ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3197/2013

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3197/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Deliberând asupra

recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 11 noiembrie

2011 pe rolul Tribunalul Comercial Argeș, reclamanta SC M.C. SRL, prin administrator

judiciar C.G. a chemat în judecată pe pârâta SC U.A. SA București, solicitând instanței

ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de

34.827,38 euro echivalent în RON, 142.736,55 RON și a sumei de 1.700 euro, echivalentul

în RON fiind suma de 7,310 RON, reprezentând contravaloare despăgubiri, actualizată

în funcție de rata inflației de la 5 august 2010, până la achitarea efectivă a debitului,

precum și la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii,

întemeiată în drept pe dispozițiile Legii nr. 136/1995, art. 989, 1073 și următoarele,

art. 1088 și următoarele C. civ., reclamanta a arătat, că a încheiat cu pârâta polița

de asigurare seria P1. nr. PP1., ce include și asigurarea CMR pentru tmnsport extern,

aceasta primind de Ia SC G.P.P. SRL comanda privind efectuarea unui transport de

marfa pentru Italia.

La data de 21

martie 2011, camionul înmatriculat sub nr AAA. aparținând SC M.C. SRL, precum și

marfa transportată, aparținând societății SC G.P.P. SRL au fost furate, mijlocul

de transport fiind găsit de către autoutritățile italiene fără marfa, Ia data de

27 martie 2011.

Ca urmare a producerii

evenimentului, proprietarul mărfii neajunsă la destinație a facturat contravaloarea

mărfii cu factura nr. F1. din 31 martie 2011 în sumă de 34.827,38 euro (142.736,55

RON), iar la data de 31 mai 2011, între societatea reclamantă și proprietarul mărfii

s-a încheiat procesul - verbal de compensare a datoriei.

Reclamanta a solicitat

pârâtei acoperirea prejudiciului cauzat, în baza poliței de asigurare, obligație

refuzată de asigurător, care a invocat clauza prevăzută în art. 17 pct. i din Convenția

de asigurare CMR, motivând, prin adresa nr. A1. din 6 iulie 2011, faptul că evenimentul

produs nu este risc asigurat.

Prin sentința

nr. 630 din 5 aprilie 2012, Tribunalul Specializat Argeș a admis în parte acțiunea

reclamantei, cu obligarea pârâtei Ia plata sumei de 34,827,38 euro, echivalentul

în RON a sumei de 142.738,55 RON, despăgubiri actualizată în funcție de rata inflației,

până la achitarea debitului, cu respingerea capătului de cerere privind plata sumei

de 1.700 euro.

Pentru a pronunța

această soluție, tribunalul a reținut în esență următoarele:

Instanța de fond

a statuat că vinovăția în nerespectarea contractului încheiat cu SC G.P.P. SRL aparține

pârâtei, în condițiile art. 17 alin. (1) din Convenție, potrivit căruia, transportatorul

este răspunzător pentru pierderea totală sau parțială produsă între momentul primirii

mărfii și cel al eliberării acesteia, precum și faptul că nu s-a făcut dovada vreunei

cauze exoneratoare de răspundere, potrivit art. 17 alin. (2) din Convenția privind

contractul pentru transportul internațional de mărfuri pe șosele CMR, respectiv

a vreunei culpe a persoanei care are dreptul să dispună de marfă, a unui ordin al

acesteia, a unui viciu propriu al mărfii sau a unor circumstanțe pe care transportatorul

nu putea să le evite și ale căror consecințe nu le putea preveni, cu precizarea

că, în materia răspunderii în temeiul contractului de asigurare, numai forța majoră,

nu și cazul fortuit are efecte exoneratoare, deși ambele aceste împrejurări exclud

vinovăția conducătorului auto.

