ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1935/2023

Ședința publică din data de 2 noiembrie 2023

Deliberând asupra conflictului negativ dedus judecății, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara la 13 decembrie 2022, sub dosar nr. x/2022, contestatoarea Curtea de Apel Timișoara, în contradictoriu cu intimatul A., a solicitat anularea încheierii nr. 236591/2022, pronunțată la 22 noiembrie 2022 de Judecătoria Timișoara, în dosarul nr. x/2022, prin care a fost încuviințată cererea de executare silită formulată de Biroul Executorului Judecătoresc B., ca nelegală și netemeinică; anularea tuturor formelor de executare silită efectuate în dosarul execuțional nr. x/2022 al Biroului Executorului Judecătoresc B.; încetarea executării silite pornite împotriva contestatoarei debitoare; exonerarea contestatoarei de la plata cheltuielilor de executare silită, cu suspendarea tuturor formelor de executare, până la soluționarea contestației; obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 6280 din 21 martie 2023, Judecătoria Timișoara a admis excepția de necompetență teritorială, invocată de intimat prin întâmpinare, și a declinat competența de soluționare a cererii, în favoarea Judecătoriei Oradea.

În motivarea hotărârii pronunțate, Judecătoria Timișoara a reținut că instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe, iar în raport de dispozițiile art. 714 alin. (1) și art. 651 C. proc. civ., Judecătoria Timișoara ar fi competentă să soluționeze aceste cereri, ca instanță de la sediul debitoarei Curtea de Apel Timișoara.

Cu toate acestea, a apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 127 C. proc. civ., care au în vedere situația în care reclamant sau pârât în cauză este un judecător, un procuror, un asistent judiciar sau un grefier care funcționează la instanța care ar fi competentă, în mod obișnuit, din punct de vedere teritorial sau la instanța superioară acesteia, precum și situația în care reclamant sau pârât în cauză ar fi instanța însăși.

În ceea ce privește sintagma "cauză de competența instanței în care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia", a arătat că vizează cererile adresate instanței de judecată, printre care și cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, potrivit art. 651 alin. (3) C. proc. civ.

A constatat că, în speță, contestatoarea debitoare Curtea de Apel Timișoara este instanța ierarhic superioară Judecătoriei Timișoara, care este instanța de executare, potrivit dispozițiilor art. 651 C. proc. civ. și, în consecință, devin incidente dispozițiile imperative ale art. 127 alin. (1) raportat la alin. (2

1

) C. proc. civ., prin care se interzice contestatoarei să introducă contestația la executare la instanța de executare.

Referitor la apărarea contestatoarei vizând cele statuate de instanța supremă prin Decizia nr. 20/2021, a apreciat că dispozițiile art. 127 C. proc. civ. se circumscriu tezei finale a dispozitivului deciziei, respectiv "în afara cazurilor în care legea dispune altfel", constituind o situație de excepție, având în vedere că rațiunea acestor dispoziții legale este sporirea gradului de protejare a aparenței de imparțialitate obiectivă în soluționarea cauzei, nu doar în primă instanță, ci inclusiv în căile de atac de competența instanțelor ierarhic superioare, neputându-se încălca o necompetență teritorială exclusivă în soluționarea contestației la executare, chiar dacă Judecătoria Timișoara a încuviințat executarea silită.

Sub un alt aspect, s-a apreciat că apărarea este neîntemeiată și prin prisma faptului că în cuprinsul titlului executoriu nu se regăsesc mai mulți debitori, situație premisă avută în vedere în Decizia nr. 20/2021 a Înaltei Curți.

Învestită prin declinare, Judecătoria Oradea a pronunțat sentința civilă nr. 2864 din 31 mai 2023, prin care a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Timișoara, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului de competență.

În motivarea hotărârii pronunțate, instanța a reținut că încuviințarea executării silite a fost dispusă de Judecătoria Timișoara prin încheierea nr. 236591 din 22 noiembrie 2022, în dosarul nr. x/2022.

A constatat că, în procedura executării silite, contestația la executare este de competența instanței de executare care, potrivit statuărilor Deciziei nr. 20/2021, este judecătoria care a încuviințat executarea silită, iar creditorul avea posibilitatea să sesizeze o altă instanță de judecată atunci când a cerut încuviințarea executării silite, art. 127 C. proc. civ. fiind aplicabil și în procedura executării silite, potrivit art. 651 C. proc. civ.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza dispozițiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prin contestația la executare ce face obiectul dosarului în care s-a ivit prezentul conflict de competență, debitoarea Curtea de Apel Timișoara, în contradictoriu cu intimatul A., a solicitat: anularea încheierii nr. 236591/2022, pronunțată la 22 noiembrie 2022 de Judecătoria Timișoara, în dosarul nr. x/2022, prin care a fost încuviințată cererea de executare silită formulată de Biroul Executorului Judecătoresc B.; anularea tuturor formelor de executare silită efectuate în dosarul execuțional nr. x/2022 al Biroului Executorului Judecătoresc B.; încetarea executării silite pornite împotriva contestatoarei debitoare; exonerarea contestatoarei de la plata cheltuielilor de executare silită, cu suspendarea tuturor formelor de executare, până la soluționarea contestației.

Înalta Curte constată că, în speță, Judecătoria Timișoara și Judecătoria Oradea și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, prima dintre instanțe reținând incidența dispozițiilor art. 127 C. proc. civ., iar cea de a doua instanță aplicând Decizia nr. 20/2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii.

Potrivit dispozițiilor art. 712 alin. (1) C. proc. civ., împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de cei interesați sau vătămați prin executare, iar conform art. 714 alin. (1) din același act normativ, contestația se introduce la instanța de executare.

Prevederile art. 651 alin. (1) C. proc. civ. dispun că instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Alin. (3) al aceluiași articol prevede că instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

În conformitate cu dispozițiile legale anterior menționate, rezultă că în cazul contestației la executare competența teritorială este exclusivă, o astfel de cerere adresându-se judecătoriei în cărei rază se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

Înalta Curte constată că, în cauză, prin încheierea nr. 236591 din 22 noiembrie 2022, pronunțată de Judecătoria Timișoara, în dosarul nr. x/2022 a fost încuviințată executarea silită formulată de intimatul-creditor A., în contradictoriu cu debitoarea Curtea de Apel Timișoara.

Prin Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii în dosarul nr. x/2021, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1083 din 11 noiembrie 2021, decizie obligatorie potrivit art. 517 alin. (4) C. proc. civ., în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 C. proc. civ., s-a statuat că instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Astfel, în motivarea deciziei anterior menționate, instanța supremă a reținut principiul unicității instanței de executare, care presupune că una și aceeași instanță soluționează atât cererile de încuviințare a executării silite, cât și cererile având ca obiect contestație la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite.

Cum cererea de încuviințare a executării silite a fost admisă de Judecătoria Timișoara, competența de soluționare a contestației la executare revine tot acestei instanțe, potrivit principiului unicității instanței de executare, care presupune că una și aceeași instanță soluționează atât cererile de încuviințare a executării silite, cât și contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe, potrivit celor prevăzute de art. 651 alin. (3) din C. proc. civ.

Față de dezlegările obligatorii ale deciziei nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, se constată că, în speță, instanța de executare la care se referă prevederile art. 714 alin. (1) C. proc. civ. este Judecătoria Timișoara, instanță care a încuviințat executarea silită.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că instanța competentă teritorial să soluționeze cererea dedusă judecății este Judecătoria Timișoara, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competență, conform art. 135 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 2 noiembrie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.