ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 670/2009

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 670/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin recursul formulat la 16 iulie 2008,

recurentul C.I. a solicitat anularea Hotărârii Plenului C.S.M. nr. 650 din 3

iulie 2008, prin care i-a fost respinsă cererea de recunoaștere a gradului

profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție.

În motivarea hotărârii, C.S.M. a

reținut, în esență, următoarele:

- procurorii din cadrul D.I.I.C.O.T.

care au solicitat recunoașterea gradului profesional corespunzător Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu au susținut un concurs de

promovare conform art. 43 raportat la art. 44 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 303/2004;

- deși este organizată ca o

structură specializată a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, D.I.I.C.O.T. are personalitate juridică proprie, cu atribuții,

competență, organizare și salarizare stabilite prin lege specială (art. 75 alin.

(1)2 din Legea nr. 304/2004);

-

competența prevăzută de Legea nr. 508/2004, cu

modificările și completările ulterioare, aparține Direcției, astfel că nu poate

fi pusă în discuție validitatea actelor procedurale întocmite de către

procurorii specializați care nu au grad profesional de procuror al Parchetului

de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție;

-

numirea procurorilor într-o structură specializată

făcută potrivit art. 8 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 508/2004 și

ulterior, conform procedurii speciale prevăzute de art. 75 alin. (4) - (8) din

Legea nr. 304/2004 republicată, modificată și completată prin Legea nr. 247/2005,

nu se confundă cu promovarea în funcții de execuție, care se face numai prin

concurs, în condițiile art. 43 și 44 din Legea nr. 303/2004;

-

art. 26 din Legea nr. 508/2004 prevede că

dispozițiile legilor nr. 303, 304 și 317/2004, republicate, se aplică în mod

corespunzător și D.I.I.C.O.T., astfel că procurorii care activează în cadrul

Direcției pot fi promovați în funcții de execuție numai prin concurs, conform art.

43 - 44 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 303/2004;

-

în temeiul art. 75 alin. (11) din Legea nr. 304/2004,

la încetarea activității în cadrul D.I.I.C.O.T., procurorii revin la parchetele

de unde provin; pentru situația în care la parchetul unde procurorul a

solicitat să revină nu există posturi vacante, prin O.U.G. nr. 100/ 2007 s-a

constituit prin bugetul de stat, un fond de rezervă;

-

salarizarea procurorilor D.I.I.C.O.T. cu un

coeficient de multiplicare corespunzător indemnizației procurorilor de la

Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție nu conferă de drept

și gradul profesional corespunzător;

0

hotărârile judecătorești

pronunțate anterior de înalta Curte  de  Casație  și  Justiție  -  Secția  de  contencios

administrativ și fiscal nu au caracter obligatoriu în cauze similare supuse

analizei pentru că nu au fost pronunțate în recurs în interesul legii, astfel

că nu constituie o dezlegare la o problemă de drept dedusă judecății.

Hotărârea nr. 650 din 3 iulie

2008 a Plenului C.S.M. a fost atacată cu recurs, în temeiul art. 29 alin. (7)

din Legea nr. 317/2004, de către recurentul C.I., care a solicitat anularea ei

ca nelegală și netemeinică și admiterea cererii de recunoaștere a gradului

profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție.

În motivarea cererii, recurentul

a arătat că prin Hotărârea nr. 199 din 22 august 2006 a C.S.M. - secția pentru

Procurori - a fost avizată favorabil numirea sa în funcția de procuror în

cadrul D.I.I.C.O.T. - serviciul teritorial Galați.

Prin Ordinul nr. 2397 din 05

decembrie 2006 și Ordinul nr. 2637 din 28 decembrie 2006 ale Procurorului

General al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție a fost

delegat pentru perioada 01 decembrie 2006 - 31 martie  2007 la D.I.I.C.O.T. - structura

centrală.

