ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2470/2013
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2470/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Deliberând, în
condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cererii de față, a reținut următoarele:
Prin sentința
nr. 153 din 13 martie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 9176/83/2011, Tribunalul
Satu Mare a admis excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de
pârâta SC M. SRL, prin lichidator judiciar I.E. SPRL. A respins ca prescrisă
cererea de intervenție în interes propriu, formulată de intervenienta SC N. SA,
prin lichidator judiciar R.O.I.S. SPRL, în contradictoriu cu pârâta SC M. SRL,
prin lichidator judiciar I.E. SPRL, pentru rezoluțiune contract. A disjuns
cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă SC M. SRL însușită de SC
A.N.V. SRL, în contradictoriu cu pârâta SC N. SA, prin lichidator judiciar
R.O.I.S. SPRL.
Analizând, potrivit
art. 137 C. proc. civ., excepția prescripției dreptului la acțiune a intervenientei,
Tribunalul a constatat temeinicia excepției, pentru următoarele considerente:
După cum s-a statuat
prin decizia nr. 8/2008 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în Dosar nr. 3267/83/2005,
termenul de prescripție pentru acțiunea în rezoluțiunea contractului curge de Ia
data de 25 septembrie 2002, data expirării termenului de plată a ultimei rate, stabilit
prin prevederile contractuale.
Cum intervenienta
a formulat cererea Ia data de 28 octombrie 2009, s-a constatat depășirea termenul
de prescripție extinctivă de 3 ani, prev. de art. 3 din Decretul nr. 167/1958.
Apărările intervenientei
care se raportează la cererea înregistrată în Dosar nr. 3267/83/2005 au fost apreciate
de instanță ca fiind nefondate, având în vedere caracterul intervenției și efectele
sale.
Potrivit art.
49 alin. (2) C. proc. civ., „Intervenția este în interes propriu când cel care intervine
invocă un drept al său”, iar potrivit art. 50 alin. (1) C. proc. civ., „cererea
de intervenție în interes propriu va fi făcută în forma prevăzută pentru cererea
de chemare în judecată”.
Din punct de vedere
al conținutului, intervenția în interes propriu conține o veritabilă acțiune întrucât
prin aceasta se urmărește valorificarea unui drept subiectiv propriu. Astfel, pentru
exercitarea intervenției principale este necesară îndeplinirea acelorași condiții
ca și pentru acțiunea principală, inclusiv exercitarea acesteia înăuntrul termenului
de prescripție prevăzut de lege.
Nu se putea reține
întreruperea prescripției prin introducerea de către SC N. SA a cererii înregistrată
în Dosar nr. 3287/83/2006 întrucât după cum s-a arătat, cererea a fost respinsă
și prin urmare întreruperea prescripției nu operează, conform art. 16 din
Decretul nr. 167/1958.
Împotriva
acestei sentințe a declarat apel reclamanta SC N. SRL, prin lichidator judiciar
I.S.M. SPRL Satu Mare, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a
sentinței apelate în sensul anulării acesteia și trimiterii cauzei spre
rejudecare pentru a se intra în judecata fondului acțiunii comerciale formulate
de reclamanta SC N. SA Berindani în contradictoriu cu intimatele SC M. SRL,
prin lichidator judiciar I.E. SPRL Satu Mare și Sc A.N.V. SRL, devenită
cesionar în urma contractului de cesiune de drepturi litigioase încheiat cu SC
M. SRL la 08 decembrie 2009 și autentificat.
Prin decizia
nr. 61/2012-A/C din 11 septembrie 2012 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a
civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a admis apelul declarat de
reclamanta I.S.M. SPRL Satu Mare, pe care a anulat-o și a trimis cauza spre
rejudecare la același Tribunal.
Instanța de
apel a reținut că SC N. SA în contradictoriu cu pârâta SC M. SRL a formulat o
primă cerere de rezoluțiune a contractului de vânzare-cumpărare de active din
16 septembrie 2006 în Dosar nr. 3267/83/2005 al Tribunalului Satu Mare,
calitatea procesuală activă a celei dintâi fiind preluată de SC P. SRL în urma
încheierii contractului de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase din 23
august 2002 încheiat între acestea.
Prin sentința
nr. 1383/2007, Tribunalul Satu Mare a respins acțiunea ca prescrisă.
Ulterior,
prin decizia nr. 6 din 29 ianuarie 2008, rămasă irevocabilă, Curtea de Apel a
admis apelul declarat de SC P. SRL, a desființat sentința nr. 1383 din 29 iunie
2007 trimițând cauza spre rejudecare la instanța de fond.
S-a reținut
în esență prin hotărârea instanței de apel că dreptul la acțiune al reclamantei
nu s-a prescris întrucât acesta s-a născut la expirarea termenului de plată a
ultimei rate, respectiv la data de 25 septembrie 2012, iar acțiunea a fost
formulată la data de 02 septembrie 2005, deci înainte de momentul la care s-ar
fi îndeplinit termenul de prescripție - 25 septembrie 2005.
