ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4001/2013

Asupra

recursului de față:

Din

examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința nr.

240/ LC din 10 februarie 2011, Tribunalul Satu Mare a admis acțiunea formulată

de reclamanta SC P. SRL prin administrator judiciar C.L.S.P.R.L. Satu Mare

împotriva pârâtei P.G.R. Austria și în consecință, a obligat pârâta să

plătească reclamantei suma de 116.177,60 lei contravaloare bun cumpărat, fără

cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a

reținut că, prin contractul de vânzare-cumpărare din 31 august 2007 reclamanta

a vândut pârâtei autoturismul marca A. cu nr. de înmatriculare X în schimbul

prețului de 28.000 euro.

împotriva

acestei sentințe, în termen și legal timbrat, a declarat apel pârâta „P.G.R.

”

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Curtea

de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal,

prin decizia nr. 122/C/2012-A din 5 decembrie 2012 a respins ca nefondat apelul

declarat de pârâta „P.G.R., reținând că, în cauză nu sunt îndeplinite cerințele

pentru a se putea dispune compensarea de drept a datoriilor reciproce ale părților

din litigiu, întrucât pentru a interveni compensația convențională, este

necesară a se face dovada intervenirii acestei convenții a părților, cu privire

la înțelegerea lor de a se stinge obligațiile lor reciproce, ceea ce în cauză

nu s-a confirmat că s-ar fi realizat, procesul-verbal de compensare invocat de

către apelantă, nefiind semnat și acceptat de către reprezentantul

intimatei-reclamante.

împotriva

acestei decizii, în termen legal, pârâta P.G.R. Austria a declarat recurs,

întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., solicitând

admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris și depus la dosarul

cauzei.

Recurenta

a fost legal citată pentru termenul din 19 noiembrie 2013, cu mențiunea de a

depune taxa judiciară de timbru în valoare de 1.967 lei și 5 lei timbru

judiciar (fila 8 dosar recurs), obligație căreia nu s-a conformat.

Ori,

prin art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a fost

statuat principiul potrivit căruia acțiunile și cererile introduse la

instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de

acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât și de

persoanele juridice care se plătesc anticipat, sau în  mod excepțional, până la

termenul stabilit de instanță, de regulă primul termen de judecată.

Potrivit

prevederilor art. 9 din Ordonanța nr. 32/1995 a Guvernului României, art. 20 alin.

(3) din Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a acestui act normativ, în

cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru și timbru judiciar,

cererea părții se anulează, după caz, ca netimbrată sau insuficient timbrată.

Constatând

că recursul nu a fost timbrat anticipat, că recurentele nu s-au conformat

obligației de timbrare, potrivit mențiunii din citația pentru termenul de

judecată din 19 noiembrie 2013, când procedura a fost legal îndeplinită, că în

cauză nu operează scutirea legală - personală sau ca obiect - de obligația

timbrării, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 alin. (3)

din Legea nr. 146/1997, respectiv celor ale art. 35 alin. (5) din Normele

metodologice de aplicare a legii și să dispună anularea ca netimbrat a

recursului declarat de pârâta P.G.R. Austria.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C

I D E

Anulează

ca netimbrat recursul declarat de pârâta P.G.R. Austria împotriva deciziei nr. 122/C/2012-A

din 5 decembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă,

de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 noiembrie

2013.