ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1925/2013
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1925/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursului
de față;
Din examinarea
actelor și lucrărilor dosarului, constată următorele:
Tribunalul Harghita, secția civilă,
prin sentința civilă nr. 3091 de la 22 noiembrie 2011, a admis în parte acțiunea
formulată de reclamanta SC G. SRL prin lichidator judiciar P.M. I.P.U.R.L. în contradictoriu
cu pârâta SC S.U. SRL, a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 39.371
RON reprezentând avans nerestituit, cu dobânzi legale conform art 3 alin. (1) din
O.G. nr. 9/2000, începând cu data pronunțării prezentei sentințe și până Ia data
achitării efective a debitului și a respins capetele de cerere formulate de reclamantă
privind obligarea pârâtei la plata sumei de 2.140 RON reprezentând contravaloarea
sumei de 500 euro, a sumei de 50.000 RON, reprezentând daune morale, materiale și
de transport, a sumei de 27.200 RON beneficiu nerealizat, a sumei de 47.141 RON,
calculată potrivit O.G. nr. 9/2000 din data de 12 februarie 2007, precum și a sumei
de 11.199 RON, calculată în baza prevederilor art. 1589 C. civ.
În motivare, instanța
de fond a reținut că acțiunea reclamantei este întemeiată în baza principiului îmbogățirii
fără justă cauză, întrucât, de vreme ce pârâta nu i-a predat autovehiculul, nu este
îndreptățită nici a refuza restituirea sumei de 39.371 RON, achitată cu titlu de
avans, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 998 C. civ. Cu privire la restul
solicitărilor, instanța a apreciat că acestea nu au fost dovedite, or, în sensul
prevederilor art. 1169 C. civ., părțile sunt obligate să își probeze pretențiile.
Prin decizia
nr. 49/A din 28 iunie 2012, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a ll-a civilă, de
contencios administrativ și fiscal, a anulat ca netimbrat apelul declarat de pârâta
SC S.U. SRL reținând că apelanta nu a înțeles să-și îndeplinească obligația de timbrare
stabilită de instanță, astfel încât instanța de apel a făcut aplicarea dispozițiilor
art. 20 alin. (1) și (3) din Legea nr. 146/1997 potrivit cărora neîndeplinirea acestei
obligații se sancționează cu anularea cererii.
Împotriva acestei
decizii, pârâta SC S.U. SRL a declarat recurs, solicitând admiterea recursului,
casarea în tot a deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, invocând
drept motive de nelegalitate dispozițiile art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ.
În argumentarea
motivelor de recurs, pârâta a învederat că nu a putut fi prezentă la primul și unicul
termen de judecată stabilit pentru soluționarea apelului, deoarece punctul de lucru
al acesteia este în județul Arad, iar instanța de apel a respins, în mod nejustificat,
cererea de amânare pentru lipsă de apărare formulată.
Analizând actele
și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru următoarele
motive:
Prin citația emisă
la data de 17 mai 2012, Curtea de Apel Târgu Mureș a dispus citarea SC S.U. SRL
cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 1093 RON și a timbrului
judiciar de 5 RON, sub sancțiunea anulării cererii de apel, la sediul indicat de
aceasta prin motivele de apel, respectiv în L., județ Harghita.
La data de 15
iunie 2013, SC S.U. SRL a formulat cerere de acordare a unui nou termen de judecată
pentru lipsă de apărare, indicând același sediu procesual ca și în motivele de apel,
fără a atașa la cerere dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului
judiciar.
Art. 168 C. proc.
civ. prevede posibilitatea acordării de către instanță a unui termen pentru lipsă
de apărare și nu o obligativitate în acest sens. Totodată, pentru a aprecia asupra
temeiniciei cererii de amânare a cauzei pentru lipsă de apărare, este necesar ca
instanța să fie legal sesizată, respectiv cererea să fie legal timbrată.
În lipsa unor
motive temeinice care să justifice admiterea cererii de lipsă de apărare, instanța
de apel, în mod corect, a dispus respingerea acesteia și, înainte de a lua în discuție
orice altă cerere a examinat timbrajul, obligație care trebuie îndeplinită anticipat
conform art. 20 alin. (1) din Legea nr, 146/1997 privind taxele judiciare de timbru
și care nu are nicio legătură cu posibilitatea acordată de art. 156 C. proc. civ.
Instanța de apel
a respectat obligația instituită de art. 18 din Legea nr. 146/1997 privind taxele
judiciare de timbru de a stabili cuantumul exact al taxei judiciare de timbru și
a timbrului judiciar și de a încunoștința partea cu privire la necesitatea achitării
acesteia la sediul procesual indicat atât prin motivele de apel, cât și prin cererea
de acordare a unui nou termen de judecată, astfel încât motivele de recurs întemeiate
pe dispozițiile art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ. nu sunt incidente în cauză.
Față de aceste
considerente, Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarat de pârâta
SC S.U. SRL Lupeni împotriva deciziei nr. 49/A din 28 iunie 2012 pronunțată de Curtea
de Apel Târgu Mureș, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal,
ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta
SC S.U. SRL Lupeni împotriva deciziei nr. 49/A din 28 iunie 2012 pronunțată de Curtea
de Apel Târgu Mureș, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal,
ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în
ședința publică, astăzi 16 mai 2013.