ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 669/2009

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 669/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin recursul formulat la 11 iulie 2008,

recurenta S.J. a solicitat anularea Hotărârii Plenului C.S.M. nr. 650 din 3

iulie 2008, prin care i-a fost respinsă cererea de recunoaștere a gradului

profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție.

În motivarea

hotărârii, C.S.M. a reținut, în esență, următoarele:

- procurorii

din cadrul D.I.I.C.O.T. care au solicitat recunoașterea gradului profesional

corespunzător Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție nu au

susținut un concurs de promovare conform art. 43 raportat la art. 44 alin. (1) lit.

c) din Legea nr. 303/2004;

-

deși este organizată ca o structură

specializată a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T.

are personalitate juridică proprie, cu atribuții, competență, organizare și

salarizare stabilite prin lege specială (art. 75 alin. (1) și alin. (2) din

Legea nr. 304/2004);

-

competența prevăzută de Legea nr. 508/2004,

cu modificările și completările ulterioare, aparține Direcției, astfel că nu

poate fi pusă în discuție validitatea actelor procedurale întocmite de către

procurorii specializați care nu au grad profesional de procuror al Parchetului

de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție;

- numirea procurorilor

într-o structură specializată făcută potrivit art. 8 alin. (1) și alin. (2) din

Legea nr. 508/2004 și ulterior, conform procedurii speciale prevăzute de art. 75

alin. (4) – (8) din Legea nr. 304/2004 republicată, modificată și completată

prin Legea nr. 247/2005, nu se confundă cu promovarea în funcții de execuție,

care se face numai prin concurs, în condițiile art. 43 și art. 44 din Legea nr.

303/2004;

-

art. 26 din Legea nr. 508/2004 prevede că

dispozițiile legilor nr. 303, nr. 304 și nr. 317/2004, republicate, se aplică

în mod corespunzător și D.I.I.C.O.T., astfel că procurorii care activează în

cadrul Direcției pot fi promovați în funcții de execuție numai prin concurs,

conform art. 43 - 44 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 303/2004;

-

în temeiul art. 75 alin. (2) din Legea nr. 304/2004,

la încetarea activității în cadrul D.I.I.C.O.T., procurorii revin la parchetele

de unde provin; pentru situația în care la parchetul unde procurorul a

solicitat să revină nu există posturi vacante, prin O.U.G. nr. 100/2007 s-a

constituit prin bugetul de stat, un fond de rezervă;

-

salarizarea procurorilor D.I.I.C.O.T. cu un

coeficient de multiplicare corespunzător indemnizației procurorilor de la

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu conferă de drept

și gradul profesional corespunzător;

-

hotărârile judecătorești pronunțate anterior

de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și

fiscal, nu au caracter obligatoriu în cauze similare supuse analizei pentru că

nu au fost pronunțate în recurs în interesul legii, astfel că nu constituie o

dezlegare la o problemă de drept dedusă judecății.

Hotărârea nr. 650 din 3 iulie

2008 a Plenului C.S.M. a fost atacată cu recurs, în temeiul art. 29 alin. (7)

din Legea nr. 317/2004, de către recurenta S.J., care a solicitat anularea ei

ca nelegală și netemeinică și admiterea cererii de recunoaștere a gradului

profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție.

În motivarea

cererii, recurenta a arătat că prin Ordinul nr. 2355 din data de 21 noiembrie 2006

al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție a fost numită începând cu data de 21 noiembrie 2006 în funcția de

procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T.

- biroul teritorial București, fiind declarată admisă la interviul organizat de

către comisia constituită conform art. 87 din Legea nr. 304/2004 privind

organizarea judiciară, republicată, ulterior fiind repartizată în cadrul biroului

teritorial Dolj.

Interviul a

constat în verificarea pregătirii profesionale, a capacității de a lua decizii

și de asumare a răspunsului, a rezistenței la stres și a altor calități

specifice, potrivit art. 75 alin. (6) din Legea nr. 304/2004, astfel că are -

în opinia recurentei - același efect ca și promovarea în urma oricărui concurs

sau examen.

Totodată, a arătat că

revenirea procurorului la parchetul de unde provine sau la un alt parchet unde

are dreptul să funcționeze după încetarea activității în cadrul D.I.I.C.O.T.,

în temeiul art. 75 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, nu echivalează cu

pierderea unui drept câștigat, respectiv gradul profesional și salarizarea

corespunzătoare Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Recurenta a arătat, de asemenea,

că în calitate de procuror în cadrul D.I.I.C.O.T. a îndeplinit acte procesuale

și procedurale ce intră în competenta acestei structuri și a beneficiat în fapt

și în drept de statutul și remunerația acordată procurorilor Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Cu privire la jurisprudența

anterioară a Înaltei Curți, recurenta a arătat că Plenul C.S.M. a ignorat atât

punctul de vedere evocat constant în hotărârile judecătorești, cât și faptul că

nu există o practică neunitară care să determine necesitatea unui recurs în

interesul legii, realizând chiar o discriminare, cu încălcarea principiilor

fundamentale menționate în art. (1) din Protocolul nr. 12 la C.E.D.O.

