ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4001/2013

Asupra recursului de față: Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința nr. 240/ LC din 10 februarie 2011, Tribunalul Satu Mare a admis acțiunea formulată de reclamanta SC P. SRL prin administrator judiciar C.L.S.P.R.L. Satu Mare împotriva pârâtei P.G.R. Austria și în consecință, a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 116.177,60 lei contravaloare bun cumpărat, fără cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, prin contractul de vânzare-cumpărare din 31 august 2007 reclamanta a vândut pârâtei autoturismul marca A. cu nr. de înmatriculare X în schimbul prețului de 28.000 euro. împotriva acestei sentințe, în termen și legal timbrat, a declarat apel pârâta „P.G.R.

” criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 122/C/2012-A din 5 decembrie 2012 a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta „P.G.R., reținând că, în cauză nu sunt îndeplinite cerințele pentru a se putea dispune compensarea de drept a datoriilor reciproce ale părților din litigiu, întrucât pentru a interveni compensația convențională, este necesară a se face dovada intervenirii acestei convenții a părților, cu privire la înțelegerea lor de a se stinge obligațiile lor reciproce, ceea ce în cauză nu s-a confirmat că s-ar fi realizat, procesul-verbal de compensare invocat de către apelantă, nefiind semnat și acceptat de către reprezentantul intimatei-reclamante.

împotriva acestei decizii, în termen legal, pârâta P.G.R. Austria a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris și depus la dosarul cauzei. Recurenta a fost legal citată pentru termenul din 19 noiembrie 2013, cu mențiunea de a depune taxa judiciară de timbru în valoare de 1.967 lei și 5 lei timbru judiciar (fila 8 dosar recurs), obligație căreia nu s-a conformat. Ori, prin art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât și de persoanele juridice care se plătesc anticipat, sau în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță, de regulă primul termen de judecată.

Potrivit prevederilor art. 9 din Ordonanța nr. 32/1995 a Guvernului României, art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru și timbru judiciar, cererea părții se anulează, după caz, ca netimbrată sau insuficient timbrată. Constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat, că recurentele nu s-au conformat obligației de timbrare, potrivit mențiunii din citația pentru termenul de judecată din 19 noiembrie 2013, când procedura a fost legal îndeplinită, că în cauză nu operează scutirea legală - personală sau ca obiect - de obligația timbrării, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv celor ale art. 35 alin. (5) din Normele metodologice de aplicare a legii și să dispună anularea ca netimbrat a recursului declarat de pârâta P.G.R.

Austria. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează ca netimbrat recursul declarat de pârâta P.G.R. Austria împotriva deciziei nr. 122/C/2012-A din 5 decembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 noiembrie 2013.