ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3361/2012

Asupra recursului, din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău, reclamanta SC O. SA, prin lichidator judiciar SPRL P.T. Onești, în contradictoriu cu pârâta SC P.I. SRL, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se oblige pârâta la plata sumei de 164.025,76 RON debit, cu cheltuieli de judecată. Prin sentința nr. 477 din data de 05 mai 2011 pronunțată de Tribunalul Bacău, a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune și a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta SC O. SA Onești, prin lichidator judiciar SPRL P.T., în contradictoriu cu pârâtul SC P.I. SRL, ca fiind prescrisă.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că în conformitate cu dispozițiile art. 3 alin. (1) coroborat cu dispozițiile art. 7 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958, termenul de prescripție este de 3 ani, iar prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune, în speța de față dreptul la acțiune s-a născut Ia data de 31 august 2002 când s-au emis reprezentând dividendele, conform mențiunilor din procesele-verbale de compensare din 13 mai, 27 mai, 30 mai 2003 și din 13 mai, 17 mai, 22 mai 2003 și, ca urmare, termenul general de prescripție s-ar fi împlinit la data de 31 august 2005. În raport de prevederile art. 16 și art. 17 din Decretul nr. 167/1958, prima instanță a constatat că, în speță, prescripția a fost întreruptă prin procesele-verbale de compensare din data de 13 mai, 17 mai, 22 mai 2003 și din data de 13 mai, 27 mai, 30 mai 2005, iar nu prin sentința nr. 681 din 12 iunie 2006 și nr. 720 din 03 iulie 2006, și a început să curgă o nouă prescripție, care s-a împlinit la data de 22 mai 2008 și respectiv 30 mai 2008, iar acțiunea a fost introdusă la data de 22 septembrie 2008, deci peste termenul general de prescripție de 3 ani.

Împotriva acestei sentințe, reclamanta SC O. SA Onești, reprezentată de lichidator judiciar SPRL P.T., a declarat apel, care, prin decizia nr. 90/2011 din 11 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost admis, și, în consecință, a fost desființată sentința apelată și a fost trimisă cauza spre rejudecare. În motivarea hotărârii, instanța de apel a reținut că între părți au avut loc raporturi juridice comerciale materializate în emiterea unor facturi în anul 2002. Nu a fost reținută apărarea pârâtei vizând primul moment de la care a început să curgă prescripția, respectiv august 2002 raportat la împrejurarea că nu au existat facturi scadente la plată.

Instanța a constatat că în anul 2003 au fost încheiate procese-verbale de compensare, moment în care creanțele reciproce s-au stins. Față de natura compensării, instanța de apel a apreciat că, în cauză, nu se poate reține că a început să curgă un termen de prescripție, întrucât părțile implicate în raportul juridic, stingând obligațiile reciproce, nu mai puteau invoca drepturi. S-a reținut că procesele-verbale de compensare au fost anulate prin sentința 681 din 21 iunie 2006 și nr. 720/2006, iar ca efect al anulării acestora, părțile au fost repuse în situația anterioară, dreptul la acțiune născându-se de la data pronunțării celor două hotărâri.

Prin urmare, s-a apreciat că momentul de la care curge termenul de prescripție este 12 iunie 2006, respectiv 03 iulie 2006. Având în vedere dispozițiile art. 3 din Decretul nr. 167/1958 potrivit cărora termenul este de 3 ani, instanța de control judiciar a reținut că acțiunea formulată la data de 23 septembrie 2008 este înlăuntrul termenului de prescripție, motiv pentru care, în temeiul art. 297 C. proc. civ., a desființat sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare. În termen legal, împotriva deciziei nr. 90/2011 din 11 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pârâta SC P.I. SRL Bacău a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate și menținerea soluției instanței de fond.

În motivarea recursului, pârâta arată că potrivit dispozițiilor art. 3 alin. (1) coroborat cu dispozițiile art. 7 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958, termenul de prescripție este de trei ani, iar prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune.

În opinia sa, în speța de față, dreptul la acțiune s-a născut la data de 31 august 2002 când s-au emis facturile reprezentând dividende conform specificațiilor din procesele-verbale de compensare din data de 13 mai 2003, 27 mai 2003 și 30 mai 2003 și din data de 13 mai 2003, 17 mai 2003, 22 mai 2003, astfel că termenul general de prescripție s-a împlinit la data de 31 august 2005. În raport de prevederile art. 16 alin. (1) lit. a) și art. 17 din Decretul nr. 167/1958, recurenta consideră că prescripția a fost întreruptă prin procesele-verbale de compensare din data de 13 mai, 17 mai, 30 mai 2003 și din data de 13 mai, 17 mai, 22 mai 2003, iar nu prin sentințele nr. 681 din 12 iunie 2006 și nr. 720 din 03 iulie 2006, începând, astfel, să curgă o nouă prescripție, care s-a împlinit la data de 22 septembrie 2008, prin urmare, peste termenul general de prescripție de 3 ani.

Apreciază că solicitarea repetată de către creditor a executării obligației nu este de natură să echivaleze cu o întrerupere a termenului de prescripție, aceasta având cel mult caracterul unei puneri în întârziere. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 6, 7, 8, 9 și art. 304 1 C. proc. civ. Intimata-reclamantă SC O. SA Onești, prin lichidator judiciar SPRL P.T., nu a formulat întâmpinare. Analizând hotărârea recurată, în limitele controlului de legalitate și temeiurile de drept invocate, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele ce urmează: Potrivit dispozițiilor art. 297 C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 27 din Legea nr. 202/2010, „în cazul în care se constată că, în mod greșit, prima instanță a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului (...), instanța de apel va anula hotărârea atacată și va judeca procesul, evocând fondul”.

Instanța nu cercetează fondul, în înțelesul textului legal evocat, atunci când pronunță soluția în temeiul unei excepții procesuale, omite să se pronunțe asupra unei cereri ori acordă altceva decât s-a cerut. În cauză, prima instanță a admis excepția prescripției dreptului la acțiune și a soluționat cauza fără a intra în judecata fondului, respingând acțiunea reclamantei ca fiind prescrisă. Speța de față se circumscrie situației reglementate de prevederile art. 297 alin. (1) C. proc. civ., însă instanța de apel, aplicând greșit dispozițiile legale anterior evocate, deși a reținut că instanța de fond, în mod greșit, a admis excepția prescripției dreptului la acțiune, a trimis cauza spre rejudecare acestei instanțe.

Reglementarea prevăzută de art. 297 C. proc. civ. constituie o garanție a aplicării principiului instituit de art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind judecarea unei cauze în mod echitabil și într-un termen rezonabil. Față de considerentele anterior expuse, se constată că instanța de apel, cu încălcarea dispozițiilor art. 297 alin. (1) C. proc. civ. și a principiului celerității soluționării cauzelor, în mod greșit, a dispus desființarea hotărârii primei instanțe, cu trimiterea cauzei pentru rejudecare, motiv pentru care restul criticilor invocate nu se mai justifică a fi analizate, iar în temeiul art. 312 pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat de pârâta SC P.I.

SRL Bacău împotriva deciziei nr. 90/2011 din 11 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, va casa decizia atacată și va trimite cauza spre soluționarea apelului aceleiași Curți de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta SC P.I. SRL Bacău împotriva deciziei nr. 90/2011 din 11 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, casează decizia atacată și trimite cauza spre soluționarea apelului aceleiași Curți de apel. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 septembrie 2012.