Prin

întâmpinarea depusă la dosar, intimatul a arătat că respingerea cererii

recurentei s-a făcut cu interpretarea corectă și distincția cuvenită între

noțiunile de „numire" și „promovare" pentru care legea prevede

condiții și proceduri diferite, reluând, în esență, argumentele expuse în hotărârea

atacată. A concluzionat în sensul că numirea la D.I.I.C.O.T. conferă dreptul

procurorilor de a funcționa la această structură specializată, de a îndeplini

atribuțiile ce intră în competența ei, de a fi remunerați cu indemnizația

prevăzută de lege, dar nu și gradul corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, care poate fi obținut numai prin concurs. În caz

contrar - în optica intimatului - s-ar crea o situație discriminatorie,

dezavantajoasă pentru toți ceilalți procurori din cadrul M.P. care, pentru a

promova la parchetele imediat superioare, trebuie să susțină concursuri.

Examinând cauza prin prisma

motivelor invocate în recurs și a apărărilor formulate în întâmpinare, ținând

seama de înscrisurile depuse la dosar și de normele aplicabile în materia

supusă analizei, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru

considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Prin Ordinul nr.

2355 din data de 21 noiembrie 2006 al Procurorului General al Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție recurenta a fost numită începând cu

data de 21 noiembrie 2006 în funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. - biroul teritorial București,

fiind declarată admisă la interviul organizat de către comisia constituită

conform art. 87 din Legea nr. 304/ 2004 privind organizarea judiciară,

republicată, ulterior fiind repartizată în cadrul biroului teritorial Dolj.

Numirea în

funcție s-a făcut în temeiul art. 75 alin. (3) și alin. (4) și al art. 76 din

Legea nr. 304/2004, al art. 74 alin. (1) din Legea nr. 303/ 2004, al art. 3

alin. (1) din O.U.G. nr. 27/2006 și al art. (1) și art. 26 din Legea nr. 508/2004

cu avizul favorabil exprimat prin Hotărârea nr. 115 din 01 aprilie 2005 a

C.S.M. - secția pentru procurori, în urma admiterii la interviul organizat în

perioada 9 - 10 octombrie 2006.

Potrivit art.

75 alin. (3) – (8) din Legea nr. 304/2004, în forma în vigoare la data numirii

în funcție a recurentei, D.I.I.C.O.T. se încadrează cu procurori numiți prin

ordin al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, cu avizul C.S.M., în limita posturilor prevăzute în

statutul de funcții, aprobat potrivit legii.

Pentru a fi

numiți, procurorii trebuie să aibă o bună pregătire profesională, o conduită

morală ireproșabilă, o vechime de cel puțin 6 ani în funcția de procuror sau

judecător și să fi fost declarați admiși în urma interviului organizat de

comisia constituită în acest scop; interviul constă în verificarea pregătirii

profesionale, a capacității de a lua decizii și de a-și asuma răspunderea, a

rezistenței la stres, precum și a altor calități specifice.

Este adevărat că art. 43 din

Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor, instituie

regula potrivit căreia promovarea procurorilor în funcții de execuție se face

numai prin concurs organizat la nivel național, în limita posturilor vacante

existente la parchete, cu respectarea condițiilor de vechime prevăzute la art. 44.

Nu se poate

nega însă că procedura prevăzută de art. 75 alin. (3) – (8) din Legea nr. 304/2004

implică și ea o evaluare, o selecție a candidaților din perspectiva calităților

profesionale specifice stabilite de legiuitor pentru ocuparea funcției de procuror

la D.I.I.C.O.T., numai candidații declarați admiși în urma interviului urmând a

fi numiți, în limita posturilor prevăzute în statul de funcții.

Prin urmare, art.

75 alin. (3) – (8) din Legea nr. 304/2004 reglementează o procedură specială de

numire sau promovare într-o funcție de execuție, derogatorie de la procedura de

drept comun stabilită de art. 43 din Legea nr. 303/2004, distincția pe care

intimatul o face între noțiunea de „numire" și cea de „promovare"

având caracter artificial și bazându-se pe interpretarea strict literală a unor

prevederi legale. Promovarea, în ultimă instanță, nu este altceva decât o

numire într-o funcție superioară celei ocupate de persoana în cauză până la

data promovării.

Este de

reținut, de asemenea, că legea nu prevede o durată limitată a „mandatului"

de procuror al D.I.I.C.O.T., numirea în funcția respectivă având caracter

definitiv.

D.I.I.C.O.T. a

fost înființată în temeiul Legii nr. 508/2004, ca structură specializată a

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ce își exercită

atribuțiile pe întreg teritoriul României prin procurori specializați (art. 1 alin.

(1) și alin. (2) din Legea nr. 508/2004, în forma în vigoare la data numirii în

funcție a recurentului).