Mai arată recurentul că prin

Hotărârea nr. 136 din 14 iunie 2007 a C.S.M., a fost numit în funcția de

procuror șef la D.I.I.C.O.T. - serviciul teritorial Galați, fiind declarat

admis la interviul organizat de comisia constituită conform art. 75 din Legea nr.

304/2004 republicată privind organizarea judiciară.

Interviul a constat în

verificarea pregătirii profesionale, a capacității de a lua decizii și de

asumare a răspunsului, a rezistenței la stres și a altor calități specifice,

potrivit art. 75 alin. (6) din Legea nr. 304/2004, astfel că are - în opinia recurentei

- același efect ca și promovarea în urma oricărui concurs sau examen.

Totodată, a arătat că revenirea

procurorului la parchetul de unde provine sau la un alt parchet unde are

dreptul să funcționeze după încetarea activității în cadrul D.I.I.C.O.T., în

temeiul art. 75 alin. ll din Legea nr. 304/2004, nu

echivalează cu pierderea unui drept câștigat, respectiv gradul profesional și

salarizarea corespunzătoare Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și

Justiție.

Recurentul a arătat, de

asemenea, că în calitate de procuror în cadrul D.I.I.C.O.T. a îndeplinit acte

procesuale și procedurale ce intră în competența acestei structuri și a

beneficiat în fapt și în drept de statutul și remunerația acordată procurorilor

Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție.

Cu privire la jurisprudența

anterioară a Înaltei Curți, recurentul a arătat că Plenul C.S.M. a ignorat atât

punctul de vedere evocat constant în hotărârile judecătorești, cât și faptul că

nu există o practică neunitară care să determine necesitatea unui recurs în

interesul legii, realizând chiar o discriminare, cu încălcarea principiilor

fundamentale menționate în art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția Europeană

a Drepturilor Omului.

Prin întâmpinarea

depusă la dosar, intimatul a arătat că respingerea cererii recurentului s-a

făcut cu interpretarea corectă și distincția cuvenită între noțiunile de

„numire" și „promovare" pentru care legea prevede condiții și

proceduri diferite, reluând, în esență, argumentele expuse în hotărârea

atacată. A concluzionat în sensul că numirea la D.I.I.C.O.T. conferă dreptul

procurorilor de a funcționa la această structură specializată, de a îndeplini

atribuțiile ce intră în competența ei, de a fi remunerați cu indemnizația

prevăzută de lege, dar nu și gradul corespunzător Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție, care poate fi obținut numai prin concurs. În

caz contrar - în optica intimatului - s-ar crea o situație discriminatorie,

dezavantajoasă pentru toți ceilalți procurori din cadrul Ministerului Public

care, pentru a promova la parchetele imediat superioare, trebuie să susțină

concursuri.

Examinând cauza prin prisma

motivelor invocate în recurs și a apărărilor formulate în întâmpinare, ținând

seama de înscrisurile depuse la dosar și de normele aplicabile în materia

supusă analizei, înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru

considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Prin Hotărârea nr. 199 din 22

august 2006 a C.S.M. - secția pentru Procurori - a fost avizată favorabil

numirea recurentului în funcția de procuror în cadrul D.I.I.C.O.T. - serviciul teritorial

Galați.

Ulterior, prin Hotărârea nr. 136

din 14 iunie 2007 a C.S.M., recurentul a fost numit în funcția de procuror șef

la D.I.I.C.O.T. - serviciul teritorial Galați, fiind declarat admis la

interviul organizat de comisia constituită conform art. 75 din Legea nr. 304/2004

republicată, privind organizarea judiciară.

Numirea în funcție s-a făcut în

temeiul art. 75 alin. (3) și alin. (4) și al art. 76 din Legea nr. 304/2004, al

art. 74 alin. (1) din Legea nr. 303/ 2004, al art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 27/2006

și al art. 1 și art. 26 din Legea nr. 508/2004 cu avizul favorabil exprimat

prin hotărârea nr. 115 din 01 aprilie 2005 a C.S.M., secția pentru procurori,

în urma admiterii la interviul organizat în perioada 9 - 10 octombrie 2006.

