ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1057/2020

Deliberând asupra cererii de recurs, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă la 30 decembrie 2014 sub nr. x/2014, reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A. a solicitat obligarea acesteia la restituirea sumei de 500.000 euro echivalent în RON (respectiv suma de 2.237.400 RON la data de 24 decembrie 2014) cu titlu de restituire avans, achitat în baza antecontractului de vânzare-cumpărare la data de 24 februarie 2010, și la plata dobânzii legale, calculată la valoarea avansului stabilit în euro, dobândă aferentă perioadei cuprinse între data încheierii antecontractului, respectiv data de 24 februarie 2010, și data restituirii sumei plătite cu titlu de avans, sumă care la data de 24 decembrie 2012 este în valoare de 145.000 Euro, respectiv suma de 648.179 RON la cursul din data de 24 decembrie 2014.

Prin încheierea de ședință din 21 ianuarie 2016 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2014 a fost disjunsă cererea reconvențională formulată de pârâtă și dispusă formarea unui nou dosar.

Prin sentința civilă nr. 656 din 4 februarie 2016 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2014 s-a admis acțiunea formulată de reclamanta A. S.A., fiind obligată pârâta B. S.A. să plătească reclamantei suma de 500.000 euro în echivalent în RON la data plății, la cursul de schimb al BNR din ziua respectivă și a dobânzii legale, calculată la valoarea debitului principal în euro, pentru perioada cuprinsă între data de 24 februarie 2010 și data achitării debitului principal (dobânda care este in cuantum de 145.000 euro la data introducerii acțiunii), totodată a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 36.071 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe și a încheierii de ședință din 21 ianuarie 2016, pârâta B. S.A. a declarat apel.

Prin decizia civilă nr. 1329/A din 12 septembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2014 s-a admis apelul formulat de apelanta pârâtă B. S.A. împotriva sentinței civile nr. 656 din 4 februarie 2016 și a încheierii din 21 ianuarie 2016 pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2014, în contradictoriu cu intimata reclamantă A. S.A., prin lichidator judiciar C. S.P.R.L.; a fost schimbată în parte sentința atacată și a fost obligată pârâta B. S.A. la plata dobânzii legale aferente debitului principal, pentru perioada 24.02.2010- 30.12.2014, în cuantum de 156.223 RON; a fost obligată pârâta la plata dobânzii penalizatoare, în continuare, până la restituirea integrală a debitului principal.

Prin decizia civilă nr. 957 din 23 martie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2014, au fost admise recursul principal declarat de recurenta-reclamantă A. S.A. - prin lichidator judiciar C. SPRL împotriva deciziei civile nr. 1329/A/2016 din 12 septembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă și recursul incident formulat de recurenta-pârâtă B. S.A. împotriva deciziilor civile nr. 1329/A/2016 din 12 septembrie 2016 și nr. 2A din 9 ianuarie 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, fiind casate deciziile recurate și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VI-a civilă sub nr. x/2014*.

Prin decizia civilă nr. 2497 A din 10 decembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă s-a admis apelul formulat de apelanta pârâtă B. S.A. împotriva sentinței civile nr. 656 din 4 februarie 2016 și a încheierii de ședință din 21 ianuarie 2016 pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2014, în contradictoriu cu intimata reclamantă A. S.A. - prin lichidator judiciar C. SPRL, fiind schimbată în tot sentința, în sensul că s-a respins ca neîntemeiată acțiunea.

Împotriva deciziei civile nr. 2497 A din 10 decembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a declarat recurs reclamanta A. S.A. prin lichidator judiciar C. SPRL.

Prin cererea de recurs, reclamanta A. S.A. prin lichidator judiciar C. SPRL a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate și, pe cale de consecință trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel.

În argumentarea memoriului de recurs, recurenta susține că decizia pronunțată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, întrucât instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 477 alin. (1) C. proc. civ., prin care sunt stabilite limitele efectului devolutiv determinate de ceea ce s-a apelat.

Totodată se susține că instanța de apel a încălcat voința părților care a fost transpusă în antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat în anul 2010.

După expunerea situației de fapt, recurenta arată că față de solicitările din apel, rezultă că, în rejudecare, instanța de apel a depășit limitele stabilite de către apelanta din prezenta cauza.

În acest sens, reiterează faptul că apelanta-pârâtă B. S.A., astfel cum a susținut și în fața instanței de fond, a solicitat admiterea în parte a pretențiilor A. și a dobânzii aferente acestora și nicidecum respingerea cererii de chemare în judecată în totalitate.

Astfel, pârâta a recunoscut că datorează recurentei doar suma de 2.052.700 RON, reprezentând echivalentul a 500.000 Eur la cursul de schimb RON/EUR al BNR din ziua emiterii facturii nr. x din 2 martie 2010.

