ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2070/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin recursul formulat la data de 13 octombrie 2008,

recurenta C.M.M. a solicitat anularea Hotărârii Plenului C.S.M. nr. 981 din 2

octombrie 2008, prin care i-a fost respinsă cererea de recunoaștere a gradului

profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție.

În motivarea hotărârii, C.S.M.

a reținut, în esență, următoarele:

- procurorii din cadrul D.I.I.C.O.T.

care au solicitat recunoașterea gradului profesional corespunzător Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu au susținut concursul de

promovare conform art. 43 raportat la art. 44 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 303/2004;

- deși este organizată ca o

structură specializată a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, D.I.I.C.O.T. are personalitate juridică proprie, cu atribuții,

competența, organizarea și salarizarea stabilite prin legi speciale (art. 75 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 304/2004);

- competența prevăzută de

Legea nr. 508/2004, cu modificările și completările ulterioare, aparține

Direcției, astfel că nu poate fi pusă în discuție validitatea actelor

procedurale întocmite de către procurorii specializați care au grad profesional

de procuror al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție;

- numirea procurorilor într-o

structură specializată, făcută potrivit art. 8 alin. (1) și (2) din Legea nr. 508/2004

și ulterior, conform procedurii speciale prevăzute de art. 15 alin. (4) și (8)

din Legea nr. 304/2004, republicată, modificată și completată cu promovarea în

funcții de execuție, care se face numai prin concurs, în condițiile art. 43 și art.

44 din Legea nr. 303/2004;

- art. 26 din Legea nr. 508/2004

prevede că dispozițiile legilor nr. 303, 304 și 317/2004, republicate, se

aplică în mod corespunzător și D.I.I.C.O.T., astfel că procurorii care

activează în cadrul Direcției pot fi promovați în funcții de execuție numai

prin concurs, conform art. 43- art. 44 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 303/2004;

- în temeiul art. 75 alin.

(1) din Legea nr. 304/2004, la încetarea activității în cadrul D.I.I.C.O.T.,

procurorii revin la parchetele de unde provin, pentru situația în care la

parchetul unde procurorul a solicitat să revină nu există posturi vacante, prin

O.U.G. nr. 100/2007 s-a constituit prin bugetul de stat, un fond de rezervă;

- salarizarea procurorilor D.I.I.C.O.T.

cu un coeficient de multiplicare corespunzător indemnizației procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu conferă de drept gradul

profesional corespunzător;

- hotărârile judecătorești

pronunțate anterior de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de

contencios administrativ și fiscal, nu au caracter obligatoriu în cauze

similare supuse analizei pentru că nu au fost pronunțate în recurs în interesul

legii, astfel că nu constituie o dezlegare la o problemă de drept dedusă

judecății.

Hotărârea nr. 981 din 2

octombrie 2008 a Plenului C.S.M. a fost atacată cu recurs, în temeiul art. 29 alin.

(7) din Legea nr. 317/2004, de către recurenta C.M.M., care a solicitat

anularea acesteia în ceea ce o privește și admiterea cererii de recunoaștere a

gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție .

În motivarea cererii sale, recurenta

a arătat că, prin Hotărârea C.S.M. nr. 248 din 30 noiembrie 2004 s-a dispus

transferarea sa în funcția de procuror la D.I.I.C.O.T., respectiv aceea de

procuror șef al Biroului Teritorial Bihor.

Totodată, a arătat că

revenirea procurorului la parchetul de unde provine sau la un alt parchet unde

are dreptul să funcționeze, după încetarea activității în cadrul D.I.I.C.O.T.,

în temeiul art. 75 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, nu echivalează cu

pierderea unui drept câștigat, respectiv gradul profesional și salarizarea

corespunzătoare Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Recurenta a arătat de asemenea

că, în calitate de procuror în cadrul D.I.I.C.O.T., a îndeplinit acte

procedurale ce intră în competența acestei structuri și a beneficiat, în fapt

și în drept de statutul și remunerația acordată procurorilor Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Cu privire la jurisprudența

Înaltei Curți de Casație și Justiție, recurenta a arătat, în această materie

Înalta Curte judecă în primă și ultimă instanță, ceea ce presupune că nu se

poate face abstracție de practica deja existentă la nivelul acestei instanțe

care, admițând cererile de recunoaștere a gradului profesional corespunzătoare

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în cazul

procurorilor numiți la D.N.A. și D.I.I.C.O.T., a reținut argumente ce vizează

aplicarea dreptului comunitar.

