ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1439/2023

Ședința publică din data de 28 septembrie 2023

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 31 august 2021 pe rolul Judecătoriei Timișoara, sub nr. x/2022, contestatoarea A. a solicitat, în contradictoriu cu intimata B., anularea actelor de executare silită efectuate din dosarul nr. x/2022 al Biroului Executorului Judecătoresc C., anularea încheierii de încuviințare a executării silite și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin întâmpinare, intimata a invocat excepția netimbrării contestației la executare, iar pe fond, a solicitat respingerea acesteia, ca neîntemeiată.

Prin sentința civilă nr. 25527 din 15 decembrie 2022, Judecătoria Timișoara a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța.

Pentru a dispune astfel, a reținut că, la 3 iunie 2022, creditoarea B. a solicitat Biroului Executorului Judecătoresc C. executarea silită a debitoarei A., în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x din 5 iulie 2006. Cererea de executare silită a fost înregistrată pe rolul organului de executare la 23 iunie 2022, sub nr. x/2022.

Judecătoria Timișoara a constatat că, prin încheierea din camera de consiliu nr. 8712 din 6 iulie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Judecătoria Constanța a încuviințat cererea de executare silită formulată împotriva debitoarei A., în dosarul execuțional nr. x/2022.

Reținând dispozițiile art. 714 alin. (1) C. proc. civ., Judecătoria Timișoara, în temeiul principiului unicității instanței de executare, a apreciat că Judecătoria Constanța este competentă să soluționeze contestația la executare, competența sa fiind fixată la data sesizării cu cererea de încuviințare a executării silite.

De asemenea, a arătat că, în ceea ce privește competența instanței de executare prevăzute de art. 650 alin. (1) C. proc. civ., considerată ca fiind legal dobândită la data sesizării Judecătoriei Constanța cu cererea de încuviințare a executării silite, rămâne aplicabilă pe întreaga durată a executării silite, indiferent de data învestirii instanței de executare cu soluționarea unor incidente ulterioare aflate în competența sa, precum contestația la executare sau cererea de întoarcere a executării silite.

Prin sentința civilă nr. 4562 din 11 mai 2023, Judecătoria Constanța a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a contestației la executare în favoarea Judecătoriei Timișoara. Constatând ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Timișoara a reținut dispozițiile art. 712 alin. (1) și art. 714 alin. (1) C. proc. civ. și a arătat că, potrivit art. 651 alin. (1) teza I din același act normativ, instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

A constatat că, în speță, creditoarea B. a sesizat Biroul Executorului Judecătoresc C. la 23 iunie 2022, dată la care debitoarea A. avea domiciliul în municipiul Timișoara, jud. Timiș.

Cum domiciliul debitoarei era, la data sesizării organului de executare, în municipiul Timișoara, Judecătoria Constanța a considerat că aparține Judecătoriei Timișoara competența de soluționare a cauzei, fiind apreciată ca lipsită de relevanță pronunțarea, de către această instanță, a încheierii de încuviințare a executării silite.

Judecătoria Constanța a făcut referire la decizia nr. 20/2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, prin care s-a stabilit că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 din C. proc. civ., instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Însă, a considerat că această decizie nu se aplică în cauză, întrucât vizează dezlegarea situației în care executarea silită a fost demarată împotriva mai multor debitori, ceea ce nu este cazul în speța de față, care are ca obiect executarea silită a unui singur debitor.

Argumentul expus în sprijinul acestui raționament s-a referit la dificultatea debitorului de a-și exercita drepturile procesuale în fața instanței de judecată, care nu se află în proximitatea domiciliului său, acest aspect conducând la o afectare a dreptului de acces la justiție și a egalității armelor.

Examinând conflictul negativ de competență, Înalta Curte constată că Judecătoriei Constanța îi revine competența de soluționare a cauzei, în considerarea următoarelor dispoziții legale și argumente:

Prin contestația la executare cu soluționarea căreia contestatoarea A. a învestit Judecătoria Constanța, s-a solicitat, în contradictoriu cu intimata B., anularea actelor de executare silită efectuate din dosarul nr. x/2022 de către Biroul Executorului Judecătoresc C., precum și anularea încheierii de încuviințare a executării silite.

Potrivit înscrisurilor aflate la dosarul cauzei și aspectelor reținute în considerentele hotărârilor pronunțate de instanțele aflate în conflict negativ de competență, executarea silită a debitoarei A. a fost încuviințată de Judecătoria Constanța, prin încheierea din camera de consiliu nr. 8712 din 6 iulie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022, în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x din 5 iulie 2006, la solicitarea creditoarei B..

Conform art. 714 alin. (1) C. proc. civ., "Contestația se introduce la instanța de executare."

Prin art. 651 alin. (3) C. proc. civ., legiuitorul a atribuit instanței de executare competența de soluționare a cererilor de încuviințare a executării silite, a contestațiilor la executare, precum și a altor incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

În materia executării silite, stabilirea instanței competente, din punct de vedere teritorial, se face prin raportare la art. 651 alin. (1) C. proc. civ., conform căruia"Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

Înalta Curte constată că, referitor la determinarea instanței de executare, prin decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, în dosarul nr. x/2021, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1083 din 11 noiembrie 2021, s-a statuat că, "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 din C. proc. civ., instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Prin această decizie s-a arătat că, încă de la momentul încuviințării executării silite (care reprezintă condiția esențială a demarării efective a procedurii execuționale) este stabilită instanța de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri. Odată determinată instanța de executare, în raport cu criteriile teritoriale prevăzute de norma menționată, aceasta va rămâne aceeași pe întreaga procedură, fiind unica instanță competentă material și teritorial să soluționeze toate cererile și incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepția cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel.

Reținând decizia pronunțată în procedura de unificare a practicii judiciare, precum și faptul că nu există o situație de excepție în care să se prevadă prin lege competența altei instanțe decât cea de executare, la care face referire teza finală a alin. (3) al art. 651 C. proc. civ., Înalta Curte constată că Judecătoriei Constanța îi revine competența de soluționare a cauzei, întrucât a încuviințat executarea silită împotriva debitoarei A., iar pronunțarea încheierii menționate coincide cu momentul deschiderii acestei proceduri.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 septembrie 2023.