ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2387/2022

Ședința publică din data de 06 decembrie 2022

Asupra conflictului negativ de competență:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea formulată odată cu contestația la executare și înregistrată la 29 martie 2022 pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București, secția a II-a civilă, sub nr. x/2022, contestatorul Ministerul Finanțelor a solicitat suspendarea provizorie a executării silite în dosarul nr. x/2022 al Biroul Executorilor Judecătorești Asociați A. până la soluționarea cererii de suspendare din cadrul contestației la executare.

În drept, își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 719 alin. (7) C. proc. civ.

2.1. Prin sentința civilă nr. 6459 din 31 august 2022, Judecătoria Sectorului 5 București, secția a II-a civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecatoriei Sectorului 5 Bucuresti sub nr. x/2022, în legătură cu care s-a formulat cererea de suspendare provizorie, s-a solicitat anularea întregii executări efectuate în dosarul nr. x/2022 al Biroul Executorilor Judecătorești Asociați A., fiind invocate motive de nelegalitate a executarii în raport de cele două hotărâri puse în executare, respectiv sentința civilă nr. 143/25.11.2008, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2008, și sentința civilă nr. 4097/10.12.2014, pronunțată de Tribunalul Iași, secția I civilă în dosarul nr. x/2014.

A avut în vedere considerentele sentinței civile nr. 2176/16.03.2022, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București în dosarul nr. x/2022, potrivit cărora: "prin depunerea cererii de încuviințare a executării silite pe rolul unui executor judecătoresc din circumscripția teritorială a Judecătoriei Iași creditoarea a ales între cele două instanțe deopotrivă competente, iar prin pronunțarea de către Judecătoria Iași a încheierii de încuviințare a executării silite împotriva a trei debitori din titlul executoriu, a fost fixată în mod definitiv competența teritorială de soluționare a cereri de încuviințare a executării silite în favoarea instanței de la sediul debitorilor Curtea de Apel Iași și Tribunalul Iași".

Chiar în situația în care, la rândul său, Judecătoria Sectorului 5 București a încuviințat executarea silită, prin încheierea din 15 martie 2022, în dosarul nr. x/2022, competența de soluționare a cererii de suspendare a executării silite aparține Judecătoriei Iași, atât în raport de criteriul cronologic (prima a fost pronunțată prin încheierea din 08 februarie 2022, în dosarul nr. x/2022), cel referitor la alegerea și competența executorului judecatoresc (cu sediul în Iași), dar și acela privind unicitatea instanței de executare (potrivit considerentelor Deciziei nr. 20 din 27 septembrie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție).

2.2. Învestită cu soluționarea cauzei prin declinare de competență, Judecătoria Iași, secția civilă, prin sentința civilă nr. 10883 din 21 octombrie 2022, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu; a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București; a constatat ivit conflictul negativ de competență; a suspendat judecata cauzei; a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a se pronunța astfel, a reținut că dosarul de executare silită nr. x/2022 există trei încheieri de încuviințare a executării silite; prima încheiere de încuviințare a executării silite din data de 08 februarie 2022 a fost pronunțată de Judecătoria Iași, însă prin aceasta a fost încuviințată executarea silită a debitorilor Curtea de Apel Iași, Tribunalul Iași și Ministerul Justiției, fiind respinsă cererea de încuviințare în raport cu Ministerul Finanțelor Publice.

La data de 15 martie 2022 Judecătoria Sectorului 5 București a încuviințat executarea silită împotriva tuturor debitorilor, fiind prima instanță care a încuviințat executarea silită a debitorului Ministerul Finanțelor Publice, devenind astfel instanță de executare în raport cu debitorul Ministerul Finanțelor, debitor în raport cu care există o obligație distinctă de cea a celorlalți debitori, respectiv de a aloca fondurile necesare plății sumelor acordate.

II. Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București, secția a II-a civilă, în considerarea argumentelor ce succed:

În dosarul de executare silită nr. x/2022 instrumentat de Biroul Executorilor Judecătorești Asociați A. a fost demarată procedura de executare silită la cererea creditoarei B., împotriva debitorilor Ministerul Justiției, Curtea de Apel Iași, Tribunalul Iași și Ministerul Finanțelor Publice, în temeiul titlurilor executorii reprezentate de sentința civilă nr. 143 din 25 noiembrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2008, irevocabilă prin decizia nr. 670 din 05 iunie 2009, pronunțată de aceeași instanță, și sentința civilă nr. 4097 din 10 decembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Iași, în dosarul nr. x/2014, definitivă prin decizia civilă nr. 1322 din 03 septembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel, secția litigii de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2014.

Prin încheierea nr. 589/CS din 08 februarie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Judecătoria Iași, secția civilă a încuviințat executarea silită a debitorilor Curtea de Apel Iași, Ministerul Justitiei și Tribunalul Iași, de către Biroul Executorilor Judecătorești Asociați A., în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 143 din 25 noiembrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2008, irevocabilă prin decizia nr. 670 din 05 iunie 2009, pronunțată de aceeași instanță, și sentința civilă nr. 4097 din 10 decembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Iași, în dosarul nr. x/2014, definitivă prin decizia civilă nr. 1322 din 03 septembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel, secția litigii de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2014, prin toate modalitățile de executare prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului creditoarei B. rezultat din titlul executoriu.

