ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 670/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin recursul formulat la 16 iulie 2008, recurentul C.I. a solicitat anularea Hotărârii Plenului C.S.M. nr. 650 din 3 iulie 2008, prin care i-a fost respinsă cererea de recunoaștere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. În motivarea hotărârii, C.S.M. a reținut, în esență, următoarele: - procurorii din cadrul D.I.I.C.O.T. care au solicitat recunoașterea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu au susținut un concurs de promovare conform art. 43 raportat la art. 44 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 303/2004; - deși este organizată ca o structură specializată a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T.

are personalitate juridică proprie, cu atribuții, competență, organizare și salarizare stabilite prin lege specială (art. 75 alin. (1)2 din Legea nr. 304/2004); - competența prevăzută de Legea nr. 508/2004, cu modificările și completările ulterioare, aparține Direcției, astfel că nu poate fi pusă în discuție validitatea actelor procedurale întocmite de către procurorii specializați care nu au grad profesional de procuror al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție; - numirea procurorilor într-o structură specializată făcută potrivit art. 8 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 508/2004 și ulterior, conform procedurii speciale prevăzute de art. 75 alin. (4) - (8) din Legea nr. 304/2004 republicată, modificată și completată prin Legea nr. 247/2005, nu se confundă cu promovarea în funcții de execuție, care se face numai prin concurs, în condițiile art. 43 și 44 din Legea nr. 303/2004; - art. 26 din Legea nr. 508/2004 prevede că dispozițiile legilor nr. 303, 304 și 317/2004, republicate, se aplică în mod corespunzător și D.I.I.C.O.T., astfel că procurorii care activează în cadrul Direcției pot fi promovați în funcții de execuție numai prin concurs, conform art. 43 - 44 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 303/2004; - în temeiul art. 75 alin. (11) din Legea nr. 304/2004, la încetarea activității în cadrul D.I.I.C.O.T., procurorii revin la parchetele de unde provin;

pentru situația în care la parchetul unde procurorul a solicitat să revină nu există posturi vacante, prin O.U.G. nr. 100/ 2007 s-a constituit prin bugetul de stat, un fond de rezervă; - salarizarea procurorilor D.I.I.C.O.T. cu un coeficient de multiplicare corespunzător indemnizației procurorilor de la Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție nu conferă de drept și gradul profesional corespunzător; 0 hotărârile judecătorești pronunțate anterior de înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal nu au caracter obligatoriu în cauze similare supuse analizei pentru că nu au fost pronunțate în recurs în interesul legii, astfel că nu constituie o dezlegare la o problemă de drept dedusă judecății.

Hotărârea nr. 650 din 3 iulie 2008 a Plenului C.S.M. a fost atacată cu recurs, în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, de către recurentul C.I., care a solicitat anularea ei ca nelegală și netemeinică și admiterea cererii de recunoaștere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. În motivarea cererii, recurentul a arătat că prin Hotărârea nr. 199 din 22 august 2006 a C.S.M. - secția pentru Procurori - a fost avizată favorabil numirea sa în funcția de procuror în cadrul D.I.I.C.O.T. - serviciul teritorial Galați. Prin Ordinul nr. 2397 din 05 decembrie 2006 și Ordinul nr. 2637 din 28 decembrie 2006 ale Procurorului General al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție a fost delegat pentru perioada 01 decembrie 2006 - 31 martie 2007 la D.I.I.C.O.T.

- structura centrală. Mai arată recurentul că prin Hotărârea nr. 136 din 14 iunie 2007 a C.S.M., a fost numit în funcția de procuror șef la D.I.I.C.O.T. - serviciul teritorial Galați, fiind declarat admis la interviul organizat de comisia constituită conform art. 75 din Legea nr. 304/2004 republicată privind organizarea judiciară. Interviul a constat în verificarea pregătirii profesionale, a capacității de a lua decizii și de asumare a răspunsului, a rezistenței la stres și a altor calități specifice, potrivit art. 75 alin. (6) din Legea nr. 304/2004, astfel că are - în opinia recurentei - același efect ca și promovarea în urma oricărui concurs sau examen.

Totodată, a arătat că revenirea procurorului la parchetul de unde provine sau la un alt parchet unde are dreptul să funcționeze după încetarea activității în cadrul D.I.I.C.O.T., în temeiul art. 75 alin. ll din Legea nr. 304/2004, nu echivalează cu pierderea unui drept câștigat, respectiv gradul profesional și salarizarea corespunzătoare Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție. Recurentul a arătat, de asemenea, că în calitate de procuror în cadrul D.I.I.C.O.T. a îndeplinit acte procesuale și procedurale ce intră în competența acestei structuri și a beneficiat în fapt și în drept de statutul și remunerația acordată procurorilor Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție.