Acțiunea în
rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare de active din 16 septembrie
2006, formulată inițial, în urma trimiterii spre rejudecare a cauzei după
primul ciclu procesual, a fost reînregistrată la Tribunalul Satu Mare sub Dosar
nr. 805/83/2009.
Pe parcursul
soluționării cauzei, în acest nou ciclu procesual, contractul de
vânzare-cumpărare de drepturi litigioase din 23 august 2002 încheiat între
reclamanta SC N. SRL (cedent) și SC P. SRL (cesionar), continuatoarea acțiunii
în rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare de active din 16 septembrie
2008, a fost declarat nul prin sentința nr. 476 din 22 aprilie 2009 pronunțată
în Dosar nr. 452/83/2007 rămasă irevocabilă.
Față de
această împrejurare, intervenienta apelantă SC N. SA a înțeles să formuleze
intervenție în interes propriu în cauza ce face obiectul Dosarului nr.
805/83/2009, prin care a solicitat din nou rezoluțiunea contractului de
vânzare-cumpărare active din 16 octombrie 1999 în contextul în care cesionara
și-a pierdut calitatea de reclamantă, fapt constatat prin sentința nr. 1216 din
11 octombrie 2011, hotărâre prin care s-a disjuns și cererea de intervenție.
Astfel, instanța
de apel a reținut că susținerile Tribunalului conform cărora cererea de
intervenție în interes propriu formulată de SC N. SA este prescrisă sunt
nefondate.
Într-adevăr,
cererea de intervenție în interes propriu este o veritabilă acțiune, însă în speță
această cerere formulată de SC N. SRL a fost făcută în scopul continuării
demersului său juridic inițial în Dosarul nr. 3267/83/2005, dosar în care s-a
transmis calitatea sa procesuală activă către cesionara SC P. SRL.
Constatarea
nulității contractului de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase din 23
august 2002 prin sentința nr. 476/2009 a Tribunalului Satu Mare rămasă
irevocabilă are ca efect desființarea acestuia cu efect retroactiv, părțile
aflându-se în situația de a nu fi încheiat actul. Aceasta presupune că în speță
calitate procesuală activă poate avea doar titulara dreptului reclamantei,
respectiv SC N. SA.
Ca atare,
cererea de intervenție formulată după momentul constatării nulității
contractului de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase, respectiv la data de
28 octombrie 2009 în același Dosar nr. 805/83/2009 în care se rejudecă acțiunea
în rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare, acțiune introdusă inițial de
SC N. SA (continuată mai apoi de SC P. SRL) reprezintă de fapt o modalitate
prin care această din urmă societate a înțeles să preia calitatea procesuală
activă de la cesionară pentru continuarea acțiunii în rezoluțiune, formulată
inițial și reiterată prin cererea de intervenție în interes propriu.
Că este așa o
dovedește însuși faptul că intervenienta SC N. SRL nu a formulat o acțiune
distinctă, ci în Dosarul nr. 805/83/2009.
În acest
context, instanța de apel a apreciat că cererea de intervenție în interes
propriu nu poate fi supusă unui nou termen de prescripție calculat în raport cu
data întcomirii ei, din moment ce acest demers juridic al apelantei a fost
făcut în scopul preluării calității procesuale active de reclamantă și a
continuării acțiunii în rezoluțiune formulată în Dosar nr. 3267/83/2005,
acțiune care s-a stabilit că a fost exercitată în termenul legal de
prescripție, astfel cum reiese din decizia nr. 6 din 29 ianuarie 2008 a Curții de
Apel Oradea rămasă irevocabilă.
Pe de altă
parte, așa cum a afirmat și intervenienta, prescripția extinctivă desemnează
stingerea dreptului la acțiune neexercitat în termenul de prescripție, or în
cauza dedusă judecății apelanta nu poate fi sancționată pentru pasivitate având
în vedere că acțiunea sa inițială a fost formulată înlăuntrul termenului de
prescripție, iar după constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare
de drepturi litigioase, aceasta a intervenit în proces.
În cursul
procesului civil, drepturile și obligațiile procedurale pot fi transmise. Acest
lucru s-a petrecut și în situația de față.
Astfel, în
cursul soluționării Dosarului nr. 3267/83/2005 s-a încheiat un contract de
vânzare-cumpărare de drepturi litigioase între SC N. SRL și SC P. SRL, așa
încât calitatea procesuală activă a fost transmisă în acest dosar de la SC N.
SRL către cea din urmă societate.
În același
mod, ca urmare a anulării contractului de vânzare-cumpărare de drepturi
litigioase, cum calitatea cesionarului s-a desființat cu efect retroactiv,
reclamanta SC N. SRL în Dosarul nr. 805/83/2008 (dosar format după casarea cu
trimitere a cauzei din Dosar nr. 3267/83/2005) a redobândit calitatea de
reclamantă prin transmiterea calității procesuale active de la cesionar.
S-a mai
subliniat că, în urma transmiterii calității procesuale, cel ce dobândește
calitatea procesuală preia procesul în starea în care se găsește în momentul în
care a avut loc transmisiunea, actele de procedură îndeplinite de autor
fiindu-i opozabile.
