ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1262/2019

Ședința publică din data de 11 iunie 2019

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 7 aprilie 2011 pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă sub nr. x/2011, reclamanta A. S.A. a solicitat obligarea pârâtei B. S.A. (fostă C. S.A.) să-i restituie sumele de bani achitate în temeiul contractului de prestări servicii nr. x din 20 iunie 2006, respectiv echivalentul în RON al sumei de 2.472.353 euro, precum și dobânda legală la aceasta, cu cheltuieli de judecată.

În drept, a invocat dispozițiile art. 948, art. 953, art. 954 și art. 969-970 C. civ. și art. 82 din Legea nr. 504/2002.

La 19 februarie 2012 pârâta B. S.A. a formulat întâmpinare și cerere reconvențională.

Prin întâmpinarea depusă, a invocat excepția prescripției dreptului de a cere sumele dcurgând din contract aferente perioadei septembrie 2006 - 4 martie 2008, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii introductive.

Pe calea cererii reconvenționale, pârâta a solicită obligarea reclamantei la plata sumei de 4.000.000 RON, reprezentând taxă de redifuzare aferentă perioadei ianuarie 2010 - decembrie 2012, conform art. 3 din contractul evocat.

În drept, și-a fondat susținerile pe dispozițiile art. 979-970 C. civ., art. 82 din Legea nr. 504/2002, art. 6 din Legea nr. 21/1996 și art. 115 - 119 C. proc. civ.

La 10 decembrie 2014, reclamanta și-a precizat acțiunea introductivă, solicitând să fie obligată pârâta să-i restituie suma de 9.079.955 RON, fie în temeiul art. 1092 C. civ., cu titlu de plăți efectuate în mod nedatorat, fie în temeiul art. 1073 C. civ., cu titlu de plăți la care B. S.A. s-a obligat prin contractul nr. x din 20 iunie 2006. De asemenea, a cerut obligarea pârâtei la plata sumei de 572.982,99 RON, reprezentând dobânda legală aferentă debitului principal, calculată până la data introducerii cererii de chemare în judecată și în continuare, de la data promovării acțiunii până la data plății efective.

Totodată, reclamanta a precizat că renunță la capătul de cerere prin care a cerut actualizarea sumei solicitate cu indicele de inflație și la invocarea prevederilor art. 948, art. 953 și art. 954 C. civ.

La aceeași dată, a depus la dosar și întâmpinare la cererea reconvențională, solicitând în principal respingerea acesteia ca neîntemeiată și în subsidiar compensarea judiciară a sumelor acordate B. S.A. cu suma care va fi acordată A. S.A.

În ceea ce privește prescripția dreptului la acțiune, reclamanta a susținut că termenul de prescripție a început să curgă de la momentul în care cel care a făcut plata a cunoscut caracterul nedatorat al acesteia, fiind astfel aplicabile prevederile art. 8 alin. (2) din Decretul nr. 167/1958 raportat la împrejuararea că a luat cunoștință de caracterul nedatorat al plăților efectuate abia la începutul anului 2010.

La 25 ianuarie 2013 pârâta a depus întâmpinare la cererea precizatoare depusă la dosar de reclamantă, în cuprinsul căreia a invocat excepția tardivității depunerii cererii modificatoare cu privire la temeiul de drept al cererii; imposibilitatea de a renunța la capătul privind actualizarea sumei, iar pe fond cererii respingerea acțiunii precizate.

Prin încheierea din 25 ianuarie 2013, pronunțată în dosarul nr. x/2011, Tribunalului București, secția a VI-a civilă a unit cu fondul excepția prescripției parțiale a dreptului material la acțiune, a respins excepția tardivității depunerii cererii modificatoare ca neîntemeiată și, de asemenea, a respins excepția netimbrării cererii de actualizare a debitului.

La 15 mai 2015 pârâta a depus cerere precizatoare prin care a solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 2.460.541 euro plus TVA.

Prin sentința civilă nr. 6066 din 2 noiembrie 2015, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a respins ca neîntemeiată excepția prescripției dreptului material la acțiune. A respins ca neîntemeiată cererea principală formulată de reclamanta-pârâtă A. S.A. și a admis cererea reconvențională formulată de pârâtă-reclamantă B. S.A. A obligat-o pe reclamanta-pârâtă către pârâta-reclamantă la plata sumei de 8.402.195,14 RON, reprezentând taxă de retransmitere pentru perioada ianuarie 2010- decembrie 2011.

