare, solicitând în principal admiterea apelului, anularea sentinței apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare și în subsidiar, admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței, în sensul respingerii acțiunii reclamantei, cu cheltuieli de judecată. În motivarea apelului, pârâta a susținut că suma pretinsă nu este o creanță certă și exigibilă, reclamanta nu și-a dovedit acțiunea introductivă potrivit art. 1169 C. civ., iar instanța de fond nu a ținut cont de probațiunea administrată și nu a încuviințat efectuarea unei expertize tehnice în construcții, care să lămurească cantitatea. De asemenea, pârâta a mai învederat instanței că anterior promovării prezentei acțiuni, reclamanta a mai demarat pentru aceeași creanță o somație de plată întemeiată pe prevederile O.G.

nr. 5/2001, respinsă prin Ordonanța nr. 123/LC/2010, în Dosarul nr. 5083/83/2009 al Tribunalului Satu Mare pentru considerentul că suma pretinsă nu reprezenta o creanță certă, lichidă și exigibilă și o cerere de deschidere a procedurii insolvenței la a cărei judecată a renunțat în Dosar nr. 10.816/83/2010 al Tribunalului Satu Mare. Pârâta a mai susținut că reclamanta se face vinovată de neîndeplinirea obligațiilor contractuale, sens în care arată în ce mod nu și Ie-a executat și a contestat sumele la care a fost obligată, invocând totodată garanția de bună execuție, precum și situația de lucrări executate raportat la art. 4 din contractul părților.

Prin Decizia civilă nr. 27/ CA din 3 aprilie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a -II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a admis apelul pârâtei împotriva sentinței tribunalul pe care a schimbat-o în tot în sensul că a respins acțiunea reclamantei și a fost obligată reclamanta la plata sumei de 4515 lei cheltuieli de judecată în apel și fond. S-a reținut că în baza contractului de prestări servicii încheiat la 28 iulie 2008, reclamanta în calitate de prestator s-a obligat să execute pe seama pârâtei beneficiare lucrări de amenajare pentru imobilul proprietatea apelantei gajat în favoarea G.B., situat în Satu Mare, conform anexei care face parte integrantă din contract, în valoare totală de 86.870 euro ( T.V.A.

inclus), conform art. 4.1, 10 % din această valoare urmând a se achita la recepția finală a lucrărilor, potrivit art. 4.2 din contract. Contractul s-a încheiat pe o perioadă de 28 de zile începând cu data semnării, cu termen limită pentru prima etapă 8 august 2008, iar pentru a doua etapă 25 august 2008, conform Anexei 1 - art. 3.1. La recepția fiecărei etape trebuia să fie prezent reprezentantul SC C.T. SRL, care să semneze procesul - verbal în baza căruia urma să se emită ordinul de plată aferent acelei etape, conform art. 4.2. alin. (2) din contract.

Situația de lucrări pentru etapa I în valoare de 227.757,63 lei nu au fost executate și respectiv rectificate, deși trebuiau refăcute în 48 de ore, conform procesului - verbal de recepție încheiat la 19 august 2008. La 16 septembrie 2008 s-a întocmit a doua situație de lucrări cumulat, fără să se țină cont de prima situație de lucrări (fila 134). Recepția finală a lucrărilor nu s-a făcut, întrucât lucrările nu au fost finalizate, conform raportului de expertiză și a completării la raportul de expertiză, din care a rezultat că valoarea lucrărilor ce pot fi utilizate și se pot deconta, calculat la prețul anului 2008, conform situației de lucrări depuse și semnate de beneficiar este de 191.947,4 lei.

Executarea necorespunzătoare a lucrărilor, neefectuarea unor lucrări și neefectuarea recepției finale a lucrărilor este confirmată și de martorii H.l. și Z.R., aceasta din urmă declarând că după semnarea procesului - verbal de recepție din 19 august 2008 nu a mai văzut executantul în imobil. Cum pârâta apelantă a achitat din situația de lucrări prezentată de reclamantă în valoare de 314.573,65 lei, suma de 287.943,58 lei, în condițiile în care, lucrările ce pot fi efectiv folosite valorează 191.947,4 lei la nivelul anului 2008, iar lucrări în valoare de 43.288,5 lei nu pot fi folosite, fiind necorespunzător executate sau neexecutate, curtea apreciază că acțiunea reclamantei nu are nici un suport legal, cea care nu a executat clauzele contractuale fiind ea, astfel că refuzul plății unor lucrări neexecutate sau executate necorespunzător este justificat, cu aplicarea art. 274 C. proc.

civ. Împotriva deciziei pronunțate în apel, reclamanta a declarat recurs în susținerea căruia arată că instanța de apel fără un temei legal a ajuns la concluzia că ar fi executat lucrări necorespunzătoare și că nu s-ar fi efectuat recepția finală a lucrărilor realizate. Sub acest aspect, recurenta afirmă că motivarea apelului este nefondată dat fiind că efectuarea recepției lucrărilor și întocmirea proceselor - verbale de recepție sunt în sarcina beneficiarului, în speță a pârâtei, care avea obligația de a-și constitui comisia de recepție formată din cinci membri cu participarea unui reprezentant al executantului. Or, pârâta nu și-a executat obligațiile ce îi reveneau conform contractului părților, iar instanța de apel a ignorat apărările sale cu privire la executarea contractului, respectiv a lucrărilor corespunzătoare din punct de vedere cantitativ și calitativ.

