ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1215/2008

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1215/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Hotărârea nr. 819 din 28 noiembrie 2007 Plenul C.S.M.

a respins cererea formulată de D.R.C., procuror la D.I.I.C.O.T., privind

recunoașterea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție.

În motivarea hotărârii, C.S.M.

a reținut, în esență, următoarele:

- procurorii din cadrul D.I.I.C.O.T.

care au solicitat recunoașterea gradului profesional corespunzător Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu au susținut un concurs de

promovare conform art. 43 raportat la art. 44 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 303/2004;

- deși este organizată ca o

structură specializată a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, D.I.I.C.O.T. are personalitate juridică proprie, cu atribuții,

competență, organizare și salarizare stabilite prin lege specială (art. 75 alin.

(1)

1

din Legea nr. 304/2004);

- competența prevăzută de

Legea nr. 508/2004, cu modificările și completările ulterioare, aparține

Direcției, astfel că nu poate fi pusă în discuție validitatea actelor

procedurale întocmite de către procurorii specializați care nu au grad

profesional de procuror al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție;

- numirea procurorilor

într-o structură specializată făcută potrivit art. 8 alin. (1) și alin. (2) din

Legea nr. 508/2004 și ulterior, conform procedurii speciale prevăzute de art. 75

alin. (4) - (8) din Legea nr. 304/2004 republicată, modificată și completată

prin Legea nr. 247/2005, nu se confundă cu promovarea în funcții de execuție,

care se face numai prin concurs, în condițiile art. 43 și art. 44 din Legea nr.

303/2004;

- art. 26 din Legea nr. 508/2004

prevede că dispozițiile Legilor nr. 303, 304 și 317 din 2004, republicate, se

aplică în mod corespunzător și D.I.I.C.O.T., astfel că procurorii care

activează în cadrul Direcției pot fi promovați în funcții de execuție numai

prin concurs, conform art. 43 - 44 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 303/2004;

- în temeiul art. 75 alin.

(1)

1

din Legea nr. 304/2004, la încetarea activității în cadrul D.I.I.C.O.T.,

procurorii revin la parchetele de unde provin; pentru situația în care la

parchetul unde procurorul a solicitat să revină nu există posturi vacante, prin

O.U.G. nr. 100/2007 s-a constituit prin bugetul de stat, un fond de rezervă;

- salarizarea procurorilor D.I.I.C.O.T.

cu un coeficient de multiplicare corespunzător indemnizației procurorilor de la

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu conferă de drept

și gradul profesional corespunzător;

- hotărârile judecătorești

pronunțate anterior de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de

contencios administrativ și fiscal, (Deciziile nr. 1112 din 21 februarie 2007;

nr. 1113 din 21 februarie 2007 și nr. 3496 din 21 septembrie 2007) nu au

caracter obligatoriu în cauze similare supuse analizei pentru că nu au fost

pronunțate în recurs în interesul legii, astfel că nu constituie o dezlegare la

o problemă de drept dedusă judecății.

Hotărârea nr. 819 din 28

noiembrie 2007 a Plenului C.S.M. a fost atacată cu recurs, în temeiul art. 29 alin.

(7) din Legea nr. 317/2004, de către recurentul D.R.C., care a solicitat

anularea ei ca nelegală și netemeinică și admiterea cererii de recunoaștere a

gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție.

În motivarea cererii,

recurentul a arătat că numirea sa la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Brașov s-a făcut pe

perioadă nedeterminată, în baza unui interviu prevăzut de lege ca formă

specială de examinare.

Interviul a constat în

verificarea pregătirii profesionale, a capacității de a lua decizii și de

asumare a răspunsului, a rezistenței la stres și a altor calități specifice,

potrivit art. 75 alin. (6) din Legea nr. 304/2004, astfel că are – în opinia

recurentului – același efect ca și promovarea în urma oricărui concurs sau

examen.

A

mai

arătat că are o vechime de 11 ani

în funcția de procuror, îndeplinind și condiția de vechime necesară

funcționării la nivelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție.