Prin sentința nr. 396 din 19 ianuarie 2016, tribunalul a completat dispozitivul sentinței civile nr. 6066 din 2 noiembrie 2015, în sensul că a fost obligată reclamanta-pârâtă la plata către pârâta-reclamantă și a sumei de 103.137,95 RON, cu titlul de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri au formulat apel atât reclamanta-pârâtă A. S.A, cât și pârâta-reclamantă B. S.A., precum și doamna expert D..

Prin decizia civilă nr. 505 din 16 martie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a fost respinsă ca neîntemeiată excepția lipsei de interes, invocată de B. S.A. față de apelul formulat de A. S.A. A fost respinsă excepția lipsei de interes, formulată de A. S.A., față de apelul formulat de B. S.A., ca neîntemeiată. A fost admis apelul formulat de apelanta-reclamantă împotriva încheierii din 25 ianuarie 2013, sentinței civile nr. 6066 din 2 noiembrie 2015 și sentinței civile nr. 396 din 19 ianuarie 2016, toate pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a civilă. A fost admis apelul formulat de apelanta-pârâtă B. S.A. împotriva sentinței civile nr. 6066 din 2 noiembrie 2015 și încheierilor din 25 ianuarie 2013, 22 noiembrie 2013, 14 martie 2014, 20 iunie 2014, 12 decembrie 2014. 15 mai 2015. A fost admis apelul formulat apelanta expert D., împotriva încheierii din 22 noiembrie 2013, toate pronunțate de aceeași instanță în dosarul nr. x/2011 și, în consecință:

A fost schimbată în parte încheierea din 22 noiembrie 2013, în sensul că a fost înlăturată dispoziția privind revenirea asupra măsurii de majorare a onorariului de expert și, în consecință, s-a dispus ca ambele părți să achite diferența de onorariu în cote egale, în cuantum de 2.500 RON, executorie în ceea ce privește obligația de achitare a onorariului de expert.

A fost schimbată în parte sentința civilă nr. 6066 din 2 noiembrie 2015, în sensul că a fost admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune în ceea ce privește răspunderea civilă delictuală pentru perioada 20 iunie 2006 - 4 martie 2008 și au fost respinse pretențiile formulate pe calea cererii principale aferente acestei perioade în ceea ce privește răspunderea civilă delictuală, ca prescrise.

A fost obligată pârâta-reclamantă să achite reclamantei-pârâte suma de 1.193.277,6 RON inclusiv TVA, reprezentând debit principal, plus dobândă legală în cuantum de 237.897,9, RON, calculată până la data sesizării instanței, dobândă ce se va calcula și în continuare până la achitarea efectivă a debitului.

A fost obligată reclamanta-pârâtă să plătească pârâtei-reclamante suma de 890.973,3 euro inclusiv TVA, plătibilă în RON la cursul BNR din data plății efective.

A fost respinsă cererea de compensare ca neîntemeiată.

A fost schimbată în parte sentința civilă nr. 396 din 19 ianuarie 2016, în sensul că a fost obligată pârâta-reclamantă să achite reclamantei-pârâte suma de 18.427,75 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru.

A fost obligată reclamanta-pârâta să achite pârâtei-reclamantei suma de 43.842,72 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru.

A fost înlăturată dispoziția privind achitarea onorariului de expert.

A fost obligată intimata-pârâtă-reclamantă să achite apelantei-reclamante-pârâte suma de 33.424,5 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru aferentă apelului.

A fost obligată intimata-reclamantă-pârâtă să achite apelantei-pârâte-reclamante suma de 59,052,2 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru aferentă apelului.

Au fost compensate în parte sumele acordate cu titlul de cheltuieli de judecată și, în consecință a fost obligată A. S.A. să achite B. S.A. diferența în cuantum de 51.042,67 RON.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs atât reclamanta-pârâtă A. S.A., cât și pârâta-reclamantă B. S.A.

Prin recursul formulat, A. S.A. a invocat motivele de nelegalitate statuate de art. 304 pct. 5, 8 și 9 C. proc. civ.

B. S.A., prin memoriul depus la dosar a dezvoltat critici subsumate cazurilor de nelegalitate instituite de dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 1481 din 18 octombrie 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a respins excepțiile nulității recursului declarat de pârâta-reclamantă și lipsei de interes a acesteia în promovarea recursului propriu, amabele invocate de recurenta-pârâtă A. S.A.

