ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 957/2018

Făcând aplicarea dispozițiilor art. 499 din Noul C. proc. civ., din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, sub nr. 45345/3/2014, reclamanta A. SA în contradictoriu cu pârâta SC B. SA a solicitat obligarea acesteia la restituirea sumei de 500.000 Euro echivalent în RON (respectiv suma de 2.237.400 RON la data de 24 decembrie 2014) cu titlu de restituire avans, achitat în baza antecontractului de vânzare-cumpărare la data de 24 februarie 2010 și la plata dobânzii legale, calculată la valoarea avansului stabilit în Euro, dobândă aferentă perioadei cuprinse între data încheierii antecontractului, respectiv data de 24 februarie 2010 și data restituirii sumei plătite cu titlu de avans, sumă care la data de 24 decembrie 2012 este în valoare de 145.000 Euro, respectiv suma de 648.179 RON la cursul din data de 24 decembrie 2014.

Prin Sentința civilă nr. 656 din 4 februarie 2016, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis acțiunea formulată de reclamanta A. SA. A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 500.000 euro în echivalent în RON la data plății, la cursul de schimb al BNR din ziua respectivă și a dobânzii legale, calculată la valoarea debitului principal în euro, pentru perioada cuprinsă între data de 24 februarie 2010 și data achitării debitului principal (dobânda care este în cuantum de 145.000 euro la data introducerii acțiunii). A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 36.071 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin Decizia civilă nr. 1329/A/2016 din 12 septembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă s-a admis apelul formulat de apelanta pârâtă SC B. SA, împotriva Sentinței civile nr. 656 din 4 februarie 2016 și a încheierii din 21 ianuarie 2016 pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în Dosarul nr. x/2014, în contradictoriu cu intimata reclamantă A. SA prin lichidator judiciar C. S.P.R.L., a fost schimbată în parte sentința atacată și a fost obligată pârâta SC B. SA la plata dobânzii legale aferente debitului principal, pentru perioada 24 februarie 2010 - 30 decembrie 2014, în cuantum de 156.223 RON. A fost obligată pârâta la plata dobânzii penalizatoare, în continuare, până la restituirea integrală a debitului principal. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

Prin Decizia civilă nr. 2 A din 9 ianuarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă s-a admis cererea de completare a Deciziei civile nr. 1329/A/2016 din 12 septembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, formulată de petenta SC B. SA, în sensul că a fost obligată intimata-reclamantă să plătească apelantei - pârâte cheltuieli de judecată de 2.000 RON reprezentând onorariu de avocat.

Împotriva Deciziei civile nr. 1329/A/2016 din 12 septembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a declarat recurs reclamanta A. SA prin lichidator judiciar C. S.P.R.L.

Recurenta-reclamantă a invocat dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de apel.

Recurenta susține că instanța de apel a interpretat greșit dispozițiile art. 1 din O.G. nr. 13/2011 publicată în M.Of. partea I nr. 607 din 29 august 2011 și a reținut în mod eronat că în cauza se "datorează doar dobânda penalizatoare, calculata în RON conform expertizei, astfel ca "prin deducerea dobânzii remuneratorii" din "dobânda legala remuneratorie și penalizatoare standard " pct. 1 și 2 ale obiectivului 1 ... va reduce suma acordata cu titlul de dobânda legală penalizatoare la suma de 156.223 RON, cu obligația de achitare a dobânzii penalizatoare, conform art. 3 din O.G. nr. 13/2011 în continuare până la data achitării integrale a debitului principal".

Susține că voința părților exprimată prin antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 24 februarie 2010 este foarte clară, partea care nu își respectă obligația va datora o suma egală cu dobânda legală, astfel încât măsura luată de instanța de apel de a deduce/scădea "dobânda remuneratorie din dobânda legala formata din dobânda remuneratorie și penalizatoare standard" este una eronată, fără temei în dispozițiile legale aplicabile în cauză.

O altă critică se referă la faptul că instanța de apel a încălcat prevederile stabilite de părți prin antecontract, în esență ignorând unul din principiile de drept fundamentale, voința părților exprimată prin încheierea antecontractului de vânzare-cumpărare din data de 24 februarie 2010 și a considerat în mod greșit că dispozițiile art. 4 din aceeași Ordonanță, dar și din Ordonanța de Guvern nr. 9/2000 valabilă pentru perioada 24 februarie 2010 - 28 august 2011 nu își fac aplicație și astfel, în raportul juridic intervenit între părți nu există elemente de extraneitate. Elementul de extraneitate se referă tocmai la moneda străină în care părțile au înțeles să determine întinderea obligațiilor de plată asumate prin contractul încheiat.

Recurenta arată că instanța de apel a reținut în mod eronat ca și variantă corectă de calcul a dobânzii, acea variantă a expertului de raportare la echivalentul în RON al sumei de 500.000 euro. Pornind de la interpretarea greșită a situației de fapt, instanța de apel a reținut în mod vădit eronat că dobânda datorată este cea stabilita în RON prin raportul de expertiză. Or, și cu privire la acest aspect, instanța de apel trebuia să își îndrepte atenția asupra voinței părților și să observe că acestea au stabilit plata în euro atât a prețului promisiunii de vânzare cât și al avansului, iar dobânda datorată trebuie raportată la suma plătită cu titlu de avans în euro și nu în altă monedă.