Examinând cauza prin prisma

motivelor invocate în recurs și a apărărilor formulate în întâmpinare, ținând

seama de înscrisurile depuse la dosar și de normele aplicabile în materia

supusă analizei,

î

nalta Curte

constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în

continuare.

î

n esență, problema de drept

vizează acordarea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă

î

nalta Curte de Casație și Justiție

procurorului C.M.M. care a fost numit la D.I.I.C.O.T., în condițiile și conform

procedurii reglementate de Legea nr. 508/2004.

Este necontestat faptul că D.I.I.C.O.T.

face parte din cadrul Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și

Justiție, acest fapt rezultând în mod expres și fără echivoc din prevederile art.

1 alin. (1) din Legea nr. 508/2004, atât în forma inițială cât și în forma

modificată și completată prin O.U.G. nr. 131/2006, conform cărora: „Prin

prezenta lege se înființează D.I.I.C.O.T., ca structură cu personalitate

juridică, specializată în combaterea infracțiunilor de criminalitate organizată

și terorism, în cadrul Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și

Justiție".

De asemenea, este

necontestat faptul că numirea procurorilor la D.I.I.C.O.T. se face potrivit

dispozițiilor Legii nr. 508/2004 privind înființarea, organizarea și

funcționarea în cadrul Ministerului Public a D.I.I.C.O.T., dispoziții cu

caracter special, derogatorii de la dreptul comun în materia promovării

procurorilor în funcții de execuție sau de conducere, reprezentat de

dispozițiile Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor.

Este evident faptul că nu se

poate face confuzie între numirea procurorilor la D.I.I.C.O.T. din cadrul

Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, în condițiile și

conform procedurii reglementate de Legea nr. 508/2004, și promovarea

procurorilor la Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție în

condițiile și potrivit procedurii reglementate prin Legea nr. 303/2004.

Sub acest aspect, Curtea are

în vedere faptul că recurenta nu a solicitat promovarea la Parchetul de pe lângă

î

nalta Curte de Casație

și Justiție, ci recunoașterea gradului profesional corespunzător acestui

Parchet.

Rezultă așadar că prin

hotărârea recurată se face confuzie între efectele instituției promovării

procurorilor și cele ale instituției numirii acestora.

Pe de altă parte, Curtea

reține că existența unei anumit conjuncturi socio-politice, a făcut necesară

înființarea în timp util a unei structuri specializate în combaterea

infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism, organizată în cadrul

Parchetului de pe lângă

î

nalta

Curte de Casație și Justiție, ceea ce a determinat adoptarea unei legi speciale

(Legea nr. 508/2004) de reglementare a condițiilor și procedurii de numire în

cadrul acestui organism a unor procurori competenți, în condițiile și conform

unei procedurii derogatorii de la dreptul comun (Legea nr. 303/2004).

Aceleași necesități în

combaterea infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism explică și

existența în cadrul D.I.I.C.O.T. a serviciilor și birourilor teritoriale, fără

a trage însă concluzia că procurorii care le deservesc ar avea competențe sau

grade diferite, deoarece ei își desfășoară activitatea în cadrul aceleiași

structuri, și anume D.I.I.C.O.T. în cadrul Parchetului de pe lângă înalta Curte

de Casație și Justiție.

Având în vedere modalitatea

de înființare a D.I.I.C.O.T. și de numire a procurorilor în cadrul D.I.I.C.O.T.

urmează a fi înlăturată apărarea intimatului referitoare la o eventuală

discriminare ce s-ar naște în raport cu procurorii care pentru a accede la Parchetul de pe lângă

î

nalta Curte de Casație

și Justiție au urmat procedura de promovare reglementată de Legea nr. 303/2004.

