ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1427/2022

Ședința publică din data de 21 iunie 2022

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 27.08.2021, sub nr. x/2021*, contestatoarea A. S.A., în contradictoriu cu intimata B. a formulat contestație la executare, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună în principal, anularea executării silită care formează obiectul dosarului nr. x/2021 al BEJA C. și D.; a încheierii de încuviințare a executării silite nr. 9712/21.07.2021, pronunțate de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. x/2021; anularea tuturor formelor de executare silită întocmite în dosarul execuțional mai sus menționat, inclusiv somația, toate încheierile emise de executor pentru stabilirea debitului, a cheltuielilor de executare, etc., precum și toate celelalte acte emise în dosarul execuțional până la data depunerii prezentei contestații, inclusiv înștiințările și adresele către bancă, iar, în subsidiar, anularea încheierii de încuviințare a executării silite nr. 9712/21.07.2021, pronunțate de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. x/2021; a actelor de executare emise în dosarul execuțional nr. x/2021 al BEJ C. și D., constând în: somația de executare din data de 04.08.2021 și înștiințarea din data de 04.08.2021; încheierea din 04.08.2021 privind stabilirea cheltuielilor de executare silită în sumă de 2.341,10 RON; încheierea din data de 12.08.2021 de eliberare a sumei consemnate, prin care s-au reținut 3.958,46 RON cheltuieli de executare silită și s-a eliberat sus-numitei creditoare suma de 7.933,22 euro; încheierea din data de 12.08.2021 de stabilire a cheltuielilor suplimentare de executare silită constând în onorariul executorului judecătoresc în sumă de 5,116,75 RON; adresa din data de 12.08.2021 prin care se solicită băncii să comunice componența sumelor de 8.746,88 euro și 19.788,37 RON; adresa din data de 20.08.2021 prin care se comunică creanța nerecuperată în dosarul execuțional mai sus menționat; adresa emisă de executor către bancă în data de 18.08.2021 prin care solicită modalitatea de stabilire a sumelor achitate cu titlul de comision de administrare/gestionare, precum și modul de calcul al accesoriilor; a tuturor celelalte acte emise în dosarul execuțional până la data depunerii prezentei contestații, inclusiv înștiințările și adresele către bancă; să dispună reducerea cheltuielilor de executare constând în onorariul executorului judecătoresc până la limita minimă prevăzută de Ordinul nr. 2550/2006 privind aprobarea onorariilor minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești; suspendarea executării silite, în temeiul art. 719 C. proc. civ. până la soluționarea contestației la executare.

II. Hotărârile care au generat conflictul de competență

Prin sentința civilă nr. 15283 din 22 decembrie 2021, Judecătoria Timișoara a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

Pentru a se pronunța astfel, Judecătoria Timișoara, deși a evocat paragrafe din decizia RIL nr. 20/2021 a instanței supreme, a reținut că în cauza de față există un singur debitor, iar în raport cu dispozițiile art. 651 C. proc. civ., la data sesizării organului de executare sediul debitorului se afla în București.

Prin sentința nr. 3708 din 12 aprilie 2022, Judecătoria Sectorului 1 București a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara și. constatând ivit un conflict negativ de competență, a înaintat instanței supreme cauza în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel, această instanță a constatat aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 651 C. proc. civ., precum și faptul că sediul debitorului este în Timișoara, astfel cum este menționat în titlul executoriu, care menționează ca pârât E. S.A. București Sucursala Timiș.

III. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara, pentru următoarele considerente:

Contestația la executare este de competența exclusivă a instanței de executare, așa cum rezultă din prevederile art. 714 alin. (1) coroborat cu art. 650 alin. (2) C. proc. civ.

Totodată, conform dispozițiilor art. 650 alin. (1) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

În speță, prin încheierea civilă nr. 9712 din 21.07.2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021 de Judecătoria Timișoara, a fost încuviințată executarea silită împotriva debitoarei E. S.A. București, la cererea creditoarei B., în baza titlului executoriu constând în sentința civilă nr. 13099/24.11.2020, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. x/2020.

Cum cererea de încuviințare a executării silite a fost admisă prin încheierea anterior menționată, competența de soluționare a cauzei având ca obiect contestație la executare, revine acestei instanțe care a încuviințat executarea silită, ca instanță de executare, potrivit principiului unicității instanței de executare, care presupune că una și aceeași instanță soluționează atât cererile de încuviințare a executării silite, cât și contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe, potrivit celor prevăzute de art. 650 alin. (2) din C. proc. civ., în forma în vigoare de la momentul introducerii cererii de executare silită.

Prin urmare, odată stabilită instanța de executare în raport cu criteriile teritoriale prevăzute art. 650 alin. (2) din C. proc. civ., astfel cum acestea erau în vigoare la data cererii de executare silită, aceasta va rămâne aceeași pe întreaga procedură, fiind unica instanță competentă material și teritorial a soluționa toate cererile și incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepția cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel.

În acest sens, s-a pronunțat și Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, în dosarul nr. x/2021, de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1083 din 11 noiembrie 2021, aplicabilă în cauza pendinte, care a avut de lămurit "dacă, după ce a fost încuviințată executarea silită de către instanța de executare, competența acesteia mai poate fi reevaluată în funcție de domiciliul/sediul debitorului care a formulat contestația la executare" (par. 47).

Prin această decizie instanța supremă a stabilit că: "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 din C. proc. civ., instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel".

Astfel, potrivit celor reținute în această decizie, s-a statuat că "încă din momentul încuviințării executării silite (care reprezintă condiția esențială a demarării efective a procedurii execuționale) este determinată instanța de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit art. 651 alin. (2) din C. proc. civ.. Altfel spus, odată stabilită instanța de executare în raport cu criteriile teritoriale prevăzute de norma menționată, aceasta va rămâne aceeași pe întreaga procedură, fiind unica instanță competentă material și teritorial a soluționa toate cererile și incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepția cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel" (par. 70), iar "ulterior admiterii cererii de încuviințare a executării silite, calitatea de instanță de executare a instanței care a încuviințat executarea nu doar că este câștigată, dar și rămâne aceeași pe întreaga durată a procedurii execuționale. Aceasta înseamnă că în respectiva executare silită nicio altă instanță nu va putea fi apreciată drept instanță de executare, motiv pentru care - exceptând derogările anume prevăzute, cum este cazul contestației la titlu, spre exemplu - toate cererile și incidentele care vor apărea pe parcursul executării silite vor reveni în competența aceleiași instanțe de executare" (par. 71).

Câtă vreme nu există o situație de excepție dată de lege în competența altei instanțe decât cea de executare, la care face referire teza finală a alin. (2) al art. 650 C. proc. civ., astfel cum acestea erau în vigoare la data cererii de executare silită, reținând decizia pronunțată în procedura de unificare a practicii judiciare, Înalta Curte constată că Judecătoria Timișoara este instanța competentă teritorial să soluționeze contestația la executare dedusă judecății.

De altfel, Decizia nr. 20/2021, pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, care vizează contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu, este aplicabilă chiar a fortiori în cauza pendinte, în care există un singur debitor, întrucât principiul unicității instanței de executare recunoscut de respectiva decizie nu este umbrit, contestat nici măcar din perspectiva aspectului pluralității de debitori cu pluralitatea lor de domicilii, aspect oricum nerelevant, potrivit algoritmului impus prin decizia în interesul legii menționată.

Față de argumentele expuse și de dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a contestației la executare în favoarea Judecătoriei Timișoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 iunie 2022.