Mai mult, chiar instanța de recurs a stabilit limitele rejudecării, iar Curtea de Apel București trebuia să se raporteze la limitele stabilite de Înalta Curte coroborate cu cele învederate de părțile implicate în cauză.

În alte cuvinte, instanța de apel trebuia să se pronunțe asupra temeiniciei cererii de chemare în judecată în limitele stabilite de apelantul B. S.A. prin apelul declarat și nu să rețină aspecte de fond care puteau fi activate doar în situația în care apelantul le-ar fi susținut.

Or, invocarea unor aspecte pe care apelantul nu le-a criticat, de altfel nici măcar la fond, de către instanța de apel conduce la încălcarea dispozițiilor art. 477 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, în rejudecare, Curtea de Apel București ar fi trebuit să observe că asupra debitului principal există autoritate de lucru judecat, situația cu privire la existența acestuia fiind clarificată definitiv prin decizia nr. 1329 din 12 septembrie 2016, întrucât recursul principal declarat de reclamantă privește doar problema dobânzii legale, iar recursul incident declarat de B. S.A. privește casarea deciziilor și sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, în principal la Tribunalul București, iar în subsidiar trimiterea spre rejudecare la instanța de apel.

În consecință, recurenta susține că instanța de apel s-a pronunțat încălcând normele de drept material, respectiv dispozițiile art. 477 alin. (1) C. proc. civ., acordul de voință al părților care a îmbrăcat forma scrisă prin antecontractul de vânzare-cumpărare și limitele stabilite de Înalta Curte, rezultatul greșit fiind respingerea în totalitate a cererii de chemare în judecată, în condițiile în care pârâta B. S.A. a recunoscut că are de restituit avansul pentru care a emis factura nr. x/2010.

Pentru aceste considerente, recurenta consideră că este îndreptățită să solicite admiterea recursului, casarea deciziei atacate și, pe cale de consecință trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel.

Prin încheierea din 19 septembrie 2019 s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului către părți, conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor de comunicare aflate la dosar raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților.

Prin încheierea din 12 decembrie 2020, a fost respinsă excepția nulității recursului și a fost admis în principiu recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.A., prin lichidator judiciar C. S.P.R.L., fiind acordat termen de judecată la 4 iunie 2020.

Prin cererea formulată la 19 septembrie 2019, recurenta-reclamantă a formulat în temeiul dispozițiilor art. 412 alin. (1) pct. 6 coroborat cu art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 cerere prin care a solicitat să se dispună suspendarea judecării prezentului recurs, învederând următoarele.

Prin încheierea din 10 iunie 2019 pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a Civilă în dosarul nr. x/2019 în temeiul art. 71 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 s-a dispus admiterea cererii debitoarei S.C. B. S.A și deschiderea procedurii generale împotriva debitoarei desemnând administrator judiciar provizoriu pe D..

Recurenta-reclamantă apreciază incidente dispozițiile art. 75 alin. (1) din Legea nr. 84/2014, normă imperativă care are drept scop concentrarea tuturor litigiilor având ca obiect averea debitorului, în competența exclusivă a judecătorului sindic desemnat în procedura insolvenței debitoarei.

Prin încheierea din 5 noiembrie 2019, în temeiul dispozițiilor art. 57 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 a fost înlocuit administratorul judiciar D. cu administratorul judiciar E. care va îndeplini atribuțiile prevăzute de art. 58 din Legea nr. 85/2014 și s-a dispus încetarea atribuțiilor lichidatorului judiciar D..

La data de 20 noiembrie 2019, administratorul judiciar desemnat E., a formulat cerere de suspendare a judecării prezentului recurs în temeiul dispozițiilor art. 75 alin. (1) coroboratcu art. 63 din Legea nr. 85/2014.

La termenul de judecată din 4 iunie 2020, reprezentantul intimatei-pârâte S.C. B. S.A prin administrator judiciar E., întrebat fiind dacă apreciază că în prezenta cauză se aplică dispozițiile prevăzute în teza I sau teza finală a art. 75 alin. (1) din Legea 85/2014, respectiv, dacă subzistă solicitarea privind suspendarea de drept a cauzei sau solicită încetarea căii de atac a recursului ori admiterea acestuia cu consecința anulării hotărârilor pronunțate până la o soluție de încetare a procesului inițial, a arătat că înțelege să solicite admiterea recursului și constatarea suspendării de drept a prezentei cauze cu dispunerea încetării procesului.