De altfel, în ceea ce

privește noțiunea de discriminare, Curtea are în vedere și practica constantă a

C.E.D.O. (a se vedea și Decizia C.E.D.O. din 6 decembrie 2007 în cauza B. contra

României) în care s-a reținut că „o distincție este discriminatorie dacă

aceasta nu are o justificare obiectivă și rezonabilă, adică dacă ea nu

urmărește un scop legitim sau dacă nu există un raport rezonabil de

proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat".

Or, în speță, justificarea

obiectivă constă în necesitatea combaterii infracțiunilor de criminalitate

organizată și terorism, materializată în adoptarea Legii nr. 508/2004 și

înființarea D.I.I.C.O.T. în cadrul Parchetului de pe lângă

î

nalta Curte de Casație și Justiție,

iar justificarea rezonabilă rezidă în faptul că îndeplinind, în condițiile

legii, o funcție în cadrul unei structuri din cadrul Parchetului de pe lângă

înalta Curte de Casație și Justiție, procurorul numit la D.I.I.C.O.T.

dobândește ipso facto gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă

înalta Curte de Casație și Justiție (ceea ce nu s-ar justifica în cazul unor

eventuale detașări sau delegări - instituții care nu se confundă cu

„numirea" în funcție).

Sub acest aspect, Curtea

constată că Plenul C.S.M., prin Hotărârea nr. 878 din 13 decembrie 2007, a definit gradul profesional ca fiind „dreptul unui magistrat de a funcționa la un anumit nivel

în ierarhia parchetelor, drept care poate fi câștigat prin numire, promovare

sau transfer, cu respectarea dispozițiilor legale ce reglementează carierea

magistraților", prin această hotărâre fiind de altfel recunoscut gradul

profesional al unui procuror.

Or, în cauză este

necontestat faptul că recurenta a fost numit, în condițiile legii speciale

(Legea nr. 508/2004), la D.I.I.C.O.T. din cadrul Parchetului de pe lângă

î

nalta Curte de Casație și Justiție,

astfel că, potrivit raționamentului din Hotărârea nr. 878 din 13 decembrie 2007, a câștigat dreptul de a funcționa la acest nivel în ierarhia parchetelor.

Pe de altă parte,

nerecunoașterea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă

î

nalta Curte de Casație și Justiție ar

echivala, în fapt, cu o nerecunoaștere a competenței ce revine procurorilor D.I.I.C.O.T.

în exercitarea atribuțiilor specifice acestei structuri din cadrul Parchetului

de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, structură înființată ca atare

prin lege.

În fine, în soluționarea

prezentului recurs nu poate fi ignorată jurisprudența constantă a

î

naltei Curți de Casație și Justiție,

care s-a pronunțat în sensul recunoașterii gradului profesional de procuror al

Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție pentru procurorii

din cadrul structurilor specializate organizate în cadrul acestui parchet.

O soluție contrară, fără

argumente solide care să justifice declanșarea procedurii de schimbare a

practicii înaltei Curți de Casație și Justiție, ar genera divergențe de

jurisprudența care ar avea ca efect crearea unui climat de incertitudine și

insecuritate juridică, ceea ce ar contraveni dreptului la un proces echitabil

consacrat de art. 21 alin. (3) din Constituția României și de art. 6 din convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (hotărârea C.E.D.O.

pronunțată în cauza S.H. împotriva Ucrainei, nr. 48553/99, citată în hotărârea

din 1 decembrie 2005, pronunțată în cauza P. împotriva României, publicată în M.

Of. nr. 514/ 14 iunie 2006).

Având în vedere toate

considerentele expuse, înalta Curte va admite recursul formulat în temeiul art.

29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 și va anula hotărârea nr. 981 din 2

octombrie 2008 a Plenului C.S.M., în ceea ce o privește pe recurentă cu

consecința admiterii cererii de recunoaștere a gradului profesional

corespunzător Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

C.M.M. împotriva Hotărârii nr. 981 din 2 octombrie 2008 a Plenului  C.S.M.

Anulează parțial hotărârea

atacată în ceea ce o privește pe recurentă.

Obligă intimatul să

recunoască recurentei gradul profesional de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 8 aprilie 2009.