ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2036/2022

Ședința publică din data de 27 octombrie 2022

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara la 6 iunie 2022, sub nr. x/2022, petentul Biroul Executorului Judecătoresc A. a solicitat încuviințarea executării silite pornite în dosarul execuțional nr. x/2022, ca urmare a cererii formulate de creditoarea B., în baza titlului executoriu constând în contractul de credit nr. x/17.06.2008, împotriva terțului poprit C. S.R.L., prin poprirea asupra sumelor aflate în posesia oricărui terț poprit din circumscripția Curții de Apel Timișoara.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 666 C. proc. civ.

Prin încheierea civilă nr. 12329 din 14 iunie 2022, Judecătoria Timișoara a admis excepția necompetenței teritoriale invocate din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Timișoara a reținut că, prin cererea de executare silită, creditoarea B. a solicitat pornirea executării silite împotriva terțului poprit C. S.R.L. și a oricărui terț poprit din circumscripția Curții de Apel Timișoara, în temeiul titlului executoriu constând în contractul de credit nr. x/17.06.2008, în vederea recuperării obligațiilor rezultând din titlul executoriu, în oricare din modalitățile prevăzute de lege, la care se adaugă cheltuielile de executare silită.

Reținând prevederile art. 666 alin. (1) C. proc. civ., a constatat că domiciliul debitoarei este în București, pentru acest motiv apreciind că revine Judecătoriei Sectorului 6 București competența de soluționare a cererii de încuviințare silită.

Prin sentința civilă nr. 5213 din 12 iulie 2022, Judecătoria Sectorului 6 București a admis excepția necompetenței teritoriale invocate din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara. Constatând ivit conflictul negativ de competență, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție cu soluționarea acestuia.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Sectorului 6 București a reținut că, în temeiul contractului de credit nr. x/17.06.2008, în cadrul dosarului de executare nr. 212/2012 al Biroul Executorului Judecătoresc A., creditoarea B. a solicitat executarea silita a debitoarei D., prin instituirea popririi asupra sumelor de bani datorate acesteia în calitate de angajat de terțul poprit C. S.R.L., cu sediul în Timișoara, cererea fiind întemeiată pe dispozițiile art. 373 alin. (2) din C. proc. civ. de la 1865.

Coroborând dispozițiile art. 373 alin. (2) și (3) cu cele ale art. 373

1

din C. proc. civ., Judecătoria Sectorului 6 București a constatat că instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

A apreciat că, în speță, fiind vorba despre o executare prin poprire asupra sumelor de bani realizate de debitor în calitate de angajat la terțul poprit, cu sediul în circumscripția Judecătoriei Timișoara, aceasta este instanța de executare, care trebuie să se pronunțe asupra cererii de încuviințare a executării silite.

De asemenea, a considerat că este lipsit de relevanță domiciliul debitorului, întrucât executarea este începută sub imperiul C. proc. civ., iar conform art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012, dispozițiile C. proc. civ. aprobat prin Legea nr. 134/2010 se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare.

Examinând conflictul negativ de competență, Înalta Curte reține că, în cauză, competența soluționării pricinii revine Judecătoriei Timișoara, în considerarea dispozițiilor legale și a următoarelor argumente:

Înalta Curte reține, cu titlu prealabil, că, potrivit dispozițiilor art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., dispozițiile C. proc. civ. se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare, respectiv 15 februarie 2013.

În cauză, executarea silită a fost pornită în anul 2012, pe rolul Biroul Executorului Judecătoresc A. fiind constituit dosarul nr. x/2012, creanța rezultată din titlul executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x/17.06.2008 fiind cesionată de titulara E. S.A. către F.. și, ulterior de această cesionară către B..

Având în vedere că executarea silită a început în anul 2012, dată la care erau în vigoare dispozițiile C. proc. civ. de la 1865, Înalta Curte constată că executarea silită este guvernată de normele acestui act normativ.

Astfel, prin cererea adresată petentului Biroul Executorului Judecătoresc A., creditoarea B. a solicitat încuviințarea executării silite a debitoarei D., în temeiul titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x/17.06.2008, emis de E. S.A., pentru creanța în valoare de 1.617,06 euro, în toate formele de executare silită.

Urmare acestei cereri, în baza art. 373

1

C. proc. civ., petentul Biroul Executorului Judecătoresc A. a solicitat Judecătoriei Timișoara încuviințarea executării silite pornite în dosarul execuțional nr. x/2022, prin instituirea popririi la terțul poprit C. S.R.L., cu sediul în circumscripția acestei instanțe.

Potrivit dispozițiilor art. 373 alin. (1) C. proc. civ., "Dacă prin lege nu se dispune altfel, hotărârile judecătorești și celelalte titluri executorii se execută de executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel în care urmează să se efectueze executarea ori, în cazul urmăririi bunurilor, de către executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel în care se află acestea"; (alin. (2) "Instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel".

Conform alin. (3) al aceluiași articol, "Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, judecă contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe."

Având în vedere dispozițiile legale evocate, locul unde urmează a se face executarea silită este criteriul stabilit de lege pentru determinarea instanței de executare, căreia îi revine competența teritorială de a soluționa cererile de încuviințare a executării silite. Acest criteriu are în vedere locul unde se realizează, efectiv, executarea.

În procedura executării silite, locul executării este cel unde se află bunurile supuse urmăririi.

În cauză, creditoarea a menționat că debitoarea D. este angajată la C. S.R.L., societate care are sediul în municipiul Timișoara.

Înalta Curte, constatând că executarea silită urmează să se facă prin poprire, asupra veniturilor debitoarei de la locul de muncă menționat, iar sediul angajatorului acesteia, terț poprit, este situat în raza teritorială a Judecătoriei Timișoara, în aplicarea dispozițiilor art. 373 alin. (2) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite în favoarea acestei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 octombrie 2022.