ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 380/2023

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin adresa înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava, la data de 20 septembrie 2022, sub nr. x/2022, executorul judecătoresc A. a înaintat cererea formulată de creditorii B. și X. în vederea încuviințării executării silite a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 4539 din data de 11 noiembrie 2021 a Judecătoriei Suceava, rămasă definitivă prin decizia nr. 368 din data de 16 mai 2022 a Tribunalului Suceava, ambele pronunțate în dosarul nr. x/2018, privind pe debitorul C., pentru recuperarea sumei de 3.080 euro, reprezentând comision de administrare credit și dobândă încasată abuziv peste dobânda de 1,5%, 1.000 RON cheltuieli de judecată, 4.978,62 RON dobândă legală conform O.G. nr. 9/2000 și dobânda penalizatoare conform O.G. nr. 13/2011, calculată de la data plății fiecărei sume, la care se adaugă cheltuielile de executare.

Prin sentința civilă nr. 4101 din data de 21 octombrie 2022, Judecătoria Suceava a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect "încuviințare executare silită" formulată de creditorii B. și

X.

împotriva debitorului C., în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Suceava a reținut că, potrivit art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află domiciliul sau sediul debitorului, iar dacă sediul sau domiciliul debitorului nu se află în țară, judecătoria în a cărei competență se află domiciliul sau sediul creditorului.

Or, sediul debitorului este în București, B-dul x nr. 10, care se găsește în circumscripția Judecătoriei Sectorului 2 București. Prin urmare, în opinia Judecătoriei Suceava, competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite aparține Judecătoriei Sectorului 2 București.

Prin încheierea din data de 19 decembrie 2022, Judecătoria Sectorului 2 București a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe creditorii B. și

X.

, în contradictoriu cu C., în favoarea Judecătoriei Suceava. Constatând ivit conflictul negativ de competență, a dispus suspendarea cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Sectorului 2 București a reținut că sunt incidente dispozițiile art. 651 teza a-II-a din C. proc. civ., potrivit cărora, dacă domiciliul sau sediul debitorului nu se află în țară, competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite aparține judecătoriei de la sediul sau domiciliul creditorului.

În speță, debitorul nu are sediul în țară ci în Irlanda, neavând relevanță împrejurarea că reprezentantul acestuia are sediul pe raza sectorului 2 București.

În consecință, față de faptul că cele două creditoare au domiciliul în Suceava, în opinia Judecătoriei Sectorului 2 București, competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite aparține Judecătoriei Suceava.

Examinând conflictul negativ de competență, Înalta Curte reține că Judecătoriei Suceava îi revine competența de soluționare a cauzei, în considerarea următoarelor dispoziții legale și argumente:

Obiectul cererii deduse judecății îl constituie încuviințarea executării silite, în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 4539 din data de 11 noiembrie 2021 a Judecătoriei Suceava, rămasă definitivă prin decizia nr. 368 din data de 16 mai 2022 a Tribunalului Suceava, ambele pronunțate în dosarul nr. x/2018, privind pe debitorul C., pentru recuperarea, de către creditoarele B. și

X.

, a următoarelor sume de bani: 3.080 euro reprezentând comision de administrare credit, și dobândă încasată abuziv peste dobânda de 1,5%, 1.000 RON cheltuieli de judecată, 4.978,62 RON dobândă legală conform O.G. nr. 9/2000 și dobânda penalizatoare conform O.G. nr. 13/2011, calculată de la data plății fiecărei sume, la care se adaugă cheltuielile de executare.

În considerarea dispozițiilor art. 666 alin. (1) din C. proc. civ., cererea de încuviințare a executării silite este de competența instanței de executare.

Conflictul negativ de competență dintre cele două instanțe, Judecătoria Suceava și, respectiv, Judecătoria Sectorului 2 București, a fost generat de interpretarea diferită a dispozițiilor art. 651 din C. proc. civ., în temeiul cărora se stabilește, sub aspect teritorial, instanța de executare, respectiv instanța competentă a soluționa pricina.

În conformitate cu dispozițiile art. 651 alin. (1) din C. proc. civ. "Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor."

Astfel, în materia cererilor de încuviințare a executării silite, a contestațiilor la executare, precum și a oricăror alte incidente apărute în cursul executării silite, în ipoteza în care sediul debitorului nu se află în țară, legiuitorul a stabilit o competență teritorială succesivă în favoarea instanței în circumscripția căreia se regăsește sediul/domiciliul creditorului, iar, în ultimul rând, al biroului executorului judecătoresc învestit de către creditor.

Înalta Curte reține că sediul social al debitorului C., împotriva căruia urmează să se efectueze executarea silită, se află în străinătate, respectiv în Dublin, Irlanda, motiv pentru care, dând eficiență ordinii instituite de către dispozițiile art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., competența de soluționare a pricinii revine instanței în a cărei circumscripție se găsește domiciliul creditoarelor, la data sesizării organului de executare, situat în municipiul Suceava, județul Suceava.

Sub aspectul stabilirii instanței competente din punct de vedere teritorial să judece cererea de încuviințare a executării silite, în speța dedusă judecății, nu prezintă relevanță sediul procesual ales al debitorului, indicat în cererea de executare silită, atât timp cât instituția reprezentării sunt relevante sub aspectul asigurării cunoașterii procesului și a actelor de procedură îndeplinite în cursul acestuia, pentru a da eficiență dreptului la apărare, iar nu în planul competenței instanței de executare.

O interpretare contrară ar fi de natură a lăsa la latitudinea debitorului competența instanței de executare prin simpla alegere a unui sediu procesual.

Pentru considentele expuse și având în vedere dispozițiile art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 135 alin. (4) din același act normativ, va stabili competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite în favoarea Judecătoriei Suceava.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Suceava – secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 2 martie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform dispozițiilor art. 402 din C. proc. civ.