În forma actuală a legii, D.I.I.C.O.T.

este definită ca o structură cu personalitate juridică, specializată în

combaterea infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism, în cadrul

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

De asemenea, art.

75 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, prevede că

în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

funcționează D.I.I.C.O.T., ca structură specializată în combaterea

criminalității organizate și terorismului.

Toate aceste

norme exprimă voința legiuitorului de a crea o structură specializată „în

cadrul" Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

înglobată acestuia, iar nu o entitate distinctă, plasată în afara ierarhiei

parchetelor.

În

consecință, numirea în funcția de procuror la D.I.I.C.O.T. a candidaților

admiși în urma procedurii de selecție prevăzute de art. 75 din Legea nr. 304/2004

le conferă acestora gradul profesional corespunzător nivelului parchetului din

care face parte structura respectivă.

Gradul profesional constă în

dreptul unui procuror de a funcționa la un anumit nivel în ierarhia

parchetelor, drept ce poate fi câștigat prin numire, promovare sau transfer, cu

respectarea dispozițiilor legale - o atare definire regăsindu-se și în practica

administrativă a C.S.M. (Hotărârea nr. 878 din 13 decembrie 2007).

Prin urmare,

„gradul profesional" nu este o noțiune abstractă, care să poată fi

analizată separat de funcția pe care o ocupă procurorul și de conținutul

atribuțiilor specifice postului, atribuții corespunzătoare competenței la

nivelul parchetului în cadrul căruia își desfășoară activitatea. Concursurile

de promovare se organizează pentru ocuparea unor funcții de execuție

superioare, în limita locurilor vacante disponibile, iar nu pentru dobândirea

în mod abstract a unui „grad profesional". Numai prin excepție, în cazuri

expres prevăzute, promovarea se face „pe loc".

Același

raționament este valabil și în cazul procurorilor numiți în structurile

teritoriale ale D.I.I.C.O.T., constituite în circumscripțiile teritoriale ale

parchetelor de pe lângă curțile de apel și tribunale, fără ca legea să le

confere o competență materială diferită de cea a structurii centrale.

D.I.I.C.O.T. a fost

înființată din rațiuni de politică a justiției, în vederea realizării obiectivelor

de aderare a României la U.E. și de eficientizare a luptei împotriva

criminalității organizate, prin crearea unor structuri specializate, în cadrul

cărora urmau să activeze procurori selectați pe baza unor criterii de înaltă

ținută morală și de performanță în combaterea criminalității organizate și a

terorismului.

Aceste rațiuni și

obiective diferite avute în vedere la înființarea D.I.I.C.O.T. sunt de natură

să infirme teza potrivit căreia conferirea gradului profesional corespunzător

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în urma promovării

procedurii de evaluare prevăzute de art. 75 din Legea nr. 304/2004 ar constitui

o discriminare față de celelalte categorii de procurori, care nu promovează

decât prin concursul organizat în baza art. 43 din Legea nr. 303/2004.

în jurisprudentă C.E.D.O. s-a

reținut în mod constant că deosebirile de tratament sunt discriminatorii numai

dacă nu au o justificare obiectivă și rezonabilă (cauza B. împotriva României,

hotărârea din 6 decembrie 2007).

In fine, în

soluționarea prezentului recurs nu poate fi ignorată jurisprudentă constantă a

înaltei Curți de Casație și Justiție, constând atât în deciziile invocate de

recurent, cât și în alte soluții de dată mai recentă, toate în sensul

recunoașterii gradului profesional de procuror al Parchetului de pe lângă

înalta Curte de Casație și Justiție pentru procurorii din cadrul structurilor

specializate organizate în cadrul acestui parchet.

O soluție

contrară, fără argumente solide care să justifice declanșarea procedurii de

schimbare a practicii Înaltei Curți de Casație și Justiție, ar genera

divergențe de jurisprudentă care ar avea ca efect crearea unui climat de

incertitudine și insecuritate juridică, ceea ce ar contraveni dreptului la un

proces echitabil consacrat de art. 21 alin. (3) din Constituția României și de art.

6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților

fundamentale (hotărârea C.E.D.O. pronunțată în cauza S.H. împotriva Ucrainei, nr.

48553/99, citată în hotărârea din 1 decembrie 2005, pronunțată în cauza P. împotriva

României, publicată în M. Of. nr. 514 din 14 iunie 2006).

Având în vedere toate

considerentele expuse, Înalta Curte va admite recursul formulat în temeiul art.

29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 și va anula Hotărârea nr. 650 din 3 iulie 2008

a Plenului C.S.M., în ceea ce-o privește pe recurentă, cu consecința admiterii

cererii de recunoaștere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de S.J.

împotriva Hotărârii nr. 650 din 3 iulie 2008 a Plenului C.S.M.

Anulează

Hotărârea nr. 650 din 3 iulie 2008 a Plenului C.S.M. în ceea ce-o privește pe

recurentă.

Obligă intimatul să

recunoască recurentei gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție.

Irevocabilă

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 10 februarie 2009