Potrivit art. 75 alin. (3) – (8)

din Legea nr. 304/2004, în forma în vigoare la data numirii în funcție a

recurentului, D.I.I.C.O.T. se încadrează cu procurori numiți prin ordin al

procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, cu avizul C.S.M., în limita posturilor prevăzute în statutul de

funcții, aprobat potrivit legii.

Pentru a fi numiți, procurorii

trebuie să aibă o bună pregătire profesională, o conduită morală ireproșabilă,

o vechime de cel puțin 6 ani în funcția de procuror sau judecător și să fi fost

declarați admiși în urma interviului organizat de comisia constituită în acest

scop; interviul constă în verificarea pregătirii profesionale, a capacității de

a lua decizii și de a-și asuma răspunderea, a rezistenței la stres, precum și a

altor calități specifice.

Este adevărat că art. 43 din

Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, instituie

regula potrivit căreia promovarea procurorilor în funcții de execuție se face

numai prin concurs organizat la nivel național, în limita posturilor vacante

existente la parchete, cu respectarea condițiilor de vechime prevăzute la art. 44.

Nu se poate nega însă că

procedura prevăzută de art. 75 alin. (3) – (8) din Legea nr. 304/2004 implică

și ea o evaluare, o selecție a candidaților din perspectiva calităților

profesionale specifice stabilite de legiuitor pentru ocuparea funcției de procuror

la D.I.I.C.O.T., numai candidații declarați admiși în urma interviului urmând a

fi numiți, în limita posturilor prevăzute în statul de funcții.

Prin urmare, art. 75 alin. (3) -

(8) din Legea nr. 304/2004 reglementează o procedură specială de numire sau

promovare într-o funcție de execuție, derogatorie de la procedura de drept

comun stabilită de art. 43 din Legea nr. 303/2004, distincția pe care intimatul

o face între noțiunea de „numire" și cea de „promovare" având

caracter artificial și bazându-se pe interpretarea strict literală a unor

prevederi legale. Promovarea, în ultimă instanță, nu este altceva decât o

numire într-o funcție superioară celei ocupate de persoana în cauză până la

data promovării.

Este de reținut, de asemenea, că

legea nu prevede o durată limitată a „mandatului" de procuror al D.I.I.C.O.T.,

numirea în funcția respectivă având caracter definitiv.

Direcția de Investigare a

Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a fost înființată în

temeiul Legii nr. 508/ 2004, ca structură specializată a Parchetului de pe

lângă înalta Curte de Casație și Justiție, ce își exercită atribuțiile pe

întreg teritoriul României prin procurori specializați (art. 1 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 508/2004, în forma în vigoare la data numirii în funcție a

recurentului).

în forma actuală a legii, D.I.I.C.O.T.

este definită ca o structură cu personalitate juridică, specializată în

combaterea infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism, în cadrul

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

De asemenea, art. 75 alin. (2)

din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, prevede că în cadrul

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție funcționează D.I.I.C.O.T.,

ca structură specializată în combaterea criminalității organizate și

terorismului.

Toate aceste norme

exprimă voința legiuitorului de a crea o structură specializată „în

cadrul" Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

înglobată acestuia, iar nu o entitate distinctă, plasată în afara ierarhiei

parchetelor.

În consecință, numirea în

funcția de procuror la D.I.I.C.O.T. a candidaților admiși în urma procedurii de

selecție prevăzute de art. 75 din Legea nr. 304/2004 le conferă acestora gradul

profesional corespunzător nivelului parchetului din care face parte structura

respectivă.

Gradul profesional constă în

dreptul unui procuror de a funcționa la un anumit nivel în ierarhia

parchetelor, drept ce poate fi câștigat prin numire, promovare sau transfer, cu

respectarea dispozițiilor legale - o atare definire regăsindu-se și în practica

administrativă a C.S.M. (Hotărârea nr. 878 din 13 decembrie 2007).