Prin aceeași încheiere Judecătoria Iași, secția civilă a respins cererea de încuviințare a executării silite împotriva debitorului Ministerul Finanțelor Publice, ca neîntemeiată.

Prin încheierea din 15 martie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Judecătoria Sectorului 5 București, secția a II-a civilă a încuviințat executarea silită a debitorilor Curtea de Apel Iași, Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice și Tribunalul Iași, de către Biroul Executorilor Judecătorești Asociați A., în temeiul titlurilor executorii reprezentat de sentința civilă nr. 143 din 25 noiembrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2008, irevocabilă prin decizia nr. 670 din 05 iunie 2009, pronunțată de aceeași instanță, și sentința civilă nr. 4097 din 10 decembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Iași, în dosarul nr. x/2014, definitivă prin decizia civilă nr. 1322 din 03 septembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel, secția litigii de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2014, inclusiv sub aspectul obligației debitorului Ministerul Finanțelor Publice de a aloca fondurile necesare plății sumelor acordate creditoarei.

Prin încheierea nr. 5575/CS din 03 iunie 2022, Judecătoria Iași, secția civilă a încuviințat executarea silită a debitorului Ministerul Finanțelor Publice, de către Biroul Executorilor Judecătorești Asociați A., în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 143 din 25 noiembrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2008, irevocabilă prin decizia nr. 670 din 05 iunie 2009, pronunțată de aceeași instanță, prin toate modalitățile de executare prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului creditorului B. rezultat din titlul executoriu, respectiv obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății sumelor acordate creditoarei, conform sentința civilă nr. 143 din 25 noiembrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2008.

Potrivit art. 719 alin. (1), "Până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, la solicitarea părții interesate și numai pentru motive temeinice, instanța competentă poate suspenda executarea. Suspendarea se poate solicita odată cu contestația la executare sau prin cerere separată".

Caracterul incidental al cererii de suspendare a executării silite a fost tranșat în considerentele Deciziei nr. 2 din 08 februarie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, prin care, interpretarea și aplicarea sintagmei "până la soluționarea contestației la executare" din cuprinsul art. 719 C. proc. civ., în paragraful 60, s-a stabilit că suspendarea executării silite este limitată în timp până la soluționarea în primă instanță a contestației la executare.

Astfel, este fără orice dubiu că și cererea de suspendare provizorie a executării silite are caracter dublu incidental, atâta față de cererea de suspendare a executării până la soluționarea contestației la executare, cât și față de contestația la executare.

Având caracterul unei cereri incidentale, cererea de suspendare provizorie a executării silite se judecă de instanța competentă să soluționeze cererea principală (contestația la executare), chiar dacă ar fi de competența materială sau teritorială a altei instanțe judecătorești, potrivit dispozițiilor art. 123 alin. (1) C. proc. civ.

În consecință, prorogarea legală de competență operează în favoarea instanței competente să soluționeze contestația la executare, iar nu în favoarea instanței învestite cu cererea principală.

Prin decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 C. proc. civ., s-a stabilit că instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlu executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

În considerarea principiului unicității instanței de executare s-a stabilit că una și aceeași instanță soluționează cererile de încuviințare a executării, cât și cererile având ca obiect contestație la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe, potrivit celor prevăzute de alin. (3) al art. 651 C. proc. civ., respectiva instanță fiind calificată drept instanța de executare de către legiuitor.

În cadrul considerentelor deciziei menționate s-a reținut că, de regulă, nu pot exista două instanțe de executare în cadrul aceleiași executări silite, iar atunci când legiuitorul a dorit să confere altei instanțe competența de soluționare a contestației la executare a indicat în mod expres acest lucru, făcând trimitere la art. 714 alin. (2) C. proc. civ.

Astfel, încă din momentul încuviințării executării silite este determinată instanța de executare, aceasta fiind unică pe tot parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit art. 651 alin. (2) C. proc. civ.

Dispozițiilor art. 111 alin. (12) teza finală din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1375/2015, cu modificările și completările ulterioare, prevăd că, dacă există contestație la executare depusă la instanță, cererea de suspendare provizorie a executării silite, chiar formulată separat, se va judeca de către completul care soluționează contestația la executare.

Or, în prezenta cauză, contestația la executare formulată de debitorul Ministerul Finanțelor împotriva executării silite demarate de Biroul Executorilor Judecătorești Asociați A. în dosarul execuțional nr. x/2022 și a executării silite înseși, a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București, la data de 29 august 2022, și formează obiectul dosarului nr. x/2022, așa cum reiese din aplicația Ecris, consecința învestirii în acest mod cu acțiunea principală este că aceeași judecătorie a devenit instanța competentă să judece cererea cu caracter incidental, formulată pe cale separată, ținând cont, totodată, că aceasta este și prima instanță care a încuviințat executarea silită împotriva acestui debitor, având sediul în București, b-dul x, nr. 16.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cererea de suspendare provizorie a executării silite deduse judecății este Judecătoria Sectorului 5 București, secția a II-a civilă, urmând a dispune în acest sens, pe calea prezentului regulator de competență, conform art. 135 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București, secția a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 06 decembrie 2022.