ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1853/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul București,

secția a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 6273 din 19 mai 2010 a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune, excepție invocată de pârâta SC R.F.B.

SA prin întâmpinare.

A fost respinsă ca

fiind prescrisă cererea formulată de reclamanta SC S.C.I.F. R.A. SRL București

în contradictoriu cu pârâta SC R.F.B. SA.

A fost respinsă și

cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ca

neîntemeiată.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut, că la data de 19 martie 2010 pârâta a depus

întâmpinare prin care a invocat excepția netimbrării cererii, excepția

prematurității, excepția autorității de lucru judecat, excepția prescripției

dreptului material la acțiune și a solicitat respingerea cererii ca

neîntemeiată pe fond.

În ceea ce privește

excepția netimbrării acțiunii a fost respinsă, deoarece ordinul de plată depus

la fila 86 din dosar face dovada timbrării cu suma de 8.651 lei taxă judiciară

de timbru conform art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 146/1997 privind

taxele judiciare de timbru.

S-a constatat că au

fost respectate și dispozițiile art. 720

1

C. proc. civ., prin aceea

că înscrisurile depuse la dosar au condus la încercarea din partea reclamantei

de a soluționa pe cale amiabilă litigiul comercial cu cealaltă parte, încă din

anul 2005.

Nu există nici

autoritate de lucru judecat, nefiind întrunită tripla identitate de obiect,

cauză și părți. Față de modul în care reclamanta a înțeles să formuleze cererea

de chemare în judecată a acelorași pârâți în dosarul nr. 10199/3/2007 nu sunt

aplicabile dispozițiile art. 1201 C. civ., cu atât mai mult cu cât în prezenta

acțiune se supune analizei instanței o pretenție rezultată dintr-un raport de

expertiză extrajudiciară.

Excepția prescripției

dreptului material la acțiune a fost găsită întemeiată, constatându-se că

termenul de prescripție a dreptului de creanță privind suma de 454.000 lei a

început să curgă din data de 18 noiembrie 2005, având în vedere, minuta

încheiată de părți și momentul introducerii cererii de chemare în judecată,

respectiv 20 noiembrie 2009.

Astfel, potrivit art.

1 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958, termenul general de prescripție de 3 ani

a fost depășit, fiind împlinit în luna noiembrie 2008, deci cu 1 an înainte de

promovarea acestei acțiuni.

Curtea de Apel

București, secția a VI-a comercială, prin decizia comercială nr. 494 din 7

decembrie 2010 a respins ca nefondat apelul reclamantei SC S.C.I.F. R.A. SRL împotriva

sentinței comerciale nr. 6273 din 19 mai 2010 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, fiind preluate toate argumentele expuse anterior.

Împotriva deciziei

comerciale nr. 494 din 7 decembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București,

secția a VI-a comercială, a promovat recurs reclamanta SC S.C.I.F.A. R.A. SRL,

care a criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate, solicitând

în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. admiterea recursului, casarea deciziei

atacate și trimiterea cauzei la instanța de fond, în vederea soluționării

acțiunii pe fond, întrucât hotărârea recurată a fost dată cu interpretarea și

aplicarea greșită a legii.

În dezvoltarea

motivelor de recurs s-a evocat împrejurarea că data de la care reclamanta a

putut să cunoască întinderea pagubei este data la care s-a depus raportul de

expertiză în apelul declarat de R.F.B. SA în dosarul nr. 10.199/3/2007 prin

care s-a constatat un prejudiciu în valoare de 692.000 lei. Expertiza s-a depus

în dosarul nr. 10.199/3/2007 la data de 24 iunie 2009, însă instanța de apel

era investită numai cu apelul intimatei R.F.B. SA, astfel încât reclamanta nu

putea solicita mărirea cuantumului pretențiilor sale.

Intimata-pârâtă R.F.B.

SA a depus întâmpinare, prin care a cerut respingerea recursului.

Înalta Curte,

analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la criticile aduse

de recurenta-reclamantă, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a

respinge recursul ca nefondat, pentru următoarele considerente.

Corect instanțele

judecătorești anterioare au făcut aplicarea dispozițiilor art. 137 alin. (1) C.

proc. civ. și anume că s-au pronunțat mai întâi asupra excepțiilor de procedură

și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea

în fond a pricinii, stabilind că excepția prescripției dreptului material la

acțiune invocată de pârâta R.F.B. SA prin întâmpinare este întemeiată.

De remarcat că între

aceleiași părți a mai existat un litigiu de natură comercială soluționat de

Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 10.885

din 3 octombrie 2007, în dosarul nr. 10.199/3/2007, în sensul că a fost admisă

cererea reclamantei SC S.C.I.F.A. SRL în contradictoriu cu pârâta SC R.F.B. SA,

fiind obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 238.000 lei, datorată

conform clauzelor contractuale din contractul de închiriere, reprezentând

contravaloarea lucrărilor de reparații acceptate de pârâtă.

Nu poate fi primită

teza acreditată de recurenta-reclamantă potrivit căreia data de la care SC S.C.I.F.A.

R.A. SRL a aflat de întinderea pagubei este dată depunerii raportului de

expertiză în dosarul nr. 10.199/3/2007, deoarece potrivit documentației

existente la dosarul cauzei, respectiv „minuta” încheiată la data de 17

noiembrie 2005, aceasta constituie începerea curgerii termenului de

prescripție.

Este de necontestat

că, actul normativ de bază în materia prescripției extinctive, Decretul nr. 167/1958

în art. 1 alin. (1) statornicește că dreptul la acțiune, având un obiect

patrimonial, se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat în termenul

stabilit de lege.

Termenul de

prescripției extinctivă este definit ca intervalul de timp, fixat de lege,

înăuntrul căruia trebuie exercitat dreptul la acțiune ori dreptul de a cere

executarea silită, sub sancțiunea pierderii acestor drepturi de către titularii

lor.

Având în vedere că în

condițiile art. 3 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958 termenul general de

prescripție este de 3 ani vizând dreptul la acțiune, că în speță reclamanta

începând cu data de 17 noiembrie 2005 când a fost încheiată „minuta” a avut

posibilitatea de a formula cerere de chemare în judecată pentru pretențiile în

sumă de 454.000 lei se impune respingerea ca nefondat a recursului reclamantei

SC S.C.I.F.A. R.A. SRL, nefiind îndeplinită nici o cerință din cele prevăzute

de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamanta SC S.C.I.F. R.A. SRL București împotriva deciziei

comerciale nr. 494 din 7 decembrie 2010 pronunțate de Curtea de Apel București,

secția a VI-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică,

astăzi 12 mai 2011.