Totodată, a arătat că

revenirea procurorului la parchetul de unde provine sau la un alt parchet unde

are dreptul să funcționeze după încetarea activității în cadrul D.I.I.C.O.T.,

în temeiul art. 75 alin. (1)

1

din Legea nr. 304/2004, nu echivalează

cu pierderea unui drept câștigat, respectiv gradul profesional și salarizarea

corespunzătoare Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Recurentul a arătat, de

asemenea, că în calitate de procuror în cadrul D.I.I.C.O.T. a îndeplinit acte

procesuale și procedurale ce intră în competența acestei structuri și a

beneficiat în fapt și în drept de statutul și remunerația acordată procurorilor

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Cu privire la jurisprudența

anterioară a Înaltei Curți, recurentul a arătat că Plenul C.S.M. a ignorat atât

punctul de vedere evocat constant în hotărârile judecătorești, cât și faptul că

nu există o practică neunitară care să determine necesitatea unui recurs în

interesul legii, realizând chiar o discriminare, cu încălcarea principiilor

fundamentale menționate în art. 1 din Protocolul nr. 12 la C.E.D.O.

În dovedirea cererii sale,

recurentul a depus la dosar copiile următoarelor înscrisuri: hotărârea atacată,

cererea înregistrată la C.S.M., D.R.U.O. nr. 691 din 31 mai 2007, Ordinele nr. 2117

din 13 decembrie 1996, nr. 2357 din 24 noiembrie 2006 și nr. 2383 din 30

noiembrie 2006 ale Procurorului General, Deciziile nr. 1112 și nr. 1113 din 2007

ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și

fiscal, Ordinul nr. 302 din 21 noiembrie 2007 al Procurorului General, adresa

de convocare la adunarea generală a procurorilor din data de 29 noiembrie 2007

și Hotărârea nr. 240 din 16 noiembrie 2006 a C.S.M. - secția pentru procurori.

Prin întâmpinarea depusă la

dosar, intimatul a arătat că respingerea cererii recurentului s-a făcut cu

interpretarea corectă și distincția cuvenită între noțiunile de „numire” și

„promovare” pentru care legea prevede condiții și proceduri diferite, reluând,

în esență, argumentele expuse în hotărârea atacată. A concluzionat în sensul că

numirea la D.I.I.C.O.T. conferă dreptul procurorilor de a funcționa la această

structură specializată, de a îndeplini atribuțiile ce intră în competența ei,

de a fi remunerați cu indemnizația prevăzută de lege, dar nu și gradul

corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, care

poate fi obținut numai prin concurs. În caz contrar – în optica intimatului –

s-ar crea o situație discriminatorie, dezavantajoasă pentru toți ceilalți

procurori din cadrul M.P. care, pentru a promova la parchetele imediat

superioare, trebuie să susțină concursuri.

Examinând cauza prin prisma

motivelor invocate în recurs și a apărărilor formulate în întâmpinare, ținând

seama de înscrisurile depuse la dosar și de normele aplicabile în materia

supusă analizei, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru

considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Cu privire la cariera recurentului:

Recurentul a fost numit în

funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov prin Ordinul nr.

2117 din 13 decembrie 1996 al Procurorului General.

Prin Ordinul nr. 2356 din 24

noiembrie 2006, recurentul, la acea dată procuror - șef secție judiciară la

Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, a fost numit în funcția de procuror la

D.I.I.C.O.T., structură centrală, fiind repartizat prin Ordinul nr. 2383 din 30

noiembrie 2006 la Serviciul Teritorial Brașov al D.I.I.C.O.T.

Numirea în funcție s-a făcut

în temeiul art. 75 alin. (3) și alin. (4) și al art. 76 din Legea nr. 304/2004,

al art. 74 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, al art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr.

27/2006 și al art. 1 și art. 26 din Legea nr. 508/2004 cu avizul favorabil exprimat

prin Hotărârea nr. 240 din 16 noiembrie 2006 a C.S.M. – secția pentru

procurori, în urma admiterii la interviul organizat în perioada 9 - 10

octombrie 2006.

