ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1275/2023

Ședința publică din data de 19 septembrie 2023

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 31 octombrie 2022 pe rolul Judecătoriei Timișoara, secția I civilă, sub nr. x/2022, contestatorul A., în contradictoriu cu intimata B. S.R.L., a formulat contestație la executare, solicitând constatarea ca prescris a dreptului de a cere executarea silită și ca prescrisă executarea silită ce face obiectul dosarului de executare nr. 1100/2013, aflat pe rolul B.E.J. C., cu cheltuieli de judecată.

A solicitat anularea încheierii din data de 21 noiembrie 2013, pronunțate de Judecătoria Timișoara, privind încuviințarea executării silite, exonerarea de la plata cheltuielilor de executare, în cuantum de 4.511,63 RON, stabilite prin încheierea din data de 14 octombrie 2022 privind stabilirea obligațiilor de plată, emisă în dosarul de executare nr. 1100/2013 de către B.E.J. C., anularea actelor de executare silită, emise în dosarul nr. x/2013 al B.E.J. C., respectiv: somația din data de 14 octombrie 2022, emisă pentru suma globală de 48.174,15 RON, adresa din data de 14 octombrie 2022, de încuviințare a popririi către terțul proprit D. S.R.L. asupra veniturilor obținute de reclamant, până la concurența sumei de 48.174,15 RON.

2.1. Prin încheierea civilă nr. 1008 din data de 19 ianuarie 2023, Judecătoria Timișoara, secția I civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat soluționarea contestației la executare formulate de contestatorul A., în contradictoriu cu intimata B. S.R.L., în favoarea Judecătoriei Moinești.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Timișoara, secția I civilă a făcut aplicarea art. 714 alin. (1) coroborat cu art. 651 alin. (1) și (3) C. proc. civ., reținând că, din verificările efectuate în baza de date D.E.P.A.B.D., a rezultat că debitorul A., la data formulării cererii de executare silită, 19 noiembrie 2013, figura cu domiciliul în județul Bacău (începând cu data de 12 ianuarie 2010 până în data de 11 aprilie 2017).

Ca atare, având în vedere că domiciliul debitorului se află în raza de competență teritorială a Judecătoriei Moinești, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.

2.2. Prin încheierea de ședință din data de 29 martie 2023, Judecătoria Moinești a admis excepția necompetenței sale teritoriale, a declinat competența de soluționare a cererii, având ca obiect contestație la executare, formulate de contestatorul A., în contradictoriu cu intimata B. S.R.L., în dosarul de executare nr. 1100/2013, aflat pe rolul B.E.J. C., în favoarea Judecătoriei Timișoara, secția I civilă, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecarea cauzei și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea unui regulator de competență.

Astfel, Judecătoria Moinești a apreciat că instanța competentă a soluționa pricina se stabilește în raport de prevederile art. 713 alin. (1) și de cele ale art. 650 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum erau în vigoare la data de 19 noiembrie 2013 (data introducerii de către B. S.R.L. a cererii de executare silită pe rolul B.E.J. C.).

Ca atare, a reținut că Judecătoria Timișoara este competentă a soluționa cauza, întrucât, din dosarul de executare silită nr. x/2013, reiese că sediul biroului executorului judecătoresc C. este în Timișoara, str. x Cam. 2, județul Timiș, în circumscripția teritorială a acestei instanțe.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Înalta Curte reține că Judecătoria Timișoara, secția I civilă și Judecătoria Moinești și-au declinat reciproc competența de soluționare a pricinii, prezentul conflict negativ de competență fiind generat de constatările diferite ale cele două instanțe cu privire dispozițiile legale în temeiul cărora se stabilește instanța competentă a soluționa cauza, respectiv instanța de executare.

Astfel, Judecătoria Timișoara, secția I civilă a reținut aplicabilitatea prevederilor art. 714 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 651 alin. (1) și (3) C. proc. civ. și a stabilit instanța competentă prin raportare la domiciliul debitorului de la data sesizării biroului executorului judecătoresc, în timp ce, Judecătoria Moinești a avut în vedere dispozițiile art. 713 alin. (1) și art. 650 alin. (1) C. proc. civ., în vigoare la data 19 noiembrie 2013 (data introducerii cererii de încuviințare a executării silite pe rolul B.E.J. C.) și a apreciat că, din perspectiva competenței de soluționare a cauzei, are relevanță sediul biroului judecătoresc care face executarea.

Având în vedere obiectul prezentului litigiu, competența de soluționare a contestației la executare, astfel cum au reținut și instanțele în conflict (chiar dacă au avut în vedere normele de procedură aplicabile la momente diferite), aparține instanței de executare, potrivit art. 713 alin. (1) C. proc. civ. (în vigoare la data sesizării biroului executorului judecătoresc), dispoziții care se regăsesc întocmai în normele de competență în vigoare la data formulării contestației la executare [art. 714 alin. (1) C. proc. civ..], reținute de către Judecătoria Timișoara, secția I civilă.

Astfel, în conformitate cu dispozițiile legale anterior menționate, contestația se introduce la instanța de executare, aceasta din urmă soluționând, conform art. 650 alin. (2) C. proc. civ. în vigoare la data de 19 noiembrie 2013 [dispoziții care corespund în prezent cu cele ale art. 651 alin. (3) C. proc. civ..], cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

În speță, prin încheierea civilă nr. 14680/EX din data de 26 noiembrie 2013, pronunțată în dosarul nr. x/2013, Judecătoria Timișoara a admis cererea formulată de B.E.J. C. și a încuviințat executarea silită pornită în dosarul execuțional nr. x/2013 ca urmare a cererii formulate de creditoarea cesionară B. S.R.L., în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit bancar nr. x din data de 28 noiembrie 2008, împotriva debitorilor A. și E., prin toate formele de executare silită.

Cum cererea de încuviințare a executării silite a fost admisă prin încheierea din data de 26 noiembrie 2013 a Judecătoriei Timișoara, competența de soluționare a cauzei având ca obiect contestație la executare aparține judecătoriei care a încuviințat cererea de executare silită, și anume Judecătoria Timișoara, ca instanță de executare.

Această apreciere dă eficiență principiului unicității instanței de executare, care presupune că una și aceeași instanță soluționează atât cererile de încuviințare a executării silite, cât și contestațiile la executare, ca instanță de executare.

În același sens, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, prin decizia nr. 20 din data de 27 septembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1083 din data de 11 noiembrie 2021, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 C. proc. civ.

Astfel, s-a statuat că instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

În motivarea deciziei anterior menționate, instanța supremă a reținut principiul unicității instanței de executare, care presupune că "una și aceeași instanță soluționează atât cererile de încuviințare a executării silite, cât și cererile având ca obiect contestație la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe, potrivit celor prevăzute la alin. (3) al art. 651 din C. proc. civ., respectiva instanță fiind calificată de legislator drept instanță de executare."

Prin urmare, având în vedere cele anterior reținute, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 septembrie 2023.