Totodată, a admis recursurile declarate împotriva deciziei civile nr. 505 din 16 martie 2017 a Curții de Apel București, secția a V-a civilă, pe care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

În rejudecare după casarea cu trimitere, prin decizia civilă nr. 962/A din 2 mai 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2011 Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a respins ca neîntemeiate excepțiile lipsei de interes, invocate de fiecare dintre apelante referitor la calea ordinară de atac exercitată de partea adversă.

A respins ca nefondat apelul formulat de reclamanta-pârâtă A. S.A. împotriva încheierii din 25 ianuarie 2013, sentinței civile nr. 6066 din 2 noiembrie 2015 și sentinței civile nr. 396 din 19 ianuarie 2016 ale Tribunalului București, secția a V-a civilă în dosarul nr. x/2011.

A respins ca nefondat apelul formulat de pârâta-reclamantă B. S.A. împotriva încheierilor din 25 ianuarie 2013, din 15 mai 2015, din 12 decembrie 2014, 20 iunie 2014, 22 noiembrie 2013 și din 14 martie 2014, toate pronunțate de aceeași instanță, în același dosar.

A admis apelul declarat de pârâta-reclamantă împotriva sentinței civile nr. 6066 din 2 noiembrie 2015, pe care a scimbat-o, în sensul că:

A obligat-o pe reclamanta-pârâtă să plătească pârâtei-reclamante suma de 8.419.465,94 RON, reprezentând taxa de retransmitere aferentă perioadei ianuarie 2010 - decembrie 2011 și a păstrat celelalte dispoziții ale sentinței.

A obligat-o pe apelanta-reclamantă-pârâtă la plata către apelanta-pârâtă-reclamantă a sumei de 578,62 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

A admis apelul formulat de apelanta expert tehnic judiciar D. împotriva încheierii din 22 noiembrie 2013, pe care a schimbat-o în parte, în sensul înlăturării dispoziției de revenire asupra măsurii de majorare a onorariului de expert și, în consecință, a dispus ca ambele părți în litigiu să achite diferența de onorariu în cote egale, în cuantum de 2.500 RON.

Împotriva acestei decizii, reclamanta-pârâtă A. S.A. a declarat recurs fondat pe dispozițiile art. 304 pct. 5, 7, 8, și 9 C. proc. civ., solicitând modificarea sau casarea acesteia, cu consecința admiterii apelului propriu formulat împotriva sentinței civile nr. 6066 din 2 noiembrie 2015 și a sentinței civile nr. 396 din 19 ianuarie 2016 și schimbarea acestora, în sensul respingerii în totalitate a pretențiilor formulate de B..

La termenul din 11 iunie 2019, Înalta Curte, examinând cu prioritate, în baza art. 316, raportat la art. 298 și la art. 137 alin. (1) C. proc. civ., chestiunea timbrajului, reține următoarele:

În conformitate cu prevederile alin. (1) al art. 20 din Legea nr. 146/1997, taxele judiciare de timbru se datorează și se plătesc anticipat, iar alin. (2) al aceluiași articol stabilește că în măsura în care taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată.

Pe de altă parte, O.G. nr. 32/1995 a instituit obligativitatea aplicării și a timbrului judiciar, în cazurile în care se percepe taxa judiciară de timbru.

Articolul 20 alin. (3) din lege statuează că neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii, aceeași sancțiune fiind aplicabilă și în temeiul art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995.

În speță, recurenta-reclamantă-pârâtă A. S.A. a fost citată cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 142.737,71 RON și a timbrului judiciar în valoare de 5 RON, potrivit dovezii aflate la dosarul cauzei la fila x, iar aceasta, la 7 iunie 2019, a depus la dosar note de ședință, prin care a arătat că nu înțelege să achite taxa de timbru aferentă cererii de recurs

Astfel, constatând că cererea nu a fost timbrată anticipat, recurenta neconformându-se obligației de timbrare stabilită în sarcina sa nici până la termenul de judecată fixat în cauză, respectiv 11 iunie 2019, având în vedere și că aceasta a declarat expres că nu va achita taxa stabilită în sarcina sa, precum și că în cauză nu operează scutirea legală - personală sau ca obiect - de la obligația timbrării, Înalta Curte, dând eficiență dispozițiilor textelor de lege evocate mai sus, va anula recursul ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrat recursul declarat de recurenta-reclamantă-pârâtă A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 962/A din 2 mai 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 iunie 2019.