ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1524/2022

Ședința publică din data de 20 septembrie 2022

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 22 noiembrie 2021, sub nr. x/2021, contestatoarea Curtea de Apel Iași a solicitat, în contradictoriu cu intimata A., anularea somației din data de 4 noiembrie 2021, a încheierii din data de 26 octombrie 2021, prin care a fost desemnat expertul contabil, a încheierii din data de 4 noiembrie 2021 prin care au fost stabilite cheltuielile de executare, precum și a raportului de expertiză contabilă extrajudiciară, emise în dosarul de executare nr. 931/T/2021 al B..

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași, secția civilă, la data de 3 decembrie 2021, sub nr. x/2021, contestatorul Ministerul Justiției, în contradictoriu cu intimatele A. și Curtea de Apel Iași, a formulat contestație la executare îndreptată împotriva acelorași acte de executare din dosarul de executare silită nr. x/2021 al B., precum și împotriva executării silite însăși.

Prin încheierea nr. 371 din data de 22 februarie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Judecătoria Iași, secția civilă a admis excepția conexității și a dispus conexarea cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2021 al acestei instanțe la dosarul nr. x/2021, aflat pe rolul Judecătoriei Suceava, secția civilă.

2.1. Prin sentința civilă nr. 775 din data de 8 februarie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Judecătoria Iași, secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Suceava.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Iași, secția civilă a făcut aplicarea dispozițiilor art. 127 C. proc. civ., reținând că, în speță, contestatoarea-debitoare este Curtea de Apel Iași, instanța ierarhic superioară Judecătoriei Iași - instanța de executare potrivit dispozițiilor art. 651 C. proc. civ.

2.2. Prin sentința civilă nr. 1664 din data 25 mai 2022, Judecătoria Suceava, secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect contestație la executare, privind pe contestatorii Curtea de Apel Iași și Ministerul Justiției, precum și pe intimata A., a constatat existența conflictului negativ de competență între Judecătoria Iași și Judecătoria Suceava, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Astfel, Judecătoria Suceava, secția civilă a reținut că dosarul nr. x/2021 a privit, inițial, contestația la executare formulată de contestatorul Curtea de Apel Iași împotriva executării silite realizate de B. în cadrul dosarului de executare nr. 931/T/2021; la acest dosar este conexată și cauza care a format obiectul dosarului nr. x/2021, care privește contestația la executare formulată de contestatorul Ministerul Justiției împotriva executării silite realizate de același birou de executori judecătorești, în cadrul aceluiași dosar de executare.

Totodată, a constatat că în dosarul de executare nr. 931/T/2021 al B., așa cum rezultă din copia acestuia înaintată la dosarul cauzei, executarea silită este inițiată împotriva ambilor contestatori, în calitate de debitori.

În stabilirea instanței competente a soluționa litigiu, Judecătoria Suceava, secția civilă a dat eficiență celor cele statuate de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii prin decizia nr. 20 din data de 27 septembrie 2021, potrivit cărora:

"în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 din C. proc. civ., instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel".

A reținut că, prin încheierea din data de 12 august 2021, pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr. x/2021, această instanță s-a autoproclamat, deja, instanță competentă din punct de vedere teritorial, competența teritorială fiind câștigată, prin prisma deciziei amintite a instanței supreme, și pentru contestațiile la executare care urmează, eventual, inițierii executării silite, instanța de executare neputând să difere în etapa actuală.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Înalta Curte constată că Judecătoria Iași, secția civilă și Judecătoria Suceava, secția civilă și-au declinat reciproc competența de soluționare a pricinii, prezentul conflict negativ de competență fiind generat de constatările diferite ale cele două instanțe cu privire la norma de procedură în temeiul căreia se stabilește instanța competentă a soluționa litigiul.

Prima instanță învestită a făcut aplicarea art. 127 C. proc. civ., în timp ce Judecătoria Suceava, secția civilă a reținut principiul unicității instanței de executare, astfel cum a fost statuat de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, prin decizia nr. 20 din data de 27 septembrie 2021.

În speță, prin încheierea nr. 7424 din data de 12 august 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Judecătoria Iași a admis cererea formulată de B., privind pe creditoarea A., în contradictoriu cu debitorii Curtea de Apel Iași și Ministerul Justiției.

A încuviințat executarea silită și a autorizat creditoarea să treacă la executarea silită a titlului executoriu reprezentat de sentința civila numărul 116/2008, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia 158 din data de 25 martie 2008, pronunțată de către Curtea de Apel Iași, în dosarul nr. x/2007, titlu lămurit prin încheierea din data de 30 iunie 2020, în vederea recuperării creanței cuprinse în titlul executoriu menționat, respectiv pentru recuperarea sumei ce reprezintă drepturile salariale constând în diferența dintre indemnizația lunară de bază efectiv încasată și cea convenită potrivit legii și conform titlului executoriu sus menționat, începând cu data intrării în vigoare a Legii cadru a salarizării nr. 330 din 2009, 1 ianuarie 2010, și în continuare pentru viitor, actualizate cu indicele de inflație și cu dobânda legală penalizatoare, de la data scadenței fiecărei rate în parte, până la data plății efective.

Obiectul litigiului cu privire la care poartă prezentul conflict negativ de competență îl reprezintă contestația la executare formulată de contestatorii Curtea de Apel Iași și Ministerul Justiției cu privire la executarea silită încuviințată prin încheierea nr. 7424 din data de 12 august 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021 de Judecătoria Iași.

Având în vedere circumstanțele cauzei și obiectul prezentului litigiu, astfel cum au fost anterior arătate, instanța competentă a soluționa pricina se stabilește în raport de prevederile art. 714 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, contestația la executare este de competența exclusivă a instanței de executare, așa cum rezultă din prevederile art. 714 alin. (1) coroborat cu art. 651 alin. (3) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 6 din O.U.G. nr. 1/2016 și care prevede că "Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe."

Conform dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

În cauză, astfel cum s-a arătat anterior, prin încheierea de ședință nr. 7424 din data de 12 august 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Judecătoria Iași a încuviințat executarea silită vizată de prezenta contestație la executare.

Prin decizia nr. 20 din data de 27 septembrie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii în dosarul nr. x/2021, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1083 din data de 11 noiembrie 2021, obligatorie potrivit art. 517 alin. (4) C. proc. civ., în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 C. proc. civ., s-a statuat că instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Astfel, în motivarea deciziei anterior menționate, instanța supremă a reținut principiul unicității instanței de executare, care presupune că "una și aceeași instanță soluționează atât cererile de încuviințare a executării silite, cât și cererile având ca obiect contestație la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe, potrivit celor prevăzute la alin. (3) al art. 651 din C. proc. civ., respectiva instanță fiind calificată de legislator drept instanță de executare".

Față de dezlegările obligatorii ale deciziei nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, rezultă că, în speță, instanța de executare la care se referă prevederile art. 714 alin. (1) C. proc. civ. este Judecătoria Iași, care a încuviințat executarea silită.

Prin urmare, având în vedere cele anterior reținute, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 septembrie 2022.