La data de 30 martie 2017, intimata-pârâtă SC B. SA a formulat întâmpinare și recurs incident împotriva Deciziilor civile nr. 1329 din 12 septembrie 2016 și nr. 2 A din 9 ianuarie 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

În principal, intimata-pârâtă solicită admiterea recursului, casarea în întregime a Deciziilor civile nr. 1329 din 12 septembrie 2016 și nr. 2A din 9 ianuarie 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă și a Sentinței civile nr. 656 din 4 februarie 2016 și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, pentru următoarele considerente:

Susține că prin deciziile recurate, instanța de apel a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, motiv de recurs prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ., respectiv: a ignorat cu desăvârșire motivele de apel ale pârâtei, cuprinse în pct. I.1 - I.3 din cererea de apel, încălcându-i astfel dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și de art. 6 și 13 noul C. proc. civ. în egală măsură, prin rejudecarea pe fond a cauzei în apel, în condițiile în care prima instanță a încălcat principiul neretroactivității legii civile, instanța de apel a încălcat nu doar drepturile și principiile evocate, ci și regula dublului grad de jurisdicție.

Mai arată și faptul că instanța de apel a reținut pretinsa incidență în cauză a dispozițiilor art. 1088 C. civ. de la 1864 și art. 43 Codul comercial, fără ca respectivele texte legale să fi fost invocate de către reclamanta A. ca temei al cererii de chemare în judecată și fără să fi pus în discuția părților eventuala lor incidență.

În subsidiar, intimata-pârâtă solicită admiterea recursului, casarea în întregime a Deciziilor civile nr. 1329 din 12 septembrie 2016 și nr. 2A din 9 ianuarie 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel, având în vedere următoarele motive încadrate în dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Consideră că instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 969 C. civ. de la 1864 și pe cele ale art. 3 alin. (1) din Regulamentul BNR nr. 4/2005 privind regimul valutar, cât și acordul de voință al părților exprimat în cuprinsul pct. 1 al Cap. Sancțiuni din Antecontractul de vânzare - cumpărare încheiat la 24 februarie 2010, atunci când a respins motivul de apel al pârâtei nr. II.1 (pag. 6 - 8 din apel) axat pe faptul că nu putea fi obligată decât cel mult la restituirea sumei efectiv încasate cu titlu de avans, respectiv 2.052.700 RON.

De asemenea, susține că instanța de apel a aplicat în mod greșit dispozițiile art. 1088 C. civ. de la 1864 și art. 43 Codul comercial, reținând că pârâta ar datora dobândă legală recurentei - reclamante A.

Cu privire la dobânda legală, arată că în mod greșit instanța de apel nu a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 3 alin. (3) din O.G. nr. 9/2000, respectiv art. 3 alin. (3) din O.G. nr. 13/2011, care stabileau o dobândă legală redusă cu 20%.

Recurenta - reclamantă A. SA prin lichidator judiciar C. S.P.R.L. a formulat întâmpinare la recursul incident prin care a solicitat în principal respingerea recursului incident ca tardiv introdus cu consecința decăderii intimatei - pârâte din dreptul de a formula recurs incident și constatarea nulității recursului incident formulat în temeiul art. 185 teza a II-a C. proc. civ. și, în subsidiar respingerea recursului ca inadmisibil.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursurilor, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursurile sunt admisibile, întrucât valoarea pretențiilor contestate în prezentul litigiu se află peste plafonul prevăzut de lege, în forma în vigoare la data introducerii acțiunii, pentru exercitarea căii de atac a recursului.

Totodată, prin raportul întocmit s-a reținut că recursul incident a fost formulat de pârâta SC B. SA în cadrul termenului legal prevăzut de art. 491 alin. (2) C. proc. civ. coroborat cu art. 474 alin. (1) din același cod, având în vedere că intimatei-pârâte i s-a comunicat cererea de recurs la 27 februarie 2017, iar aceasta a formulat întâmpinare și recurs incident la 30 martie 2017, respectiv în termenul de 30 zile prevăzut de lege.

Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 4 octombrie 2017 s-a dispus comunicarea raportului către părți potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Părțile nu au depus puncte de vedere asupra raportului privind admisibilitatea în principiu a recursurilor.

Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 6 decembrie 2017, recursurile au fost admise în principiu conform art. 493 alin. (7) C. proc. civ., stabilindu-se termen în ședință publică pentru judecata în fond.

Examinând criticile învederate, în raport de dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte va constata că recursurile sunt fondate, având în vedere următoarele considerente:

Raporturile juridice dintre părțile litigante derivă din antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 24 februarie 2010 între reclamanta promitentă cumpărătoare A. SA și pârâta promitentă vânzătoare SC B. SA.