Cu privire la

capătul de cerere privind plata sumei de 1.700 euro reprezentând cheltuieli de depozitare

și recuperare a vehiculului găsit de autoritățile italiene - autocamionul marca

D. cu număr de înmatriculare AAA. s-a constatat că aceasta se circumscrie condițiilor

de asigurare CASCO, polița de asigurare seria P1. nr. PP2., depusă la dosar având

ca obiect asigurarea facultativa a semiremorcii marca M. cu număr de înmatriculare

BBB. Bunul menționat în cerere, autocamionul marca D. cu număr de înmatriculare

AAA., nu constituie obiect al asigurării facultative, conform poliței depusă Ia

dosar, motiv pentru care cererea a fost respinsă, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei

sentințe, în termen legal a declarat apel pârâta SC U.A. SA București, criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicia, solicitând admiterea acestuia, cu schimbarea

în tot a hotărârii atacate și respingerea acțiunii reclamantei.

În motivarea apelului

se susține că instanța de fond a interpretat și aplicat greșit prevederile art.

17 și art. 23 din Convenția CMR de Ia Geneva, referitoare la contractul de transport

internațional de mărfuri pe șosele.

Prin decizia civilă

nr. 78 din 12 octombrie 2012, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, a admis apelul

declarat de pârâta SC U.A. SA București, a schimbat sentința apelata, iar pe fond

a respins acțiunea formulată de SC M.C. SRL, reprezentată de administrator special

D.M. și administrator judiciar C.G.

Pentru a pronunța

această soluție, Curtea de Apel a reținut în esența următoarele:

Prin soluția pronunțată,

instanța de fond a aplicat greșit prevederile art. 17 din Convenția CMR de la Geneva,

referitoare la contractul de transport internațional de mărfuri pe șosele.

În cazul asigurării

privind răspunderea cărăușului pentru marfa transportată al cărei titular este transportatorul,

riscul asigurat este răspunderea transportatorului în calitate de cărăuș pentru

pagubele produse mărfurilor transportate, însă numai în situația în care există

o culpă a transportatorului.

Dispozițiile

art. 17 pct. 2 din Capitolul IV Răspunderea transportatorului, din Convenția CMR

de Ia Geneva, prevăd că transportatorul este exonerat de această răspundere dacă

pierderea, avaria sau întârzierea a avut drept cauză o culpa a persoanei care are

dreptul să dispună de marfă, un ordin al acesteia nerezultând dintr-o culpă a transportatorului,

un viciu propriu al mărfii sau circumstanțe pe care transportatorul nu putea sa

le evite și ale căror consecințe nu le putea preveni.

Motivarea instanței

de fond în sensul că transportatorul are o culpă în dispariția mărfii transportate,

datorită neglijenței acestuia, nefiind dovedită intervenția forței majore, situație

în care acesta răspunde pentru pierderea mărfii, cu consecința admiterii cererii

de despăgubiri este nelegală.

Instanța de fond

în motivarea soluției pronunțate susține că transportatorul, respectiv conducătorul

auto, se face vinovat de neglijență, deoarece a lăsat camionul și marfa încărcată

nesupravegheate, or, în acest caz, de asemenea nu se acordă despăgubiri, cu precizarea

că, s-a fâcut dovada că transportatorul nu are culpă, fiind exonerat de la răspundere

pentru marfa furată.

Drept urmare,

pârâta în mod legal a respins dosarul de daună, dispariția mărfii furate fiind o

situație de excepție, pe care transportatorul nu a putut să o prevadă și să o evite

pentru motivele arătate anterior, având în vedere că și-a luat toate măsurile pentru

asigurarea integrității mărfii.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs în termen legai reclamanta SC M.C. SRL reprezentată de

administrator special D.M. și administrator judiciar C.G., criticând-o sub următoarele

motive de nelegalitate:

În mod greșit

reține Curtea de Apel faptul că, în temeiul art. 17 pct. 2 din Capitolul IV - Răspunderea

transportatorului, din Convenția CMR „transportatorul este exonerat de răspundere

dacă pierderea, avaria sau întârzierea a avut drept cauză o culpă a persoanei care

are dreptul să dispună de marfă, (...)".

