ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2470/2013

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cererii de față, a reținut următoarele: Prin sentința nr. 153 din 13 martie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 9176/83/2011, Tribunalul Satu Mare a admis excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârâta SC M. SRL, prin lichidator judiciar I.E. SPRL. A respins ca prescrisă cererea de intervenție în interes propriu, formulată de intervenienta SC N. SA, prin lichidator judiciar R.O.I.S. SPRL, în contradictoriu cu pârâta SC M. SRL, prin lichidator judiciar I.E. SPRL, pentru rezoluțiune contract. A disjuns cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă SC M. SRL însușită de SC A.N.V. SRL, în contradictoriu cu pârâta SC N. SA, prin lichidator judiciar R.O.I.S.

SPRL. Analizând, potrivit art. 137 C. proc. civ., excepția prescripției dreptului la acțiune a intervenientei, Tribunalul a constatat temeinicia excepției, pentru următoarele considerente: După cum s-a statuat prin decizia nr. 8/2008 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în Dosar nr. 3267/83/2005, termenul de prescripție pentru acțiunea în rezoluțiunea contractului curge de Ia data de 25 septembrie 2002, data expirării termenului de plată a ultimei rate, stabilit prin prevederile contractuale. Cum intervenienta a formulat cererea Ia data de 28 octombrie 2009, s-a constatat depășirea termenul de prescripție extinctivă de 3 ani, prev. de art. 3 din Decretul nr. 167/1958. Apărările intervenientei care se raportează la cererea înregistrată în Dosar nr. 3267/83/2005 au fost apreciate de instanță ca fiind nefondate, având în vedere caracterul intervenției și efectele sale.

Potrivit art. 49 alin. (2) C. proc. civ., „Intervenția este în interes propriu când cel care intervine invocă un drept al său”, iar potrivit art. 50 alin. (1) C. proc. civ., „cererea de intervenție în interes propriu va fi făcută în forma prevăzută pentru cererea de chemare în judecată”. Din punct de vedere al conținutului, intervenția în interes propriu conține o veritabilă acțiune întrucât prin aceasta se urmărește valorificarea unui drept subiectiv propriu. Astfel, pentru exercitarea intervenției principale este necesară îndeplinirea acelorași condiții ca și pentru acțiunea principală, inclusiv exercitarea acesteia înăuntrul termenului de prescripție prevăzut de lege. Nu se putea reține întreruperea prescripției prin introducerea de către SC N. SA a cererii înregistrată în Dosar nr. 3287/83/2006 întrucât după cum s-a arătat, cererea a fost respinsă și prin urmare întreruperea prescripției nu operează, conform art. 16 din Decretul nr. 167/1958.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta SC N. SRL, prin lichidator judiciar I.S.M. SPRL Satu Mare, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate în sensul anulării acesteia și trimiterii cauzei spre rejudecare pentru a se intra în judecata fondului acțiunii comerciale formulate de reclamanta SC N. SA Berindani în contradictoriu cu intimatele SC M. SRL, prin lichidator judiciar I.E. SPRL Satu Mare și Sc A.N.V. SRL, devenită cesionar în urma contractului de cesiune de drepturi litigioase încheiat cu SC M. SRL la 08 decembrie 2009 și autentificat. Prin decizia nr. 61/2012-A/C din 11 septembrie 2012 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a admis apelul declarat de reclamanta I.S.M.

SPRL Satu Mare, pe care a anulat-o și a trimis cauza spre rejudecare la același Tribunal. Instanța de apel a reținut că SC N. SA în contradictoriu cu pârâta SC M. SRL a formulat o primă cerere de rezoluțiune a contractului de vânzare-cumpărare de active din 16 septembrie 2006 în Dosar nr. 3267/83/2005 al Tribunalului Satu Mare, calitatea procesuală activă a celei dintâi fiind preluată de SC P. SRL în urma încheierii contractului de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase din 23 august 2002 încheiat între acestea. Prin sentința nr. 1383/2007, Tribunalul Satu Mare a respins acțiunea ca prescrisă. Ulterior, prin decizia nr. 6 din 29 ianuarie 2008, rămasă irevocabilă, Curtea de Apel a admis apelul declarat de SC P. SRL, a desființat sentința nr. 1383 din 29 iunie 2007 trimițând cauza spre rejudecare la instanța de fond.

