ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1506/2011

Ședința publică de la 7 aprilie 2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului București, secția a VI-a comercială, reclamanta H.D.I.V.C. A.G. AUSTRIA

a solicitat obligarea pârâților SC A.R.A. SA, AGENȚIA ASTRA PUCIOASA, și M.C.G.

la plata, în solidar, a sumei de 54.308 Euro, reprezentând cuantumul

prejudiciului provocat în urma accidentului rutier din data de 25 martie 2008

produs de pârâtul M.C.G.

În motivarea acțiunii reclamanta a

arătat că la data de 25 martie 2008 pârâtul M.C.G., conducând autoturismul cu

nr. de înmatriculare, a produs din culpa sa un accident de circulație, fiind

avariate autoturismele. În urma acestui impact autoturismul condus de M.C.G. a

intrat pe contrasens și a lovit frontal alte două autoturisme, respectiv

autoturismele cu numerele de înmatriculare și, cu remorca, cel din urmă condus

de dl. S.C.

Prin procesul-verbal nr. AY 0138025

din 25 martie 2008 întocmit de organele de poliție rutieră s-a reținut culpa

pârâtului în producerea accidentului.

Autoturismul, proprietatea

societății B.T. SRL, transporta 9 colete ce conțineau un sistem de laborator

dezasamblat parțial marca Tema Sinergie între S.C.P.C.E.G.M.B.H. din Austria și

SC E.M. România SRL din București.

După producerea accidentului ce a

avut drept urmare avarierea autoturismului cele 9 colete deplasate din

pozițiile lor în urma impactului au fost reașezate aleatoriu în suprafețele de

încărcare ale autoturismului avariat și asigurate din nou provizoriu, livrarea

efectuându-se către destinatarul SC E.M. România SRL chiar în aceeași zi. La

descărcarea coletelor de către personalul E.M. s-au constatat avarii severe la

nivelul ambalajelor, al modulelor, componentelor și dotărilor sistemului de

laborator, această stare de fapt fiind adusă și la cunoștința S.C.P.C.E.G.M.B.H.

Reclamanta a arătat că subrogându-se

în drepturile asiguratului său contra celor răspunzători de producerea pagubei

are dreptul de a se regresa pentru despăgubirea plătită împotriva persoanei

care se face vinovată de producerea accidentului și pe cale de consecință de

avarierea componentelor și dotărilor sistemului de laborator.

Reclamanta a susținut că sunt

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 998-999 C. civ. în persoana pârâtului M.C.G.,

iar cum acesta avea încheiată cu pârâta A.R.A. SA polița de asigurare RCA nr. 000924146,

reclamanta are un drept de regres și împotriva asigurătorului de răspundere

civilă.

În drept, au fost invocate

dispozițiile art. 9, art. 112 C. proc. civ., art. 998-999 C. civ., art. 9, art.

41-43, art. 49, art. 50, art. 54 din Legea nr. 136/1995.

La termenul de judecată din 22

ianuarie 2010, reclamanta a depus cerere de renunțare la judecată în

contradictoriu cu pârâtul M.C.G.

Analizând actele și lucrările

dosarului tribunalul a reținut că la data de 23 martie 2008 pârâtul M.C.G. a

condus autoturismul cu numărul de înmatriculare pe direcția Predeal – Brașov și

a lovit autoturismele cu numerele de înmatriculare. În urma acestui impact

autoturismul condus de pârâtul M.C.G. a intrat pe contrasens și a lovit frontal

autoturismele cu numerele de înmatriculare cu remorca B.

Organele de poliție au încheiat

procesul-verbal seria AY nr. 0138025 din 25 martie 2008 (f.17-18) stabilindu-se

culpa pârâtului M.C.G. în producerea accidentului.

Avariile produse autoturismului cu

numărul de înmatriculare au fost consemnate în procesul-verbal seria AY nr. 0138025

din 25 martie 2008 și în autorizația de reparații seria ARA nr. 1418804 din 25

martie 2008.

La data producerii accidentului,

autoturismul cu numărul de înmatriculare transporta aparatură de laborator

respectiv coletele nr. 1, 2, 4, 5, 7, 8, 9 potrivit scrisorii de trăsură de la

fila 110 dosar, expeditor fiind C.P.C.E.G.M.B.H. din Austria, iar destinatar SC

E.M. România SRL din București, iar remorca transporta coletele 3,6 potrivit

scrisorii de trăsură de la fila 167,168 dosar, expeditor fiind C.P.C.E.G.M.B.H.,

iar destinatar E.M. Fundeni D.T.C.

În urma accidentului această

aparatură de laborator a fost avariată. Cum la data producerii accidentului C.P.C.E.G.M.B.H.

deținea o poliță de asigurare valabilă în temeiul unui contract de asigurare

încheiat cu reclamanta, aceasta a plătit contravaloarea daunelor respectiv suma

de 54.308 Euro (f.19,20, 129), valoarea pagubei fiind stabilită prin raportul

de expertiză nr. 4569 (f.40-48).

Pentru autoturismul cu numărul de

înmatriculare condus de persoana vinovată de producerea accidentului, M.C.G.,

era încheiată asigurarea de răspundere civilă obligatorie la societatea SC

A.R.A. SA - polița de asigurare seria RO/02/X1/LA nr. 000924146 (f.81) valabilă

de la 01 decembrie 2007 până la data de 31 mai 2008.