În cadrul examenului de legalitate care privește decizia pronunțată de instanța de apel, Înalta Curte constată că recursul este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente:

Analizând cererea recurentei-reclamantă A. S.A., prin lichidator judiciar C. S.P.R.L. cu referire la incidența prevederilor art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014, se constată că aceasta este întemeiată în raport de următoarele argumente:

Raporturile juridice dintre părți derivă din antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 24 februarie 2010 între reclamanta promitenta cumpărătoare A. S.A. și pârâta promitentă vânzătoare S.C. B. S.A..

Prezenta cerere de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 30 decembrie 2014 și vizează obligarea pârâtei la restituirea sumei de 500.000 euro echivalent în RON (respectiv suma de 2.237.400 RON la data de 24 decembrie 2014) cu titlu de restituire avans, achitat în baza antecontractului de vânzare-cumpărare la data de 24 februarie 2010, și la plata dobânzii legale, calculată la valoarea avansului stabilit în euro, dobândă aferentă perioadei cuprinse între data încheierii antecontractului, respectiv data de 24 februarie 2010 și data restituirii sumei plătite cu titlu de avans, sumă care la data de 24 decembrie 2012 este în valoare de 145.000 Euro, respectiv suma de 648.179 RON la cursul din data de 24 decembrie 2014.

Prin încheierea din 10 iunie 2019 pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a Civilă în dosarul nr. x/2019 în temeiul art. 71 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 s-a dispus admiterea cererii debitoarei S.C. B. S.A și deschiderea procedurii generale împotriva debitoarei desemnând administrator judiciar provizoriu pe D.. și s-a stabilit termenul limită pentru înregistrarea cererii de admitere a creanțelor asupra averii debitorului - 25.07.2019.

Reclamanta a depus un exemplar al declarației de creanță în cadrul dosarului de insolvență pentru sumele solicitate prin prezenta cerere.

Din verificările efectuate în ceea ce privește stadiul de soluționare al cererii de deschidere a procedurii insovenței, se constată că încheierea din 10 iunie 2019 a rămas definitivă, aspect necontestat de ambele părți.

În această situație, după deschiderea procedurii insolvenței unei debitoare, singura modalitate de valorificare a unui drept de creanță anterior deschiderii procedurii de insolvență a debitoarei, se poate realiza numai în cadrul procedurii de insolvență, cu respectarea exigențelor legii speciale.

Potrivit dispozițiilor art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 invocate de către ambele părți: "De la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra averii debitorului. Valorificarea drepturilor acestora se poate face numai în cadrul procedurii insolvenței, prin depunerea cererilor de admitere a creanțelor. Repunerea pe rol a acestora este posibilă doar în cazul desființării hotărârii de deschidere a procedurii, a revocării încheierii de deschidere a procedurii sau în cazul închiderii procedurii în condițiile art. 178. În cazul în care hotărârea de deschidere a procedurii este desființată sau, după caz, revocată, acțiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra averii debitorului pot fi repuse pe rol, iar măsurile de executare silită pot fi reluate. La data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii, atât acțiunea judiciară sau extrajudiciară, cât și executările silite suspendate încetează."

Constatând că s-a invocat de către recurenta-reclamantă rămânerea definitivă a hotărârii de deschidere a procedurii, Înalta Curte va face aplicarea dispozițiilor legale reglementate de art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014, dispoziții care impun ca "La data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii, atât acțiunea judiciară sau extrajudiciară, cât și executările silite suspendate încetează".

Având în vedere că încetarea acțiunii în temeiul art. 75 din Legea nr. 85/2014 este o măsură procesuală care are drept scop să stopeze acțiunile în pretenții și executările silite îndreptate împotriva debitorului (față de care s-a deschis procedura insolvenței prin hotărâre definitivă in temeiul Legii nr. 85/2014) și valorificarea creanțelor numai în cadrul procedurii colective precum și de a se verifica/valorifica creanța în procedura colectivă, soluția ce se impune este aceea de admitere a recursului, de casare a deciziei recurate și a sentinței de fond și de încetare de drept a acțiunii formulată de recurenta-reclamantă A. S.A., prin lichidator judiciar C. S.P.R.L. în contradictoriu cu intimata-pârâtă S.C. B. S.A prin administrator judiciar E..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.A., prin lichidator judiciar C. S.P.R.L. împotriva deciziei civile nr. 2497 A din 10 decembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă S.C. B. S.A prin administrator judiciar E..

Casează decizia recurată și sentința civilă nr. 656 din 4 februarie 2016 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a Civilă.

Încetează de drept acțiunea formulată de recurenta-reclamantă A. S.A., prin lichidator judiciar C. S.P.R.L. în contradictoriu cu intimata-pârâtă S.C. B. S.A prin administrator judiciar E..

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi 18 iunie 2020.