În concluzie,
în mod simetric în cazul desființării acțiunii prin care s-a realizat
transmiterea calității, cel care a transmis calitatea preia procesul în starea
în care se găsește la momentul încetării cesiunii de drepturi litigioase.
Răspunzând
criticilor apelantei care s-au dovedit a fi pertinente sub aspectul celor
expuse, Curtea a admis apelul, a anulat hotărârea primei instanțe și a trimis
cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Împotriva
acestei decizii a declarat recurs pârâta SC A.N.V. SRL, invocând disp. art. 304
pct. 8 și 9 C. proc. civ.
Prin
încheierea nr. 2252 din 05 iunie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,
secția a II-a civilă, s-a luat act de cererea de renunțare la judecata
recursului declarat de pârâta SC A.N.V. SRL împotriva deciziei nr. 61/2012-A/C
din 11 septembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a
civilă, de contencios administrativ și fiscal, în temeiul art. 246 C. proc.
civ.
La data de 10
iunie 2013, recurenta-pârâtă SC A.N.V. SRL a formulat o cerere de îndreptare a
erorii materiale strecurată în dispozitivul încheierii menționate, în sensul că
a solicitat instanței să ia act de renunțarea la judecata cererii ce face
obiectul Dosarului nr. 9176/83/2011, cerere de renunțare formulată de
intimata-reclamantă SC N. SRL prin lichidator judiciar I.S.M. SPRL Satu Mare și
nu la judecata recursului, cum greșit s-a reținut.
Analizând
actele și lucrările dosarului, Înalta Curte va admite cererea recurentei-pârâte
și va dispune completarea dispozitivului având în vedere următoarele
considerente:
Prin
încheierea nr. 2252 din 05 iunie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,
secția a II-a civilă, s-a luat act de cererea de renunțare la judecata
recursului declarat de pârâta SC A.N.V. SRL împotriva deciziei nr. 61/2012-A/C
din 11 septembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a
civilă, de contencios administrativ și fiscal, în temeiul art. 246 C. proc.
civ.
Verificând actele
aflate la dosar, Înalta Curte constată că prin cererea din data de 04, respectiv
05 iunie 2013, lichidatorul judiciar al intimatei-reclamante SC N. SRL a învederat
instanței că renunță la judecata prezentei cauze, în temeiul art. 248 C. proc.
civ., motivat de faptul că în cauza de faliment a debitoarei SC N. SRL, în ședința
din 10 mai 2013, creditorii au aprobat încheierea unei tranzacții cu SC A.N.V. SRL,
cu scopul de a soluționa pe cale amiabilă litigiile dintre părți, tranzacție încheiată
la data de 03 iunie 2013.
Astfel, la data
de 04 iunie 2013, recurenta-pârâta SC A.N.V. SRL a depus la dosarul cauzei cerere
scrisă, prin care a solicitat instanței să ia act de renunțarea la judecata cererii
ce face obiectul Dosarului nr. 9176/83/2011, cerere de renunțare formulată de intimata-reclamantă
SC N. SRL, prin lichidator judiciar I.S.M. SPRL Satu Mare.
Potrivit art.
246 C. proc. civ. „renunțarea la judecată poate avea loc în tot cuprinsul
judecății, în fața primei instanțe sau a instanței de apel ori a celei de
recurs fie verbal, fie prin cerere scrisă”.
Având în
vedere că renunțarea la judecată se înscrie în limitele principiului
disponibilității, a actelor de dispoziție permise părților pe parcursul
judecării cauzei și față de împrejurarea că recurenta-pârâtă nu s-a opus
acestui act de dispoziție al părții, Înalta Curte constată că cererea formulată
este întemeiată, sens în care va admite recursul, va anula în tot decizia
recurată și, în parte sentința nr. 153 din 13 martie 2012 pronunțată de
Tribunalul Satu Mare și pe fond va lua act că reclamanta SC N. SRL prin
lichidator judiciar I.S.M. SPRL Satu Mare renunță la judecata cererii ce face
obiectul Dosarului nr. 9176/83/2011, conform art. 246 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite cererea
formulată de recurenta-pârâtă SC A.N.V. SRL.
Îndreaptă eroarea
materială strecurată în dispozitivul încheierii nr. 2252 din 05 iunie 2013 și completează
dispozitivul după cum urmează:
Admite recursul
declarat de pârâta SC A.N.V. SRL împotriva deciziei nr. 61/2012-A/C din 11 septembrie
2012 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ
și fiscal.
Anulează în tot
decizia recurată și în parte sentința nr. 153 din 13 martie 2012 pronunțată de Tribunalul
Satu Mare și pe fond ia act că reclamanta SC N. SRL, prin lichidator judiciar I.S.M.
SPRL Satu Mare renunță la judecata cererii ce face obiectul Dosarului nr. 9176/83/2011.
Irevocabilă.
Pionunțată în
ședință publică, astăzi 19 iunie 2013.