În aplicarea art.

969 C. civ., cea mai importantă obligație care îi revine asigurătorului, după producerea

evenimentului asigurat, este plata indemnizației de asigurare.

Această obligație

a fost refuzată de asigurător, care a invocat clauza prevăzută de art. 17 pct. 1

din Convenția de asigurare CMR.

Instanța de apel

în mod greșit a reținut în considerente dispozițiile art. 3 pct. 1 lit. g) din Condițiile

de asigurare „Excluderi din asigurare" întrucât acestea nu sunt aplicabile

în cauză, fiind străine pricinii întrucât acestea prevăd „pagubele produse autovehiculului

asigurat sau orice alte deteriorări ale pieselor ori părților componente ale acestuia

în caz de furt, dacă evenimentul nu a fost declarat la poliție și confirmat de acesta".

Polița de asigurare

CMR are ca obiect asigurat răspunderea transportatorului în calitate de cărăuș pentru

pagube produse mărfurilor transportate intern și/sau internațional cu vehicule menționate

expres în polița de asigurare.

Art. 17 pct. 1

din Convenția CMR reglementează răspunderea transportatorului rutier pentru pierderea

mărfii transportate, rezultă că marfa transportată de reclamantă cu mijlocul de

transport asigurat a fost sustrasă și, în consecință, reclamanta răspunde față de

proprietara mărfii, conform art. 17 din Convenția privind contractul pentru transportul

miemațional de mărfuri pe șosele (CMR) și asigurătorul este obligat, în temeiul

contractului de asigurare pentru răspunderea cărăușului, să plătească acestuia sau

terței persoane păgubite, despăgubirea, în conformitate cu obligația asumată prin

clauza de la art. 2.1 cap. 2 din Condițiile generale CMR.

Instanța de fond

în mod corect a reținut că fapta de a lăsa camionul nesupravegheat constituie o

neglijență a prepusului societății recurente - conducătorul auto - și se încadrează

în prevederile art. 17 din Convenția CMR.

Potrivit art.

9 din Legea nr. 136/1995, prin contractul de asigurare, contractantul asigurării

se obligă să plătească o primă asigurătorului, acesta obligându-se ca, la producerea

riscului asigurat să plătească asiguratului, beneficiarului asigurării ori terțului

păgubit, despăgubirile.

Sunt invocate

dispozițiile art. 304 pct. 7, 8, 9 C. proc. civ..

În cauză, intimata

SC U.A. SA a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului.

În întâmpinare

se arată faptul că transportatorul și-a asumat răspunderea în fața proprietarului

mărfii, în contra prevederilor Convenției CMR, care îl exonerau de răspundere, este

un act voluntar al transportatorului.

Riscul de furt

nu este acoperit de asigurarea CMR, conform art. 17 pct. 2 din Convenția CMR, conform

căruia transportatorul este exonerat de răspundere dacă pierderea, avaria sau întârzierea

au avut drept cauză circumstanțe pe care el nu putea să le evite și ale căror consecințe

nu le putea preveni, instanța de apel interpretând corect actul dedus judecății.

Fapta terțului

în dreptul transporturilor exclude răspunderea cărăușului numai dacă întrunește

caracteristicile forței majore, fapta terțului fiind asimilată forței majore dacă

nu a putut fi prevăzută și împiedicată,

În cauză, șoferul

a manifestat o conduită diligentă, acționând întocmai ca un bonus pater familias,

în îndeplinirea obligațiilor sale contractuale, furtul reprezentând în sine o situație

de excepție și nefiind un gen de întâmplare cu care transportatorul se confruntă

în mod curent în cadrul activității sale. Sancțiunea acestui comportament diligent

prin atragerea răspunderii cărăușului, ar însemna o înfrângere a principiului de

drept „pacta sunt servanda" și a consecinței sale, și anume executarea cu bună

- credință a obligațiilor contractuale.