Prin Sentința civilă nr. 656 din 4 februarie 2016, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis acțiunea formulată de reclamanta A. SA și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 500.000 euro în echivalent în RON la data plății, la cursul de schimb al BNR din ziua respectivă și a dobânzii legale, calculată la valoarea debitului principal în euro, pentru perioada cuprinsă între data de 24 februarie 2010 și data achitării debitului principal (dobânda care este în cuantum de 145.000 euro la data introducerii acțiunii), aplicând dispozițiile art. 1635 și urm. și art. 1700 din C. civ. (pag. 5, ultimul paragraf din sentință, fără a indica la care C. civ. se referă).

Prin motivele de apel, apelanta-pârâtă a invocat aplicarea greșită de către tribunal a dispozițiilor Noului C. civ. și încălcarea principiului neretroactivității legii, solicitând în principal admiterea apelului, anularea Sentinței civile nr. 656 din 4 februarie 2016 și a încheierii de ședință din 21 ianuarie 2016, pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a civilă și trimiterea cauzei spre rejudecare, în conformitate cu dispozițiile art. 480 alin. (3) C. proc. civ.

Instanța de apel a reținut în motivarea deciziei recurate că antecontractului încheiat la 24 februarie 2010 îi sunt incidente dispozițiile C. civ. de la 1864, iar actului adițional dispozițiile C. civ. din 2009, conform prevederilor exprese și imperative ale aliniatului 1 din art. 102 din Legea nr. 71/2011, potrivit cărora "contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa".

Înalta Curte constată că instanța de apel a reținut corect că legea aplicabilă antecontractului încheiat la 24 februarie 2010 este C. civ. de la 1864, dar a reținut eronat că actului adițional de modificare îi sunt aplicabile dispozițiile C. civ. adoptat prin Legea nr. 287/2009. Actul adițional nr. 1 din 4 ianuarie 2011 este guvernat de C. civ. de la 1864, întrucât este încheiat anterior intrării în vigoare a Noului C. civ. (1 octombrie 2011).

Instanța de apel a omis totodată să analizeze aplicabilitatea sau nu în cauză a dispozițiilor art. 480 alin. (3) Noul C. proc. civ., respectiv dacă instanța de fond a intrat sau nu în cercetarea fondului prin aplicarea dispozițiilor "art. 1635 și urm. C. civ. și art. 1700 C. civ..", fără a indica la care cod se referă. Observând reglementările celor două texte din C. civ. de la 1864 și C. civ. adoptat prin Legea nr. 287/2009 reiese că prima instanță s-a referit la Legea nr. 287/2009.

De asemenea, în raport de concluzia la care ajungea trebuia să analizeze dacă, în raport de cererea expresă a apelantei se impunea anularea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe sau putea să evoce fondul.

Instanța de recurs în cadrul controlului de nelegalitate nu poate face o analiză concretă a modului în care instanța de apel a aplicat dispozițiile legale incidente, câtă vreme nu a analizat aceste aspecte.

Potrivit art. 479 alin. (1) C. proc. civ., instanța de apel verifică, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță.

Absența acestei examinări a lipsit partea de principalul său mijloc de apărare și a dus la pronunțarea unei decizii care a încălcat normele de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ.

În consecință, Înalta Curte constată că aceste critici din recursul declarat de pârâtă atrag casarea, instanța de apel urmând a reevalua temeinicia cererii de chemare în judecată, precum și normele de drept material și procesual aplicabile în cauză, iar chestiunile legate de stabilirea existenței și întinderii pretențiilor vor fi reevaluate în cadrul unei noi cercetări.

Dat fiind că împrejurările de fapt ale cauzei nu au fost pe deplin stabilite prin prisma normei de drept material aplicabile, Înalta Curte nu poate analiza dacă instanțele de fond au făcut o corectă aplicare a legii privind raportul juridic dedus judecății, motiv pentru care, în temeiul art. 497 C. proc. civ., pentru o judecată unitară, va admite ambele recursuri, va casa decizia recurată și va trimite cauza spre rejudecare instanței de apel, care a pronunțat hotărârea casată, reținând că recursul reclamantei este condiționat de aplicarea legii incidente raportului juridic și de soluția asupra capătului principal.

Cu ocazia rejudecării, instanța de apel urmează a analiza, potrivit art. 501 alin. (3) și (4) C. proc. civ., cauza sub toate aspectele invocate atât de reclamantă cât și de pârâtă, inclusiv critica vizând aplicarea în speță a dispozițiilor care reglementează dobânda legală pentru obligațiile bănești, urmând a stabili, prin prisma actului normativ în vigoare la data încheierii antecontractului și a modificării acestuia prin actul adițional nr. 1/2011, dacă și în ce cuantum este datorată dobânda, cu respectarea principiului neretroactivității legii civile.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul principal declarat de recurenta-reclamantă A. SA prin lichidator judiciar C. S.P.R.L. împotriva Deciziei civile nr. 1329/A/2016 din 12 septembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă și recursul incident formulat de recurenta-pârâtă SC B. SA împotriva Deciziilor civile nr. 1329/A/2016 din 12 septembrie 2016 și nr. 2A din 9 ianuarie 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Casează deciziile recurate și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 martie 2018.

Procesat de GGC - LM