Prin urmare, „gradul

profesional" nu este o noțiune abstractă, care să poată fi analizată

separat de funcția pe care o ocupă procurorul și de conținutul atribuțiilor

specifice postului, atribuții corespunzătoare competenței la nivelul

parchetului în cadrul căruia își desfășoară activitatea. Concursurile de

promovare se organizează pentru ocuparea unor funcții de execuție superioare,

în limita locurilor vacante disponibile, iar nu pentru dobândirea în mod

abstract a unui „grad profesional". Numai prin excepție, în cazuri expres

prevăzute, promovarea se face „pe loc".

Același raționament este valabil

și în cazul procurorilor numiți în structurile teritoriale ale D.I.I.C.O.T.,

constituite în circumscripțiile teritoriale ale parchetelor de pe lângă curțile

de apel și tribunale, fără ca legea să le confere o competență materială

diferită de cea a structurii centrale.

D.I.I.C.O.T. a fost

înființată din rațiuni de politică a justiției, în vederea realizării

obiectivelor de aderare a României la Uniunea Europeană și de eficientizare a

luptei împotriva criminalității organizate, prin crearea unor structuri

specializate, în cadrul cărora urmau să activeze procurori selectați pe baza

unor criterii de înaltă ținută morală și de performanță în combaterea

criminalității organizate și a terorismului.

Aceste rațiuni și obiective

diferite avute în vedere la înființarea D.I.I.C.O.T. sunt de natură să infirme

teza potrivit căreia  conferirea  gradului  profesional  corespunzător.

Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție în urma promovării procedurii de evaluare

prevăzute de art. 75 din Legea nr. 304/2004 ar constitui o discriminare față de

celelalte categorii de procurori, care nu promovează decât prin concursul

organizat în baza art. 43 din Legea nr. 303/2004.

În jurisprudența C.E.D.O.

s-a reținut în mod constant că deosebirile de tratament sunt discriminatorii

numai dacă nu au o justificare obiectivă și rezonabilă (cauza Beian împotriva

României, hotărârea din 6 decembrie 2007).

In fine, în

soluționarea prezentului recurs nu poate fi ignorată jurisprudența constantă a

înaltei Curți de Casație și Justiție, constând atât în deciziile invocate de

recurent, cât și în alte soluții de dată mai recentă, toate în sensul

recunoașterii gradului profesional de procuror al Parchetului de pe lângă

înalta Curte de Casație și Justiție pentru procurorii din cadrul structurilor

specializate organizate în cadrul acestui parchet.

O soluție contrară, fără

argumente solide care să justifice declanșarea procedurii de schimbare a

practicii Înaltei Curți de Casație și Justiție, ar genera divergențe de

jurisprudența care ar avea ca efect crearea unui climat de incertitudine și

insecuritate juridică, ceea ce ar contraveni dreptului la un proces echitabil

consacrat de art. 21 alin. (3) din Constituția României și de art. 6 din

Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale

(hotărârea C.E.D.O. pronunțată în cauza S.H. împotriva Ucrainei, citată în

hotărârea din 1 decembrie 2005, pronunțată în cauza P. împotriva României,

publicată în M. Of. nr. 514 din 14 iunie 2006).

Având în vedere toate

considerentele expuse, Înalta Curte va admite recursul formulat în temeiul art.

29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 și va anula Hotărârea nr. 650 din 3 iulie 2008

a Plenului C.S.M., în ceea ce-l privește pe recurent, cu consecința admiterii

cererii de recunoaștere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de C.I.

împotriva Hotărârii nr. 650 din 3 iulie 2008 a Plenului C.S.M.

Anulează Hotărârea nr. 650 din 3

iulie 2008 a Plenului C.S.M. în ceea ce-l privește pe recurent.

Obligă intimatul să

recunoască recurentului gradul profesional corespunzător Parchetului de pe

lângă înalta Curte de Casație și Justiție.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 10 februarie 2009

12