ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3242/2013

Deliberând

asupra recursului de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată la 14 iunie 2013, apelanta reclamantă A.D.S. București, în

contradictoriu cu pârâtele SC A. SA Satu Mare - prin lichidator judiciar E.I.

SPRL Satu Mare, SC E. SRL Satu Mare, SC P. România SRL (fostă SG C.G. SRL)

Giurgiu, SC P. SRL Satu Mare, SC F. SRL Satu Mare, SC A. SRL și a intimatul

intervenient G.T., a solicitat suspendarea executării vremelnice a Sentinței

nr. 42 din 31 ianuarie 2013 a Tribunalului Satu Mare până la soluționarea

apelului declarat împotriva aceleași sentințe.

În motivarea cererii, apelanta arată

că sentința apelată nu este definitivă și irevocabilă, iar intimata SC E. SRL a

solicitat achitarea cheltuielilor de judecată, situație în raport cu care o

eventuală întoarcere a executării silite ar fi costisitoare pentru A.D.S. și că

ar exista riscul de imposibilitatea recuperării sumelor de bani plătite în baza

sentinței de la intimatele pârâte, și totodată ar prejudicia nejustificat

bugetul Statului, în condițiile în care este o instituție de interes public, așa

încât sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a unei astfel de cereri.

În drept au fost invocate prevederile

art. 280 alin. (4) C. proc. civ., Legea nr. 268/2001.

Prin Sentinta civilă nr. 42 din 31

ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul Satu Mare a fost respinsă ca nefondată

acțiunea formulată de reclamanta apelantă împotriva pârâtelor, pentru

constatarea nulității absolută a contractelor de vânzare-cumpărare și a fost

obligată reclamanta să plătească pârâtei SC P.G. România SRL Giurgiu suma de 6.000

RON cheltuieli de judecată și pârâtei SC E. SRL Satu Mare suma de 4.600 RON cu

același titlu.

Împotriva acestei sentințe a declarat

apel reclamanta, stabilindu-se termen pentru judecata apelului la 4 septembrie

2013.

La 20 mai 2013, prin Adresa nr. 142 pârâta

SC E. SRL Satu Mare a solicitat apelantei achitarea cheltuielilor de judecată

în cuantum de 4.500 RON ce i-au fost acordate prin sentința apelată.

Prin încheierea din camera de consiliu

din 26 iunie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 6066/83/2012 - s-a respins

cererea apelantei.

S-a reținut, în esență, conform

dispozițiilor art. 720

8

C. proc. civ. cu referire la art. 371

2

(1) C. proc. civ., că sentința apelată prin care a fost respinsă acțiunea

reclamantei nu este susceptibilă de executare silită în interpretarea

prevederilor art. 371

2

alin. (1) C. proc. civ. în ce privește

obiectul cererii, dar poate fi pusă în executare pentru plata cheltuielilor de

judecată și, având în vedere simpla solicitare a pârâtei de executare a

cheltuielilor de judecată într-un cuantum infim, de 4.500 RON, nu se justifică

suspendarea executării sentinței, mai ales că apelanta nu a făcut dovada că

într-o eventuală întoarcere a executării ar fi imposibil de recuperat o astfel

de sumă de la o societate comercială și nici faptul că prin plata cheltuielilor

de judecată către pârâtă s-ar produce un prejudiciu în patrimoniul apelantei.

În concluzie, instanța de apel a

apreciat că nu sunt motive temeinice, întrucât nu au fost dovedite.

Împotriva încheierii de suspendare a

executării silite a sentinței atacate, reclamanta a declarat recurs.

În motivarea recursului se critică

soluția instanței de apel sub aspectul ignorării faptului că beneficiarul

respectivei sume de bani (4.500 RON), pe care o denumește infimă, este o

societate comercială cu răspundere limitată, al cărei capital social constituie

limita gajului general al creditorilor societății, legea prevăzând un plafon

minim al capitalului social de doar 200 RON pentru această formă de societate

(art. 11 din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările

ulterioare).

Or, societatea comercială cu

răspundere limitată este acea societate ale cărei obligații patrimoniale sunt

garantate cu patrimoniul social, asociații răspunzând numai în limita aportului

lor.

Recurenta învederează că prin Legea

nr. 329/2009 s-au dispus reorganizarea unor autorități și instituții publice,

raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și

respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar

Internațional, în anexa 1 la acesta lege, la poziția 61 fiind cuprinsă și

A.D.S., ca și instituție care se reorganizează, prin reducerea numărului de

posturi și schimbarea regimului de finanțare, în sensul că, A.D.S. urmează să

fie finanțată integral de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului

Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

De asemenea, mai susține recurenta că

prin H.G. nr. 1503/2009 urmează să fie finanțată integral de la bugetul de

stat, prin bugetul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale. Potrivit

H.G. nr. 1503/2009, privind reorganizarea Agenției Domeniilor Statului,

adoptată de Guvern în baza Legii nr. 329/2009, publicată în M. Of. la 9

decembrie 2009. Agenției Domeniilor Statului i-a fost schimbat regimul de

finanțare, respectiv din instituție finanțată integral din venituri proprii în

instituție finanțată integral de la bugetul de stat.

În atari condiții, indiferent de

cuantumul sumei, aceasta este o creanță bugetară care afectează "bugetul

consolidat al statului".

În consecință, recurenta solicită

admiterea recursului, modificarea încheierii atacate, în sensul admiterii

cererii de suspendare a executării vremelnice a Sentinței nr. 42 din 31

ianuarie 2013 a Tribunalului Satu Mare, formulată de ADS.

În drept, recurenta invocă

dispozițiile art. 299 și următoarele C. proc. civ., art. 304 pct. 9 din același

cod, precum și pe dispozițiile legale invocate în motivarea recursului.

Din verificările efectuate pe site-ul

Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și

fiscal, se constată că apelul a fost soluționat prin Decizia nr. 71/C-A din 2

octombrie 2013, ceea ce face de prisos analizarea motivului de nelegalitate

evocat de recurentă, întrucât suspendarea execuției vremelnice nu se poate

întinde decât până la momentul soluționării apelului, astfel cum prevăd

dispozițiile art. 280 alin. (1) - (3), raportat la dispozițiile art. 403 alin.

(3), raportat la alin. (1) C. proc. civ.

Așa fiind, având în vedere că apelul a

fost soluționat, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,

urmează să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamanta A.D.S.

București împotriva încheierii din camera de consiliu de la 26 iunie 2013

pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 6066/83/C/2012/a1.

Așa fiind,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat

de reclamanta A.D.S. București împotriva încheierii din camera de consiliu de

la 26 iunie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi,

11 octombrie 2013.

Procesat

de GGC - CL