Cu privire la condițiile și

procedura de numire în funcția de procuror la D.I.I.C.O.T.:

Potrivit art. 75 alin. (3) –

(8) din Legea nr. 304/2004, în forma în vigoare la data numirii în funcție a

recurentului, D.I.I.C.O.T. se încadrează cu procurori numiți prin ordin al

procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, cu avizul C.S.M., în limita posturilor prevăzute în statutul de

funcții, aprobat potrivit legii.

Pentru a fi numiți, procurorii

trebuie să aibă o bună pregătire profesională, o conduită morală ireproșabilă,

o vechime de cel puțin 6 ani în funcția de procuror sau judecător și să fi fost

declarați admiși în urma interviului organizat de comisia constituită în acest

scop; interviul constă în verificarea pregătirii profesionale, a capacității de

a lua decizii și de a-și asuma răspunderea, a rezistenței la stres, precum și a

altor calități specifice.

Este adevărat că art. 43 din

Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor, instituie

regula potrivit căreia promovarea procurorilor în funcții de execuție se face

numai prin concurs organizat la nivel național, în limita posturilor vacante

existente la parchete, cu respectarea condițiilor de vechime prevăzute la art. 44.

Nu se poate nega însă că

procedura prevăzută de art. 75 alin. (3) – (8) din Legea nr. 304/2004 implică

și ea o evaluare, o selecție a candidaților din perspectiva calităților

profesionale specifice stabilite de legiuitor pentru ocuparea funcției de procuror

la D.I.I.C.O.T., numai candidații declarați admiși în urma interviului urmând a

fi numiți, în limita posturilor prevăzute în statul de funcții.

Prin urmare, art. 75 alin. (3) – (8)

din Legea nr. 304/2004 reglementează o procedură specială de numire sau

promovare  într-o funcție de execuție, derogatorie de la procedura de drept

comun stabilită de art. 43 din Legea nr. 303/2004, distincția pe care intimatul

o face între noțiunea de „numire” și cea de „promovare” având caracter

artificial și bazându-se pe interpretarea strict literală a unor prevederi

legale. Promovarea, în ultimă instanță, nu este altceva decât o numire într-o

funcție superioară celei ocupate de persoana în cauză până la data promovării.

Este de reținut, de

asemenea, că legea nu prevede o durată limitată a „mandatului” de procuror al D.I.I.C.O.T.,

numirea în funcția respectivă având caracter definitiv.

Cu privire la gradul

profesional al procurorilor din cadrul D.I.I.C.O.T.:

D.I.I.C.O.T. a fost

înființată în temeiul Legii nr. 508/2004, ca structură specializată a

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ce își exercită

atribuțiile pe întreg teritoriul României prin procurori specializați (art. 1 alin.

(1) și alin. (2) din Legea nr. 508/2004, în forma în vigoare la data numirii în

funcție a recurentului).

În forma actuală a legii, D.I.I.C.O.T.

este definită ca o structură cu personalitate juridică, specializată în

combaterea infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism, în cadrul

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

De asemenea, art. 75 alin.

(2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, prevede că în cadrul

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție funcționează D.I.I.C.O.T.,

ca structură specializată în combaterea criminalității organizate și

terorismului.

Toate aceste norme exprimă

voința legiuitorului de a crea o structură specializată „în cadrul” Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, înglobată acestuia, iar nu o

entitate distinctă, plasată în afara ierarhiei parchetelor.

În consecință, numirea în

funcția de procuror la D.I.I.C.O.T. a candidaților admiși în urma procedurii de

selecție prevăzute de art. 75 din Legea nr. 304/2004 le conferă acestora gradul

profesional corespunzător nivelului parchetului din care face parte structura

respectivă.

Gradul profesional constă în

dreptul unui procuror de a funcționa la un anumit nivel în ierarhia

parchetelor, drept ce poate fi câștigat prin numire, promovare sau transfer, cu

respectarea dispozițiilor legale – o atare definire regăsindu-se și în practica

administrativă a C.S.M. (Hotărârea nr. 878 din 13 decembrie 2007).