Analizând recursul

prin prisma motivelor de neiegalitate invocate, Înalta Curte apreciază că acesta

este fondat și urmează a fi admis pentru următoarele considerente;

Recurenta SC

M.C. SRL este beneficiara poliței de asigurare seria P1. nr. PP3., ce include și

asigurarea CMR.

Potrivit „Condițiilor

de asigurare - Asigurarea de răspundere a transportatorului auto în calitate de

cărăuș, pentru mărfurile transportate", societatea SC U.A. SA, asigură transportatorul

care efectuează transporturi internaționale de mărfuri cu autovehiculul menționat

în polița de asigurare, pentru cazurile de răspundere a transportatorului, în calitate

de cărăuș, în ceea ce privește mărfurile transportate.

În sensul acestor

„Condiții de asigurare" prin eveniment asigurat se înțelege evenimentul cauzator

de daune care intră sub incidența asigurării, produs în perioada valabilității poliței

de asigurare.

Potrivit dispozițiilor

art. 17 pct. 1 „transportatorul este răspunzător pentru pierderea totală sau parțială

sau pentru avariere, produse între momentul primirii mărfii și cel al eliberării

acesteia, cât și pentru întârzierea în eliberare".

În speța, marfa

transportată de recurenta - reclamantă a fost sustrasă, astfel că, în această situație

recurenta răspunde față de proprietarul mărfii, conform art. 17 din Convenția privind

contractul pentru transportul internațional de mărfuri pe șosele și asigurătorul

este obligat, în

temeiul contractului

de asigurare pentru răspunderea cărăușului, să plătească acestuia sau terței persoane

păgubite, despăgubirea, în conformitate cu obligația asumată prin clauza de Ia

art. 2.1 cap. 2 din Condițiile generale CMR.

Instanța de apel

a interpretat greșit dispozițiile privind Răspunderea transportatorului, din Convenția

CMR de la Geneva, reținând că transportatorul este exonerat de Ia răspundere pentru

marfa furată, acesta neavând nici o culpă.

Ca atare, în mod

greșit s-a reținut că evenimentul de risc nu este asigurat, iar asigurătorul nu

este obligat să plătească despăgubiri.

În realitate,

fapta de a lăsa camionul nesupravegheat constituie o neglijență a conducătorului

auto, iar dispozițiile art. 17 din Convenția CMR sunt perfect aplicabile în speță.

Marfa transportată

de recurentă cu mijlocul de transport asigurat a fost sustrasă și în consecință,

recurenta răspunde față de proprietarul mărfii și la rândul său, asigurătorul este

obligat, în temeiul contractului de asigurare pentru răspunderea cărăușului, să

plătească acestuia sau terței persoane păgubite, despăgubirea, în conformitate cu

obligația asumată prin clauza de Ia art. 2.1 cap.2 din Condițiile generale CMR.

Potrivit dispozițiilor

art. 9 din Legea nr. 136/1995, prin contractul de asigurare, contractantul asigurării

se obligă să plătească o primă asigurătorului, acesta obligându-se ca Ia producerea

riscului asigurat să plătească asiguratului, beneficiarului asigurării ori terțului

păgubit despăgubirile.

În speță nu suntem

în prezența unei situații de exonerare de răspundere sau a unei excluderi din asigurare,

așa cum a reținut instanța de apel.

Așa fiind, față

de dispozițiile art. 989 C. civ., art. 17 alin. (1) și art. 23 din Condițiile de

asigurare, Convenția de Asigurare CMR, recurenta are dreptul la plata despăgubirilor

din partea asigurătorului.

Pe cale de consecință,

potrivit dispozițiilor art. 304, pct. 8 și 9 C. proc. civ., recursul urmează a fi

admis și va fi modificată decizia recurată în sensul respingerii apelului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de reclamanta SC M.C. SRL Topoloveni prin administrator judiciar C.G. împotriva

deciziei civile nr. 78/2012 din 12 octombrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel

Pitești, secția I civilă, modifică decizia recurată în sensul că respinge apelul.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

10 octombrie 2013.