S-a reținut în esență prin hotărârea instanței de apel că dreptul la acțiune al reclamantei nu s-a prescris întrucât acesta s-a născut la expirarea termenului de plată a ultimei rate, respectiv la data de 25 septembrie 2012, iar acțiunea a fost formulată la data de 02 septembrie 2005, deci înainte de momentul la care s-ar fi îndeplinit termenul de prescripție - 25 septembrie 2005. Acțiunea în rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare de active din 16 septembrie 2006, formulată inițial, în urma trimiterii spre rejudecare a cauzei după primul ciclu procesual, a fost reînregistrată la Tribunalul Satu Mare sub Dosar nr. 805/83/2009.

Pe parcursul soluționării cauzei, în acest nou ciclu procesual, contractul de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase din 23 august 2002 încheiat între reclamanta SC N. SRL (cedent) și SC P. SRL (cesionar), continuatoarea acțiunii în rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare de active din 16 septembrie 2008, a fost declarat nul prin sentința nr. 476 din 22 aprilie 2009 pronunțată în Dosar nr. 452/83/2007 rămasă irevocabilă. Față de această împrejurare, intervenienta apelantă SC N. SA a înțeles să formuleze intervenție în interes propriu în cauza ce face obiectul Dosarului nr. 805/83/2009, prin care a solicitat din nou rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare active din 16 octombrie 1999 în contextul în care cesionara și-a pierdut calitatea de reclamantă, fapt constatat prin sentința nr. 1216 din 11 octombrie 2011, hotărâre prin care s-a disjuns și cererea de intervenție.

Astfel, instanța de apel a reținut că susținerile Tribunalului conform cărora cererea de intervenție în interes propriu formulată de SC N. SA este prescrisă sunt nefondate. Într-adevăr, cererea de intervenție în interes propriu este o veritabilă acțiune, însă în speță această cerere formulată de SC N. SRL a fost făcută în scopul continuării demersului său juridic inițial în Dosarul nr. 3267/83/2005, dosar în care s-a transmis calitatea sa procesuală activă către cesionara SC P. SRL. Constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase din 23 august 2002 prin sentința nr. 476/2009 a Tribunalului Satu Mare rămasă irevocabilă are ca efect desființarea acestuia cu efect retroactiv, părțile aflându-se în situația de a nu fi încheiat actul.

Aceasta presupune că în speță calitate procesuală activă poate avea doar titulara dreptului reclamantei, respectiv SC N. SA. Ca atare, cererea de intervenție formulată după momentul constatării nulității contractului de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase, respectiv la data de 28 octombrie 2009 în același Dosar nr. 805/83/2009 în care se rejudecă acțiunea în rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare, acțiune introdusă inițial de SC N. SA (continuată mai apoi de SC P. SRL) reprezintă de fapt o modalitate prin care această din urmă societate a înțeles să preia calitatea procesuală activă de la cesionară pentru continuarea acțiunii în rezoluțiune, formulată inițial și reiterată prin cererea de intervenție în interes propriu.

Că este așa o dovedește însuși faptul că intervenienta SC N. SRL nu a formulat o acțiune distinctă, ci în Dosarul nr. 805/83/2009. În acest context, instanța de apel a apreciat că cererea de intervenție în interes propriu nu poate fi supusă unui nou termen de prescripție calculat în raport cu data întcomirii ei, din moment ce acest demers juridic al apelantei a fost făcut în scopul preluării calității procesuale active de reclamantă și a continuării acțiunii în rezoluțiune formulată în Dosar nr. 3267/83/2005, acțiune care s-a stabilit că a fost exercitată în termenul legal de prescripție, astfel cum reiese din decizia nr. 6 din 29 ianuarie 2008 a Curții de Apel Oradea rămasă irevocabilă.

Pe de altă parte, așa cum a afirmat și intervenienta, prescripția extinctivă desemnează stingerea dreptului la acțiune neexercitat în termenul de prescripție, or în cauza dedusă judecății apelanta nu poate fi sancționată pentru pasivitate având în vedere că acțiunea sa inițială a fost formulată înlăuntrul termenului de prescripție, iar după constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase, aceasta a intervenit în proces. În cursul procesului civil, drepturile și obligațiile procedurale pot fi transmise. Acest lucru s-a petrecut și în situația de față. Astfel, în cursul soluționării Dosarului nr. 3267/83/2005 s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase între SC N. SRL și SC P. SRL, așa încât calitatea procesuală activă a fost transmisă în acest dosar de la SC N. SRL către cea din urmă societate.