Cu privire la jurisprudența anterioară a Înaltei Curți, recurentul a arătat că Plenul C.S.M. a ignorat atât punctul de vedere evocat constant în hotărârile judecătorești, cât și faptul că nu există o practică neunitară care să determine necesitatea unui recurs în interesul legii, realizând chiar o discriminare, cu încălcarea principiilor fundamentale menționate în art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul a arătat că respingerea cererii recurentului s-a făcut cu interpretarea corectă și distincția cuvenită între noțiunile de „numire" și „promovare" pentru care legea prevede condiții și proceduri diferite, reluând, în esență, argumentele expuse în hotărârea atacată.

A concluzionat în sensul că numirea la D.I.I.C.O.T. conferă dreptul procurorilor de a funcționa la această structură specializată, de a îndeplini atribuțiile ce intră în competența ei, de a fi remunerați cu indemnizația prevăzută de lege, dar nu și gradul corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, care poate fi obținut numai prin concurs. În caz contrar - în optica intimatului - s-ar crea o situație discriminatorie, dezavantajoasă pentru toți ceilalți procurori din cadrul Ministerului Public care, pentru a promova la parchetele imediat superioare, trebuie să susțină concursuri. Examinând cauza prin prisma motivelor invocate în recurs și a apărărilor formulate în întâmpinare, ținând seama de înscrisurile depuse la dosar și de normele aplicabile în materia supusă analizei, înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Prin Hotărârea nr. 199 din 22 august 2006 a C.S.M. - secția pentru Procurori - a fost avizată favorabil numirea recurentului în funcția de procuror în cadrul D.I.I.C.O.T. - serviciul teritorial Galați. Ulterior, prin Hotărârea nr. 136 din 14 iunie 2007 a C.S.M., recurentul a fost numit în funcția de procuror șef la D.I.I.C.O.T. - serviciul teritorial Galați, fiind declarat admis la interviul organizat de comisia constituită conform art. 75 din Legea nr. 304/2004 republicată, privind organizarea judiciară. Numirea în funcție s-a făcut în temeiul art. 75 alin. (3) și alin. (4) și al art. 76 din Legea nr. 304/2004, al art. 74 alin. (1) din Legea nr. 303/ 2004, al art. 3 alin. (1) din O.U.G.

nr. 27/2006 și al art. 1 și art. 26 din Legea nr. 508/2004 cu avizul favorabil exprimat prin hotărârea nr. 115 din 01 aprilie 2005 a C.S.M., secția pentru procurori, în urma admiterii la interviul organizat în perioada 9 - 10 octombrie 2006. Potrivit art. 75 alin. (3) – (8) din Legea nr. 304/2004, în forma în vigoare la data numirii în funcție a recurentului, D.I.I.C.O.T. se încadrează cu procurori numiți prin ordin al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu avizul C.S.M., în limita posturilor prevăzute în statutul de funcții, aprobat potrivit legii.

Pentru a fi numiți, procurorii trebuie să aibă o bună pregătire profesională, o conduită morală ireproșabilă, o vechime de cel puțin 6 ani în funcția de procuror sau judecător și să fi fost declarați admiși în urma interviului organizat de comisia constituită în acest scop; interviul constă în verificarea pregătirii profesionale, a capacității de a lua decizii și de a-și asuma răspunderea, a rezistenței la stres, precum și a altor calități specifice.

Este adevărat că art. 43 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, instituie regula potrivit căreia promovarea procurorilor în funcții de execuție se face numai prin concurs organizat la nivel național, în limita posturilor vacante existente la parchete, cu respectarea condițiilor de vechime prevăzute la art. 44. Nu se poate nega însă că procedura prevăzută de art. 75 alin. (3) – (8) din Legea nr. 304/2004 implică și ea o evaluare, o selecție a candidaților din perspectiva calităților profesionale specifice stabilite de legiuitor pentru ocuparea funcției de procuror la D.I.I.C.O.T., numai candidații declarați admiși în urma interviului urmând a fi numiți, în limita posturilor prevăzute în statul de funcții.

Prin urmare, art. 75 alin. (3) - (8) din Legea nr. 304/2004 reglementează o procedură specială de numire sau promovare într-o funcție de execuție, derogatorie de la procedura de drept comun stabilită de art. 43 din Legea nr. 303/2004, distincția pe care intimatul o face între noțiunea de „numire" și cea de „promovare" având caracter artificial și bazându-se pe interpretarea strict literală a unor prevederi legale. Promovarea, în ultimă instanță, nu este altceva decât o numire într-o funcție superioară celei ocupate de persoana în cauză până la data promovării. Este de reținut, de asemenea, că legea nu prevede o durată limitată a „mandatului" de procuror al D.I.I.C.O.T., numirea în funcția respectivă având caracter definitiv.

Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a fost înființată în temeiul Legii nr. 508/ 2004, ca structură specializată a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, ce își exercită atribuțiile pe întreg teritoriul României prin procurori specializați (art. 1 alin. (1) și (2) din Legea nr. 508/2004, în forma în vigoare la data numirii în funcție a recurentului). în forma actuală a legii, D.I.I.C.O.T. este definită ca o structură cu personalitate juridică, specializată în combaterea infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism, în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. De asemenea, art. 75 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, prevede că în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție funcționează D.I.I.C.O.T., ca structură specializată în combaterea criminalității organizate și terorismului.

Toate aceste norme exprimă voința legiuitorului de a crea o structură specializată „în cadrul" Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, înglobată acestuia, iar nu o entitate distinctă, plasată în afara ierarhiei parchetelor. În consecință, numirea în funcția de procuror la D.I.I.C.O.T. a candidaților admiși în urma procedurii de selecție prevăzute de art. 75 din Legea nr. 304/2004 le conferă acestora gradul profesional corespunzător nivelului parchetului din care face parte structura respectivă. Gradul profesional constă în dreptul unui procuror de a funcționa la un anumit nivel în ierarhia parchetelor, drept ce poate fi câștigat prin numire, promovare sau transfer, cu respectarea dispozițiilor legale - o atare definire regăsindu-se și în practica administrativă a C.S.M.

(Hotărârea nr. 878 din 13 decembrie 2007). Prin urmare, „gradul profesional" nu este o noțiune abstractă, care să poată fi analizată separat de funcția pe care o ocupă procurorul și de conținutul atribuțiilor specifice postului, atribuții corespunzătoare competenței la nivelul parchetului în cadrul căruia își desfășoară activitatea. Concursurile de promovare se organizează pentru ocuparea unor funcții de execuție superioare, în limita locurilor vacante disponibile, iar nu pentru dobândirea în mod abstract a unui „grad profesional". Numai prin excepție, în cazuri expres prevăzute, promovarea se face „pe loc". Același raționament este valabil și în cazul procurorilor numiți în structurile teritoriale ale D.I.I.C.O.T., constituite în circumscripțiile teritoriale ale parchetelor de pe lângă curțile de apel și tribunale, fără ca legea să le confere o competență materială diferită de cea a structurii centrale.

D.I.I.C.O.T. a fost înființată din rațiuni de politică a justiției, în vederea realizării obiectivelor de aderare a României la Uniunea Europeană și de eficientizare a luptei împotriva criminalității organizate, prin crearea unor structuri specializate, în cadrul cărora urmau să activeze procurori selectați pe baza unor criterii de înaltă ținută morală și de performanță în combaterea criminalității organizate și a terorismului. Aceste rațiuni și obiective diferite avute în vedere la înființarea D.I.I.C.O.T. sunt de natură să infirme teza potrivit căreia conferirea gradului profesional corespunzător. Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în urma promovării procedurii de evaluare prevăzute de art. 75 din Legea nr. 304/2004 ar constitui o discriminare față de celelalte categorii de procurori, care nu promovează decât prin concursul organizat în baza art. 43 din Legea nr. 303/2004.

În jurisprudența C.E.D.O. s-a reținut în mod constant că deosebirile de tratament sunt discriminatorii numai dacă nu au o justificare obiectivă și rezonabilă (cauza Beian împotriva României, hotărârea din 6 decembrie 2007). In fine, în soluționarea prezentului recurs nu poate fi ignorată jurisprudența constantă a înaltei Curți de Casație și Justiție, constând atât în deciziile invocate de recurent, cât și în alte soluții de dată mai recentă, toate în sensul recunoașterii gradului profesional de procuror al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție pentru procurorii din cadrul structurilor specializate organizate în cadrul acestui parchet.

O soluție contrară, fără argumente solide care să justifice declanșarea procedurii de schimbare a practicii Înaltei Curți de Casație și Justiție, ar genera divergențe de jurisprudența care ar avea ca efect crearea unui climat de incertitudine și insecuritate juridică, ceea ce ar contraveni dreptului la un proces echitabil consacrat de art. 21 alin. (3) din Constituția României și de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (hotărârea C.E.D.O. pronunțată în cauza S.H. împotriva Ucrainei, citată în hotărârea din 1 decembrie 2005, pronunțată în cauza P. împotriva României, publicată în M. Of.

nr. 514 din 14 iunie 2006). Având în vedere toate considerentele expuse, Înalta Curte va admite recursul formulat în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 și va anula Hotărârea nr. 650 din 3 iulie 2008 a Plenului C.S.M., în ceea ce-l privește pe recurent, cu consecința admiterii cererii de recunoaștere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de C.I. împotriva Hotărârii nr. 650 din 3 iulie 2008 a Plenului C.S.M. Anulează Hotărârea nr. 650 din 3 iulie 2008 a Plenului C.S.M. în ceea ce-l privește pe recurent. Obligă intimatul să recunoască recurentului gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 10 februarie 2009 12