ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1811/2022

Ședința publică din data de 6 octombrie 2022

Deliberând, asupra cauzei de față constată următoarele:

I. Obiectul cererii:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău la 20 iunie 2022, sub nr. x/2022, petentul Biroul executorului judecătoresc A. a solicitat încuviințarea executării silite împotriva debitorului B. pentru plata debitului restant în cuantum de 101.725,16 RON la care se adaugă dobânzile, comisioanele și alte sume prevăzute în titlul executoriu sau datorate în baza legii, ce vor fi calculate până la data achitării integrale, în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x din 30 aprilie 2018, modificat prin actele adiționale nr. x din 18 martie 2020 și nr. 18760.6 din 6 iulie 2020.

În drept, au fost indicate dispozițiile art. 666 C. proc. civ.

II. Sentința pronunțată de Judecătoria Bacău:

Prin sentința civilă nr. 3419 din 22 iunie 2022, Judecătoria Bacău, secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cererii de încuviințare executare silită formulată de petentul Biroul executorului judecătoresc A. în favoarea Judecătoriei Sector 6 București.

În considerente, instanța a reținut incidența dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.

A constatat instanța că executarea silită s-a solicitat în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x din 30 aprilie 2018 cu modificările și completările făcute prin actul adițional nr. x din 18 martie 2020, cu modificările și completările făcute prin actul adițional nr. x din 6 iulie 2020, împotriva debitorului principal S.C. C. S.R.L., cu sediul în municipiul București, Bulevardul x, nr. 186 și împotriva debitorului garant fideiusor B. cu domiciliul în municipiul Bacău, județul Bacău.

De asemenea, a arătat că potrivit art. 112 C. proc. civ., cererea de chemare în judecată a mai multor pârâți poate fi introdusă la instanța competentă pentru oricare dintre aceștia; în cazul în care printre pârâți sunt și obligați accesoriu, cererea se introduce la instanța competentă pentru oricare dintre debitorii principali.

III. Sentința pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București:

Prin sentința civilă nr. 5120 din 7 iulie 2022, Judecătoria Sectorului 6 București a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bacău.

Constatând ivit conflictul negativ de competență, instanța a înaintat dosarul instanței supreme în vederea pronunțării regulatorului de competență.

În motivare, instanța învestită prin declinare a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 666 raportat la art. 651 C. proc. civ., competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite aparține instanței de executare.

Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.

Instanța a avut în vedere că cererea de executare silită a fost formulată exclusiv cu privire la B., cu domiciliul în municipiul Bacău, județul Bacău, iar nu și cu privire la S.C. C. S.R.L., cu sediul în București, nefiind astfel incidente dispozițiile art. 112 C. proc. civ.

IV. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Înalta Curte constată că Judecătoria Bacău și Judecătoria Sectorului 6 București și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei având ca obiect încuviințare executare silită, prezentul conflict de competență fiind generat de modalitatea în care cele două instanțe au înțeles să aplice art. 651 C. proc. civ.

Astfel, Judecătoria Bacău a determinat competența de soluționare a cauzei prin raportare la sediul debitorului principal din contractul de credit, iar Judecătoria Sectorului 6 București a reținut domiciliul debitorului garant fideiusor, împotriva căruia a fost formulată cererea de încuviințare a executării silite.

Din contractul de credit nr. x din 30 aprilie 2018 rezultă că debitorul principal este S.C. C. S.R.L., cu sediul în București, iar B. și D. sunt garanți fideiusori.

În acest sens sunt dispozițiile art. 645 alin. (1) C. proc. civ., care prevăd că sunt părți în procedura de executare silită creditorul și debitorul și cele ale art. 648 alin. (1) din același act normativ, potrivit cărora creditorul, în condițiile legii, poate urmări, în limita creanței și a accesoriilor acesteia, concomitent, sau, după caz, separat, și bunurile terților care au garantat plata datoriilor debitorului. În acest caz, dispozițiile privitoare la drepturile și obligațiile debitorului se aplică în mod corespunzător și terților garanți, în afară de cazul în care prin lege se dispune altfel.

În litigiul pendinte, cererea de încuviințare a executării silite a contractului de credit nr. x din 30 aprilie 2018 a fost formulată împotriva numitului B., care are calitatea de fideiusor în respectivul contract.

Astfel, se constată că E. S.A., în calitate de creditoare, a înțeles să se îndrepte împotriva fideiusorului B., care dobândește în litigiu calitatea procesuală de debitor, câtă vreme cererea de încuviințare a executării silite este formulată împotriva sa.

Totodată, întrucât actul de învestire a instanței este formulat numai împotriva acestuia, nu se poate reține incidența prevederilor art. 112 alin. (1) C. proc. civ., care au în vedere ipoteza în care cererea de chemare în judecată este îndreptată împotriva mai multor pârâți.

Prin urmare, față de cele anterior reținute, Înalta Curte apreciază că sunt aplicabile dispozițiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Având în vedere că, la data sesizării organului de executare, domiciliul persoanei fizice împotriva căreia a fost formulată cererea de executare silită, debitorul din prezenta cauză - Paulet Marius Toni - este în municipiul Bacău, județ Bacău, în circumscripția teritorială a Judecătoriei Bacău, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) raportat la cele ale art. 651 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bacău.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 octombrie 2022.