ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1853/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 6273 din 19 mai 2010 a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune, excepție invocată de pârâta SC R.F.B. SA prin întâmpinare. A fost respinsă ca fiind prescrisă cererea formulată de reclamanta SC S.C.I.F. R.A. SRL București în contradictoriu cu pârâta SC R.F.B. SA. A fost respinsă și cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, că la data de 19 martie 2010 pârâta a depus întâmpinare prin care a invocat excepția netimbrării cererii, excepția prematurității, excepția autorității de lucru judecat, excepția prescripției dreptului material la acțiune și a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată pe fond.

În ceea ce privește excepția netimbrării acțiunii a fost respinsă, deoarece ordinul de plată depus la fila 86 din dosar face dovada timbrării cu suma de 8.651 lei taxă judiciară de timbru conform art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru. S-a constatat că au fost respectate și dispozițiile art. 720 1 C. proc. civ., prin aceea că înscrisurile depuse la dosar au condus la încercarea din partea reclamantei de a soluționa pe cale amiabilă litigiul comercial cu cealaltă parte, încă din anul 2005. Nu există nici autoritate de lucru judecat, nefiind întrunită tripla identitate de obiect, cauză și părți. Față de modul în care reclamanta a înțeles să formuleze cererea de chemare în judecată a acelorași pârâți în dosarul nr. 10199/3/2007 nu sunt aplicabile dispozițiile art. 1201 C. civ., cu atât mai mult cu cât în prezenta acțiune se supune analizei instanței o pretenție rezultată dintr-un raport de expertiză extrajudiciară.

Excepția prescripției dreptului material la acțiune a fost găsită întemeiată, constatându-se că termenul de prescripție a dreptului de creanță privind suma de 454.000 lei a început să curgă din data de 18 noiembrie 2005, având în vedere, minuta încheiată de părți și momentul introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv 20 noiembrie 2009. Astfel, potrivit art. 1 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958, termenul general de prescripție de 3 ani a fost depășit, fiind împlinit în luna noiembrie 2008, deci cu 1 an înainte de promovarea acestei acțiuni. Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia comercială nr. 494 din 7 decembrie 2010 a respins ca nefondat apelul reclamantei SC S.C.I.F.

R.A. SRL împotriva sentinței comerciale nr. 6273 din 19 mai 2010 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, fiind preluate toate argumentele expuse anterior. Împotriva deciziei comerciale nr. 494 din 7 decembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a promovat recurs reclamanta SC S.C.I.F.A. R.A. SRL, care a criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate, solicitând în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei la instanța de fond, în vederea soluționării acțiunii pe fond, întrucât hotărârea recurată a fost dată cu interpretarea și aplicarea greșită a legii. În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat împrejurarea că data de la care reclamanta a putut să cunoască întinderea pagubei este data la care s-a depus raportul de expertiză în apelul declarat de R.F.B.

SA în dosarul nr. 10.199/3/2007 prin care s-a constatat un prejudiciu în valoare de 692.000 lei. Expertiza s-a depus în dosarul nr. 10.199/3/2007 la data de 24 iunie 2009, însă instanța de apel era investită numai cu apelul intimatei R.F.B. SA, astfel încât reclamanta nu putea solicita mărirea cuantumului pretențiilor sale. Intimata-pârâtă R.F.B. SA a depus întâmpinare, prin care a cerut respingerea recursului. Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la criticile aduse de recurenta-reclamantă, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge recursul ca nefondat, pentru următoarele considerente. Corect instanțele judecătorești anterioare au făcut aplicarea dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc.

civ. și anume că s-au pronunțat mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii, stabilind că excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâta R.F.B. SA prin întâmpinare este întemeiată. De remarcat că între aceleiași părți a mai existat un litigiu de natură comercială soluționat de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 10.885 din 3 octombrie 2007, în dosarul nr. 10.199/3/2007, în sensul că a fost admisă cererea reclamantei SC S.C.I.F.A. SRL în contradictoriu cu pârâta SC R.F.B. SA, fiind obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 238.000 lei, datorată conform clauzelor contractuale din contractul de închiriere, reprezentând contravaloarea lucrărilor de reparații acceptate de pârâtă.

Nu poate fi primită teza acreditată de recurenta-reclamantă potrivit căreia data de la care SC S.C.I.F.A. R.A. SRL a aflat de întinderea pagubei este dată depunerii raportului de expertiză în dosarul nr. 10.199/3/2007, deoarece potrivit documentației existente la dosarul cauzei, respectiv „minuta” încheiată la data de 17 noiembrie 2005, aceasta constituie începerea curgerii termenului de prescripție. Este de necontestat că, actul normativ de bază în materia prescripției extinctive, Decretul nr. 167/1958 în art. 1 alin. (1) statornicește că dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege. Termenul de prescripției extinctivă este definit ca intervalul de timp, fixat de lege, înăuntrul căruia trebuie exercitat dreptul la acțiune ori dreptul de a cere executarea silită, sub sancțiunea pierderii acestor drepturi de către titularii lor.

Având în vedere că în condițiile art. 3 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958 termenul general de prescripție este de 3 ani vizând dreptul la acțiune, că în speță reclamanta începând cu data de 17 noiembrie 2005 când a fost încheiată „minuta” a avut posibilitatea de a formula cerere de chemare în judecată pentru pretențiile în sumă de 454.000 lei se impune respingerea ca nefondat a recursului reclamantei SC S.C.I.F.A. R.A. SRL, nefiind îndeplinită nici o cerință din cele prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC S.C.I.F. R.A. SRL București împotriva deciziei comerciale nr. 494 din 7 decembrie 2010 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 12 mai 2011.