În același mod, ca urmare a anulării contractului de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase, cum calitatea cesionarului s-a desființat cu efect retroactiv, reclamanta SC N. SRL în Dosarul nr. 805/83/2008 (dosar format după casarea cu trimitere a cauzei din Dosar nr. 3267/83/2005) a redobândit calitatea de reclamantă prin transmiterea calității procesuale active de la cesionar. S-a mai subliniat că, în urma transmiterii calității procesuale, cel ce dobândește calitatea procesuală preia procesul în starea în care se găsește în momentul în care a avut loc transmisiunea, actele de procedură îndeplinite de autor fiindu-i opozabile. În concluzie, în mod simetric în cazul desființării acțiunii prin care s-a realizat transmiterea calității, cel care a transmis calitatea preia procesul în starea în care se găsește la momentul încetării cesiunii de drepturi litigioase.

Răspunzând criticilor apelantei care s-au dovedit a fi pertinente sub aspectul celor expuse, Curtea a admis apelul, a anulat hotărârea primei instanțe și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC A.N.V. SRL, invocând disp. art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. Prin încheierea nr. 2252 din 05 iunie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, s-a luat act de cererea de renunțare la judecata recursului declarat de pârâta SC A.N.V. SRL împotriva deciziei nr. 61/2012-A/C din 11 septembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în temeiul art. 246 C. proc.

civ. La data de 10 iunie 2013, recurenta-pârâtă SC A.N.V. SRL a formulat o cerere de îndreptare a erorii materiale strecurată în dispozitivul încheierii menționate, în sensul că a solicitat instanței să ia act de renunțarea la judecata cererii ce face obiectul Dosarului nr. 9176/83/2011, cerere de renunțare formulată de intimata-reclamantă SC N. SRL prin lichidator judiciar I.S.M. SPRL Satu Mare și nu la judecata recursului, cum greșit s-a reținut. Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte va admite cererea recurentei-pârâte și va dispune completarea dispozitivului având în vedere următoarele considerente: Prin încheierea nr. 2252 din 05 iunie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, s-a luat act de cererea de renunțare la judecata recursului declarat de pârâta SC A.N.V.

SRL împotriva deciziei nr. 61/2012-A/C din 11 septembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în temeiul art. 246 C. proc. civ. Verificând actele aflate la dosar, Înalta Curte constată că prin cererea din data de 04, respectiv 05 iunie 2013, lichidatorul judiciar al intimatei-reclamante SC N. SRL a învederat instanței că renunță la judecata prezentei cauze, în temeiul art. 248 C. proc. civ., motivat de faptul că în cauza de faliment a debitoarei SC N. SRL, în ședința din 10 mai 2013, creditorii au aprobat încheierea unei tranzacții cu SC A.N.V. SRL, cu scopul de a soluționa pe cale amiabilă litigiile dintre părți, tranzacție încheiată la data de 03 iunie 2013. Astfel, la data de 04 iunie 2013, recurenta-pârâta SC A.N.V.

SRL a depus la dosarul cauzei cerere scrisă, prin care a solicitat instanței să ia act de renunțarea la judecata cererii ce face obiectul Dosarului nr. 9176/83/2011, cerere de renunțare formulată de intimata-reclamantă SC N. SRL, prin lichidator judiciar I.S.M. SPRL Satu Mare. Potrivit art. 246 C. proc. civ. „renunțarea la judecată poate avea loc în tot cuprinsul judecății, în fața primei instanțe sau a instanței de apel ori a celei de recurs fie verbal, fie prin cerere scrisă”.

Având în vedere că renunțarea la judecată se înscrie în limitele principiului disponibilității, a actelor de dispoziție permise părților pe parcursul judecării cauzei și față de împrejurarea că recurenta-pârâtă nu s-a opus acestui act de dispoziție al părții, Înalta Curte constată că cererea formulată este întemeiată, sens în care va admite recursul, va anula în tot decizia recurată și, în parte sentința nr. 153 din 13 martie 2012 pronunțată de Tribunalul Satu Mare și pe fond va lua act că reclamanta SC N. SRL prin lichidator judiciar I.S.M. SPRL Satu Mare renunță la judecata cererii ce face obiectul Dosarului nr. 9176/83/2011, conform art. 246 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite cererea formulată de recurenta-pârâtă SC A.N.V. SRL. Îndreaptă eroarea materială strecurată în dispozitivul încheierii nr. 2252 din 05 iunie 2013 și completează dispozitivul după cum urmează: Admite recursul declarat de pârâta SC A.N.V. SRL împotriva deciziei nr. 61/2012-A/C din 11 septembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Anulează în tot decizia recurată și în parte sentința nr. 153 din 13 martie 2012 pronunțată de Tribunalul Satu Mare și pe fond ia act că reclamanta SC N. SRL, prin lichidator judiciar I.S.M. SPRL Satu Mare renunță la judecata cererii ce face obiectul Dosarului nr. 9176/83/2011. Irevocabilă.

Pionunțată în ședință publică, astăzi 19 iunie 2013.