Pârâta după acționarea în judecată a invocat deficiențe fără să nominalizeze în ce constau acestea și, nu numai dar, după efectuarea raportului de expertiză tehnică și a completărilor la acesta, pârâta nu a reușit să indice cu certitudine care lucrări nu s-ar fi executat din culpa sa și care dintre lucrări nu s-ar fi executat corespunzător cantitativ și calitativ. în drept invocă art. 304 pct. 1, 8 și 9 C. proc. civ. Înalta Curte, din oficiu, la acest termen a invocat nulitatea cererii de recurs în raport de dispozițiile art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. și a rămas în pronunțare pe această excepție. Înalta Curte examinând cererea de recurs din perspectiva criticilor invocate și reține nemotivarea în drept a acesteia în raport de reglementarea cuprinsă în art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc.

civ. pentru următoarele considerente: Cu titlu prealabil prima chestiune ce se impune a fi precizată este aceea că în actuala reglementare, recursul este cale de atac de reformare, nedevolutivă, care se exercită numai pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., iar dispozițiile art. 302 1 C. proc. civ. impun sub sancțiunea nulității, respectarea unor exigențe pentru promovarea acestei căi de atac, respectiv indicarea motivelor de nelegalitate și dezvoltarea lor. În cauză, după cum se poate observa, în dezvoltarea criticilor recurenta se raportează la modul în care s-au executat sau nu lucrările asumate prin contractul încheiat de părțile din litigiu, din perspectiva obligațiilor asumate de ambele părți, precum și cu privire la efectuarea recepției și întocmirea proceselor verbale.

Prin modul în care recurenta a înțeles să critice decizia din apel, invocă aspecte de netemeinicie vizând obligațiile părților referitoare la executarea contractului încheiat de părțile din litigiu, aspecte care readuc în discuție reaprecierea situației de fapt deja stabilită și reaprecierea probelor administrate în cauză. Pe de altă parte, din lecturarea motivelor cuprinse în cererea de recurs, Înalta Curte constată că recurenta nu motivează în drept în ce constă nelegalitatea hotărârii atacate și nu conține argumentele de drept aduse în sprijinul ei. Altfel spus, în cuprinsul cererii de recurs nu se regăsesc critici propriu zise la adresa hotărârii recurate care face obiectul recursului, prin indicarea punctuală a greșelilor săvârșite de instanță în raport de dispozițiile legale incidente și a unor contraargumente la aprecierile și constatările instanței.

Practic, așa cum se poate observa, prin criticile formulate recurenta își exprimă nemulțumirea cu privire la soluția pronunțată în apel, critici de netemeinicie, de reapreciere a probelor administrate în cauză și o restabilire a situației de fapt, ceea ce nu pot forma obiectul controlului judiciar în recurs. Cum criticile formulate nu pot fi încadrate în nici unul dintre motivele de nelegalitate prevăzute expres și limitativ de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ., în limita cărora să se poată exercita controlul judiciar în recurs, situație în care se va aplica sancțiunea nulității recursului. În considerarea celor ce preced, constatând că recurenta nu s-a conformat obligației reglementate de dispozițiile art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc.

civ. potrivit cărora cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de recurs și dezvoltarea lor, înalta Curte, având în vedere și inexistența motivelor de ordine publică care să inducă aplicarea art. 306 alin. (2) C. proc. civ., va constata nulitatea cererii de recurs, conform art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. Conform art. 274 C. proc. civ., recurenta urmează să fie obligată să plătească intimatei - pârâte SC C.T. SRL Satu - Mare suma de 1.228 lei cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloarea biletului de avion dus - întors București - Satu - Mare, din data de 4 decembrie 2013.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nulitatea cererii de recurs formulată de reclamanta SC M.C. SRL prin administrator judiciar Insolv Expert Sprl Satu Mare împotriva Deciziei civile nr. 27/ C/A din 3 aprilie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a-ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în temeiul art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. Obligă recurenta să plătească intimatei - pârâte SC C.T. SRL Satu - Mare suma de 1.228 lei cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 decembrie 2013.