ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3242/2013

Deliberând asupra recursului de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 14 iunie 2013, apelanta reclamantă A.D.S. București, în contradictoriu cu pârâtele SC A. SA Satu Mare - prin lichidator judiciar E.I. SPRL Satu Mare, SC E. SRL Satu Mare, SC P. România SRL (fostă SG C.G. SRL) Giurgiu, SC P. SRL Satu Mare, SC F. SRL Satu Mare, SC A. SRL și a intimatul intervenient G.T., a solicitat suspendarea executării vremelnice a Sentinței nr. 42 din 31 ianuarie 2013 a Tribunalului Satu Mare până la soluționarea apelului declarat împotriva aceleași sentințe. În motivarea cererii, apelanta arată că sentința apelată nu este definitivă și irevocabilă, iar intimata SC E. SRL a solicitat achitarea cheltuielilor de judecată, situație în raport cu care o eventuală întoarcere a executării silite ar fi costisitoare pentru A.D.S.

și că ar exista riscul de imposibilitatea recuperării sumelor de bani plătite în baza sentinței de la intimatele pârâte, și totodată ar prejudicia nejustificat bugetul Statului, în condițiile în care este o instituție de interes public, așa încât sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a unei astfel de cereri. În drept au fost invocate prevederile art. 280 alin. (4) C. proc. civ., Legea nr. 268/2001. Prin Sentinta civilă nr. 42 din 31 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul Satu Mare a fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta apelantă împotriva pârâtelor, pentru constatarea nulității absolută a contractelor de vânzare-cumpărare și a fost obligată reclamanta să plătească pârâtei SC P.G.

România SRL Giurgiu suma de 6.000 RON cheltuieli de judecată și pârâtei SC E. SRL Satu Mare suma de 4.600 RON cu același titlu. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, stabilindu-se termen pentru judecata apelului la 4 septembrie 2013. La 20 mai 2013, prin Adresa nr. 142 pârâta SC E. SRL Satu Mare a solicitat apelantei achitarea cheltuielilor de judecată în cuantum de 4.500 RON ce i-au fost acordate prin sentința apelată. Prin încheierea din camera de consiliu din 26 iunie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 6066/83/2012 - s-a respins cererea apelantei. S-a reținut, în esență, conform dispozițiilor art. 720 8 C. proc.

civ. cu referire la art. 371 2 (1) C. proc. civ., că sentința apelată prin care a fost respinsă acțiunea reclamantei nu este susceptibilă de executare silită în interpretarea prevederilor art. 371 2 alin. (1) C. proc. civ. în ce privește obiectul cererii, dar poate fi pusă în executare pentru plata cheltuielilor de judecată și, având în vedere simpla solicitare a pârâtei de executare a cheltuielilor de judecată într-un cuantum infim, de 4.500 RON, nu se justifică suspendarea executării sentinței, mai ales că apelanta nu a făcut dovada că într-o eventuală întoarcere a executării ar fi imposibil de recuperat o astfel de sumă de la o societate comercială și nici faptul că prin plata cheltuielilor de judecată către pârâtă s-ar produce un prejudiciu în patrimoniul apelantei.

În concluzie, instanța de apel a apreciat că nu sunt motive temeinice, întrucât nu au fost dovedite. Împotriva încheierii de suspendare a executării silite a sentinței atacate, reclamanta a declarat recurs. În motivarea recursului se critică soluția instanței de apel sub aspectul ignorării faptului că beneficiarul respectivei sume de bani (4.500 RON), pe care o denumește infimă, este o societate comercială cu răspundere limitată, al cărei capital social constituie limita gajului general al creditorilor societății, legea prevăzând un plafon minim al capitalului social de doar 200 RON pentru această formă de societate (art. 11 din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare).

Or, societatea comercială cu răspundere limitată este acea societate ale cărei obligații patrimoniale sunt garantate cu patrimoniul social, asociații răspunzând numai în limita aportului lor. Recurenta învederează că prin Legea nr. 329/2009 s-au dispus reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional, în anexa 1 la acesta lege, la poziția 61 fiind cuprinsă și A.D.S., ca și instituție care se reorganizează, prin reducerea numărului de posturi și schimbarea regimului de finanțare, în sensul că, A.D.S. urmează să fie finanțată integral de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

De asemenea, mai susține recurenta că prin H.G. nr. 1503/2009 urmează să fie finanțată integral de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale. Potrivit H.G. nr. 1503/2009, privind reorganizarea Agenției Domeniilor Statului, adoptată de Guvern în baza Legii nr. 329/2009, publicată în M. Of. la 9 decembrie 2009. Agenției Domeniilor Statului i-a fost schimbat regimul de finanțare, respectiv din instituție finanțată integral din venituri proprii în instituție finanțată integral de la bugetul de stat. În atari condiții, indiferent de cuantumul sumei, aceasta este o creanță bugetară care afectează "bugetul consolidat al statului". În consecință, recurenta solicită admiterea recursului, modificarea încheierii atacate, în sensul admiterii cererii de suspendare a executării vremelnice a Sentinței nr. 42 din 31 ianuarie 2013 a Tribunalului Satu Mare, formulată de ADS.

În drept, recurenta invocă dispozițiile art. 299 și următoarele C. proc. civ., art. 304 pct. 9 din același cod, precum și pe dispozițiile legale invocate în motivarea recursului. Din verificările efectuate pe site-ul Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, se constată că apelul a fost soluționat prin Decizia nr. 71/C-A din 2 octombrie 2013, ceea ce face de prisos analizarea motivului de nelegalitate evocat de recurentă, întrucât suspendarea execuției vremelnice nu se poate întinde decât până la momentul soluționării apelului, astfel cum prevăd dispozițiile art. 280 alin. (1) - (3), raportat la dispozițiile art. 403 alin. (3), raportat la alin. (1) C. proc.

civ. Așa fiind, având în vedere că apelul a fost soluționat, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamanta A.D.S. București împotriva încheierii din camera de consiliu de la 26 iunie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 6066/83/C/2012/a1. Așa fiind,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta A.D.S. București împotriva încheierii din camera de consiliu de la 26 iunie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 octombrie 2013. Procesat de GGC - CL