Prin urmare, „gradul

profesional” nu este o noțiune abstractă, care să poată fi analizată separat de

funcția pe care o ocupă procurorul și de conținutul atribuțiilor specifice

postului, atribuții corespunzătoare competenței la nivelul parchetului în

cadrul căruia își desfășoară activitatea. Concursurile de promovare se

organizează pentru ocuparea unor funcții de execuție superioare, în limita

locurilor vacante disponibile, iar nu pentru dobândirea în mod abstract a unui

„grad profesional”. Numai prin excepție, în cazuri expres prevăzute, promovarea

se face „pe loc”.

Același raționament este

valabil și în cazul procurorilor numiți în structurile teritoriale ale D.I.I.C.O.T.,

constituite în circumscripțiile teritoriale ale parchetelor de pe lângă curțile

de apel și tribunale, fără ca legea să le confere o competență materială

diferită de cea a structurii centrale.

Convocarea procurorilor din

cadrul D.I.I.C.O.T. - serviciul teritorial Brașov la Adunarea Generală a

procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, organizată în data de 29 noiembrie 2007 în baza Ordinului nr. 302 din

21 noiembrie 2007 al Procurorului General, constituie o dovadă în plus a

apartenenței procurorilor acestor structuri la colectivul de procurori al

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Așa cum a arătat chiar

intimatul în notele scrise, D.I.I.C.O.T. a fost înființată din rațiuni de

politică a justiției, în vederea realizării obiectivelor de aderare a României

la U.E. și de eficientizare a luptei împotriva criminalității organizate, prin

crearea unor structuri specializate, în cadrul cărora urmau să activeze

procurori selectați pe baza unor criterii de înaltă ținută morală și de

performanță în combaterea criminalității organizate și a terorismului.

Aceste rațiuni și obiective

diferite avute în vedere la înființarea D.I.I.C.O.T. sunt de natură să infirme

teza potrivit căreia conferirea gradului profesional corespunzător Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în urma promovării procedurii

de evaluare prevăzute de art. 75 din Legea nr. 304/2004 ar constitui o

discriminare față de celelalte categorii de procurori, care nu promovează decât

prin concursul organizat în baza art. 43 din Legea nr. 303/2004.

În jurisprudența C.E.D.O.

s-a reținut în mod constant că deosebirile de tratament sunt discriminatorii

numai dacă nu au o justificare obiectivă și rezonabilă (cauza B. împotriva

României, Hotărârea din 6 decembrie 2007).

Cu privire la jurisprudența

anterioară a Înaltei Curți de Casație și Justiție:

În fine, în soluționarea prezentului

recurs nu poate fi ignorată jurisprudența constantă a Înaltei Curți de Casație

și Justiție, constând atât în deciziile invocate de recurent, cât și în alte

soluții de dată mai recentă, toate în sensul recunoașterii gradului profesional

de procuror al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

pentru procurorii din cadrul structurilor specializate organizate în cadrul

acestui parchet.

O soluție contrară, fără

argumente solide care să justifice declanșarea procedurii de schimbare a

practicii Înaltei Curți de Casație și Justiție, ar genera divergențe de jurisprudență

care ar avea ca efect crearea unui climat de incertitudine și insecuritate

juridică, ceea ce ar contraveni dreptului la un proces echitabil consacrat de art.

21 alin. (3) din Constituția României și de art. 6 din Convenția pentru

apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (hotărârea C.E.D.O.

pronunțată în cauza S.H. împotriva Ucrainei, nr. 48553/99, citată în hotărârea

din 1 decembrie 2005, pronunțată în cauza P. împotriva României, publicată în M.

Of. nr. 514 din 14 iunie 2006).

Având în vedere toate

considerentele expuse, Înalta Curte va admite recursul formulat în temeiul art.

29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 și va anula hotărârea nr. 819 din 28

noiembrie 2007 a Plenului C.S.M., în ceea ce îl privește pe recurent, cu consecința

admiterii cererii de recunoaștere a gradului profesional corespunzător

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

D.R.C. împotriva Hotărârii nr. 819 din 28 noiembrie 2007 a Plenului C.S.M.

Anulează hotărârea atacată

în ceea ce îl privește pe recurentul D.R.C.

Admite cererea recurentului

de recunoaștere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 martie 2008.