În urma efectuării plății către

persoana păgubită reclamanta a solicitat în baza art. 22 din Legea nr. 136/1995

obligarea pârâtei SC A.R.A. SA la plata despăgubirii, reclamanta fiind

asigurătorul RCA al persoanei vinovate de producerea accidentului.

Potrivit art.

22

din Legea nr. 136/1995 „

În

limitele indemnizației plătite, asigurătorul este subrogat în toate drepturile

asiguratului sau ale beneficiarului asigurării contra celor răspunzători de

producerea pagubei, cu excepția asigurărilor de persoane, iar în cazul în care

în vigoare era o asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagube

produse prin accidente de vehicule, și împotriva asigurătorului de răspundere

civilă, în limitele obligației acestuia, conform art. 54.”

Cum în persoana

pârâtului M.C.G. sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale

prevăzute de art. 998-999 C. civ., iar pârâta are calitatea de asigurător al

acestuia, tribunalul a constatat că este întemeiată solicitarea reclamantei,

asigurător al persoanei păgubite prin fapta ilicită a pârâtului M.C.G. de

obligare a

SC A.R.A. SA la plata indemnizației în cuantum de

54.308 Euro, această soluție rezultând din aplicarea dispozițiilor art. 22 alin.

(1) din Legea nr. 135/1996.

În ceea ce privește cererea

reclamantei de renunțare la judecată în contradictoriu cu pârâtul M.C.G. aceasta

a fost respinsă, deoarece potrivit art. 54 din Legea nr. 135/1996 cauza se

judecă

cu citarea obligatorie a persoanei/persoanelor răspunzătoare

de producerea accidentului.

În consecință, prin sentința comercială nr. 1234 din 12

februarie 2010, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a

respins cererea de renunțare la

judecată în contradictoriu cu pârâtul M.C.G.; a admis în parte acțiunea

formulată de reclamanta H.D.I.V.C.G. A.G.

Tribunalul București, secția a VI-a comercială,

prin încheierea din Camera de Consiliu de la 25 iunie 2010, a admis cererea

privind îndreptarea erorii materiale formulată de reclamanta H.D.I.V.C.G. A.G.

AUSTRIA și a dispus îndreptarea erorii materiale conținute în sentința

comercială nr. 1234/2010 în sensul că în dispozitiv se va trece mențiunea

obligării pârâtei SC A.R.A. SA, la plata sumei de 54.308 Euro, reprezentând

contravaloarea prejudiciului cauzat în urma accidentului rutier din data de 25

martie 2008 de M.C.G.

Împotriva

acestei sentințe a formulat apel SC A.R.A. SA, invocând motive de netemeinicie

și nelegalitate.

Prin

rezoluție de primire s-a stabilit în sarcina apelantei taxa judiciară de timbru

în cuantum de 3032 lei și timbru judiciar în sumă de 5 lei fiind citată cu

această mențiune pentru termenul din 15 noiembrie 2010, conform dovezii de

îndeplinire a procedurii de citare fila 10 dosar.

Întrucât

apelanta nu s-a conformat dispozițiilor instanței, în temeiul art. 20 alin. (3)

Legea 146/1997 și art. 9 alin. (2) O.G. nr. 32/1995 Curtea de Apel București,

secția a VI-a comercială, prin decizia comercială nr. 463 din 15 noiembrie 2010

a anulat apelul pârâtei ca netimbrat.

Împotriva

acestei decizii, a declarat recurs pârâta SC A.R.A. SA BUCUREȘTI, în termen

legal, în temeiul motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei

recurată și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În raport de

acest motiv de nelegalitate, recurenta a susținut că hotărârea instanței de

apel este nelegală, întrucât societatea și-a îndeplinit obligația de plată a

taxei de timbru pe data de 31 august 2010, conform ordinului de plată nr. 15636

anexat, deci până la primul termen de judecată respectiv 15 noiembrie 2010,

însă a fost în imposibilitate de a prezenta această dovadă instanței de

judecată.

Recursul

este nefundat.

Verificând dacă hotărârea s-a dat cu

aplicarea corectă a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.), Înalta Curte

constată că dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și ale art. 9

alin. (2) din O.G. nr. 32/1995 au fost corect interpretate și aplicate de vreme

ce pârâta nu s-a conformat dispoziției instanței de a timbra cererea de apel,

până la primul termen de judecată fixat pentru soluționarea apelului, respectiv

15 noiembrie 2010.

Verificând modul de îndeplinire a procedurii de

citare față de pârâtă la termenul de judecată din data de 15 noiembrie 2010,

când s-a dispus anularea apelului de către instanța de apel ca netimbrat, se

constată că acesta a fost legal îndeplinită.

Astfel, din dovada de citare existentă la fila

11 a dosarului de apel, rezultă că pârâta a fost citată la adresa indicată în

cererea de apel, procedura de citare fiind legal îndeplinită.

În ceea ce privește critica privind

imposibilitatea de a depune dovada achitării taxei judiciare de timbru la

dosarul cauzei, deși aceasta fusese achitată încă din data de 31 august 2010,

aceasta nu poate fi reținută în condițiile în care nu există nici un temei

juridic care să împiedice instanța de judecată să soluționeze cauza la primul

termen de judecată, în condițiile în care procedura de citare, astfel cum

rezultă din actele dosarului a fost legal îndeplinită, iar părțile nu au

formulat cereri prealabile asupra cărora instanța să se pronunțe.

În consecință, în temeiul art. 312 C.

proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâta S.C. A.R.A. S.A. București împotriva deciziei comerciale nr.

463 din 15 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 7 aprilie 2011.