ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1766/2013
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1766/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentința nr. 1215 din 18 octombrie 2011
Tribunalul Satu Mare a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta SC D.P.
SRL prin lichidator judiciar C.L. SPRL în contradictoriu cu pârâta SC V.P. SRL.
A obligat pârâta să
plătească reclamantei cu titlu de pretenții suma de 114.774,50 RON,
reprezentând c/v servicii prestate neachitate.
În pronunțarea
acestei hotărâri instanța a apreciat că societatea reclamantă și-a dovedit
pretențiile în condițiile art. 1169 - 1170 C. civ., cu facturile fiscale,
însușite de către pârâtă prin semnătură, că în materie comercială, celeritatea
tranzacțiilor comerciale este facilitată de lipsa de formalism și din aceste
motive, forma scrisă a unei convenții comerciale nu este pretinsă nici ad
validitatem nici ad probationem, de aceea, o convenție legal făcută între
comercianți are putere de lege între părțile contractante în baza art. 969 C.
civ., chiar dacă nu a fost încheiată în formă scrisă.
Împotriva acestei
sentinței, a declarat apel pârâta SC V.P. COM SRL Certeze solicitând admiterea
recursului, schimbarea în tot a sentinței atacate în sensul respingerii
acțiunii ca netemeinică și nelegală, apelanta invocând excepția prematurității
introducerii acțiunii motivat pe faptul că din totalul serviciilor efectuate de
către reclamantă în valoare totală de 290.274,5 RON, din care pârâta a achitat
suma de 175.500 RON, a rămas un rest de achitat în valoare de 114.774,5 RON,
sumă care devine scadentă doar în momentul în care SC C. SA va achita soldul
debitor de 439688,04 RON.
Curtea de Apel Oradea,
secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr.
57/C din 26 iunie 2012, a admis apelul pârâtei, a modificat în totalitate
sentința și a respins acțiunea ca neîntemeiată și a obligat intimata la plata
sumei de 2331,58 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
În pronunțarea
acestei decizii instanța de control judiciar a reținut, în esență, că în speță
sunt incidente dispozițiile art. 296 C. civ. raportat la prevederile art. 1023
C. civ., art. 969 C. civ. și Cap. III din Actul adițional la contractul de
subantrepriză nr. 2 din 17 martie 2008, încheiat la 31 octombrie 2008.
Împotriva acestei
decizii a declarat recurs reclamanta SC D.P. SRL fără a-și încadra în drept
criticile și solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii
recurate în sensul înlăturării obligației sale de a plăti cheltuieli de
judecată în valoare de 2331,58 RON.
În susținerea
recursului recurenta-pârâtă arată că a invitat intimata pârâtă SC V.P. SRL la
conciliere, conform art. 720
1
C. proc. civ., pentru data de 14
ianuarie 2011, solicitând acesteia să facă dovada calității de creditor înscris
pe Tabelul creanțelor debitoarei SC C. SA Botoșani în Dosar nr. 4912/40/2009,
aflat pe rolul Tribunalului Botoșani și suma cu care a fost înscris, că
intimata-pârâtă nu s-a conformat, respectiv nu a prezentat înscrisuri care să
facă dovada calității de creditor și a creanței solicitate.
Pentru a clarifica
dacă SC V.P. SRL are calitatea de creditor în Dosar nr. 4912/40/2009, a
solicitat prin adresele din 17 ianuarie 2011 și din 28 februarie 2011
administratorului judiciar al SC C. SA Botoșani, informații și acte în acest
sens, însă până la data promovării cererii de chemare în judecată a
intimatei-pârâte, nu a primit niciun răspuns.
A încercat să listeze
de pe site-ul B., rapoarte de activitate, și tabelul creanțelor declarate
împotriva averii debitoarei SC C. SA Botoșani, însă nu a reușit, acestea
nefiind publicate.
Având în vedere cele
de mai sus, precum și faptul că avea o creanță certă, lichidă și exigibilă,
recunoscută, a formulat cerere de chemare în judecată a intimatei-pârâte SC
V.P. SRL.
În cuprinsul cererii
recurenta-reclamantă prezintă și derularea raporturilor juridice între părți,
motivele care au determinat-o să promoveze acțiunea în cauză și concluzionează
că, întrucât intimata-pârâtă a depus înscrisuri noi, în apel nu se impunea
obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată.
Înalta Curte,
examinând cererea de recurs din perspectiva criticilor indicate de parte,
reține nemotivarea în drept a acestora în raport de reglementarea cuprinsă în
art. 302
1
lit. c) C. proc. civ., pentru următoarele considerente:
Recursul, cale
extraordinară de atac, poate fi exercitat numai pentru motivele de
nelegalitate, în reglementarea expresă și limitativ redată în art. 304 C. proc.
civ.
Argumentația adusă de
recurenta-reclamantă în susținerea criticilor vizează în esență, situații de
fapt, fără a fi susținute în drept.
Așadar, simpla
prezentare a motivelor de netemeinicie de către recurenta-reclamantă, reiterarea
unor situații de fapt, în lipsa unei argumentații în drept care să situeze
criticile în sfera temeiurilor de drept prevăzute de art. 304 C. proc. civ.,
fac imposibilă exercitarea efectivă a controlului de legalitate al instanței de
recurs.
În considerarea celor
ce preced, constatând că recurenta-reclamantă nu s-a conformat obligației
reglementată de dispozițiile art. 302
1
lit. c) C. proc. civ.
potrivit cărora cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității,
motivele de recurs și dezvoltarea lor, Înalta Curte, având în vedere și
inexistența motivelor de ordine publică care să inducă aplicarea art. 306
2
C. proc. civ., va constata nulitatea cererii de recurs în temeiul art. 302 lit.
c) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nulitatea
cererii de recurs declarat de recurenta-reclamantă SC D.P. SRL - prin
lichidator judiciar C.L. SPRL Satu Mare împotriva Deciziei nr. 57/C din 26
iunie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de
contencios administrativ și fiscal în temeiul art. 302
1
lit. c) C.
proc. civ.
Irevocabilă.
Pronunțată, în
ședința publică, astăzi 23 aprilie 2013.
Procesat
de GGC - NN