ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1925/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următorele: Tribunalul Harghita, secția civilă, prin sentința civilă nr. 3091 de la 22 noiembrie 2011, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SC G. SRL prin lichidator judiciar P.M. I.P.U.R.L. în contradictoriu cu pârâta SC S.U. SRL, a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 39.371 RON reprezentând avans nerestituit, cu dobânzi legale conform art 3 alin. (1) din O.G. nr. 9/2000, începând cu data pronunțării prezentei sentințe și până Ia data achitării efective a debitului și a respins capetele de cerere formulate de reclamantă privind obligarea pârâtei la plata sumei de 2.140 RON reprezentând contravaloarea sumei de 500 euro, a sumei de 50.000 RON, reprezentând daune morale, materiale și de transport, a sumei de 27.200 RON beneficiu nerealizat, a sumei de 47.141 RON, calculată potrivit O.G.

nr. 9/2000 din data de 12 februarie 2007, precum și a sumei de 11.199 RON, calculată în baza prevederilor art. 1589 C. civ. În motivare, instanța de fond a reținut că acțiunea reclamantei este întemeiată în baza principiului îmbogățirii fără justă cauză, întrucât, de vreme ce pârâta nu i-a predat autovehiculul, nu este îndreptățită nici a refuza restituirea sumei de 39.371 RON, achitată cu titlu de avans, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 998 C. civ. Cu privire la restul solicitărilor, instanța a apreciat că acestea nu au fost dovedite, or, în sensul prevederilor art. 1169 C. civ., părțile sunt obligate să își probeze pretențiile. Prin decizia nr. 49/A din 28 iunie 2012, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a anulat ca netimbrat apelul declarat de pârâta SC S.U.

SRL reținând că apelanta nu a înțeles să-și îndeplinească obligația de timbrare stabilită de instanță, astfel încât instanța de apel a făcut aplicarea dispozițiilor art. 20 alin. (1) și (3) din Legea nr. 146/1997 potrivit cărora neîndeplinirea acestei obligații se sancționează cu anularea cererii. Împotriva acestei decizii, pârâta SC S.U. SRL a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea în tot a deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, invocând drept motive de nelegalitate dispozițiile art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ. În argumentarea motivelor de recurs, pârâta a învederat că nu a putut fi prezentă la primul și unicul termen de judecată stabilit pentru soluționarea apelului, deoarece punctul de lucru al acesteia este în județul Arad, iar instanța de apel a respins, în mod nejustificat, cererea de amânare pentru lipsă de apărare formulată.

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru următoarele motive: Prin citația emisă la data de 17 mai 2012, Curtea de Apel Târgu Mureș a dispus citarea SC S.U. SRL cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 1093 RON și a timbrului judiciar de 5 RON, sub sancțiunea anulării cererii de apel, la sediul indicat de aceasta prin motivele de apel, respectiv în L., județ Harghita. La data de 15 iunie 2013, SC S.U. SRL a formulat cerere de acordare a unui nou termen de judecată pentru lipsă de apărare, indicând același sediu procesual ca și în motivele de apel, fără a atașa la cerere dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.

Art. 168 C. proc. civ. prevede posibilitatea acordării de către instanță a unui termen pentru lipsă de apărare și nu o obligativitate în acest sens. Totodată, pentru a aprecia asupra temeiniciei cererii de amânare a cauzei pentru lipsă de apărare, este necesar ca instanța să fie legal sesizată, respectiv cererea să fie legal timbrată. În lipsa unor motive temeinice care să justifice admiterea cererii de lipsă de apărare, instanța de apel, în mod corect, a dispus respingerea acesteia și, înainte de a lua în discuție orice altă cerere a examinat timbrajul, obligație care trebuie îndeplinită anticipat conform art. 20 alin. (1) din Legea nr, 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și care nu are nicio legătură cu posibilitatea acordată de art. 156 C. proc.

civ. Instanța de apel a respectat obligația instituită de art. 18 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru de a stabili cuantumul exact al taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar și de a încunoștința partea cu privire la necesitatea achitării acesteia la sediul procesual indicat atât prin motivele de apel, cât și prin cererea de acordare a unui nou termen de judecată, astfel încât motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ. nu sunt incidente în cauză. Față de aceste considerente, Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarat de pârâta SC S.U. SRL Lupeni împotriva deciziei nr. 49/A din 28 iunie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC S.U. SRL Lupeni împotriva deciziei nr. 49/A din 28 iunie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 16 mai 2013.