ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2269/2022

Ședința publică din data de 17 noiembrie 2022

Asupra conflictului de față constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

Prin cererea formulată la 07.02.2022 și înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași sub nr. x/2022, contestatorii Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava și Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava au formulat, în contradictoriu cu intimata A., contestație împotriva executării silite demarate din dosarul de executare nr. 1191/2021 al B.E.J.A. B. și C., solicitând anularea actelor de executare, precum și a celei de încuviințare a executării silite.

2.1. Prin sentința civilă nr. 4752 din 11.05.2022, Judecătoria Iași a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a declinat în favoarea Judecătoriei Suceava, competența de soluționare a acțiunii.

Pentru a pronunța această hotărâre, Judecătoria Iași a reținut, în esență, incidența prevederilor art. 651 C. proc. civ., astfel că, față de faptul că sediul ambilor debitori contestatori este în circumscripția teritorială a Judecătoriei Suceava, instanța de executare competentă pentru soluționarea contestației din speță este această din urmă instanță.

2.2. Învestită cu soluționarea cauzei după declinare, Judecătoria Suceava, a pronunțat sentința civilă nr. 2924 din 16.08.2022, prin care a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru a-l soluționa.

În motivare, s-a reținut, în esență, că, în speță, raportat la art. 651 alin. (3) C. proc. civ. și potrivit celor statuate în Decizia nr. 20 din 27.09.2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, având în vedere că instanța care a încuviințat executarea în dosarul execuțional nr. x/2021 al B.E.J.A. B. și C. este Judecătoria Iași, îi revine acestei din urmă instanțe competenta de soluționare a prezentului litigiu.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență:

Cu privire la conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată în condițiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 712 alin. (1) C. proc. civ., "Împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare", iar conform art. 651 alin. (3) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 6 din O.U.G. nr. 1/2016, "Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.".

Contestația la executare este de competența exclusivă a instanței de executare, așa cum rezultă din prevederile art. 714 alin. (1) coroborat cu art. 651 alin. (3) C. proc. civ.

Totodată, conform dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

În speță, instanța inițial investită de către executorul judecătoresc, în vederea încuviințării executării silite împotriva debitorilor, în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă cu nr. 216, pronunțată la 01.02.2021 de către Tribunalul Suceava, în dosarul cu nr. x/2020, rămasă definitivă prin decizia cu nr. 617 pronunțată la 15.06.2021, de către Curtea de Apel Suceava, a fost Judecătoria Suceava.

Prin sentința civilă cu nr. 4306 din 28.10.2021, dată în dosarul cu nr. x/2021, Judecătoria Suceava și-a declinat competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite, în favoarea Judecătoriei Iași. Dezînvestirea a fost motivată de faptul că intimata creditoare A. are calitatea de grefier în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava, iar dispozițiile art. 127 alin. (1) și (3) din C. proc. civ. impun sesizarea unei alte instanțe de același grad, din circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă.

Ulterior, prin încheierea civilă nr. 11864/CS/07.12.2021, pronunțată de Judecătoria Iași, în dosarul nr. x/2021, la cererea creditoarei A., împotriva debitorilor Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava și Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava a fost încuviințată executarea silită din dosarul de executare nr. 1191/2021 al B.E.J.A. B. și C., în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 216 din 01.02.2021 a Tribunalului Suceava din dosarul nr. x/2020, rămasă definitivă prin Decizia nr. 617/15.06.2021, pronunțată de Curtea de Apel Suceava în dosarul cu același număr.

Cum cererea de încuviințare a executării silite a fost admisă prin încheierea civilă nr. 11864/CS/07.12.2021 a Judecătoriei Iași, competența de soluționare a cauzei având ca obiect contestație la executare, revine acestei instanțe care a încuviințat executarea silită, ca instanță de executare, potrivit principiului unicității instanței de executare, care presupune că una și aceeași instanță soluționează atât cererile de încuviințare a executării silite, cât și contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe, potrivit celor prevăzute de art. 651 alin. (3) din C. proc. civ.

Prin urmare, odată stabilită instanța de executare în raport cu criteriile teritoriale prevăzute art. 651 alin. (2) din C. proc. civ., aceasta va rămâne aceeași pe întreaga procedură, fiind unica instanță competentă material și teritorial a soluționa toate cererile și incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepția cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel.

În acest sens, s-a pronunțat și Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, în dosarul nr. x/2021, de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1083 din 11 noiembrie 2021, prin care s-a stabilit că: "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 din C. proc. civ., instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.".

Astfel, în motivarea deciziei anterior menționate, instanța supremă a reținut principiul unicității instanței de executare, care presupune că una și aceeași instanță soluționează atât cererile de încuviințare a executării silite, cât și cererile având ca obiect contestație la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite.

Acest principiu al unicității instanței de executare reclamă observarea regulilor de determinare a competenței teritoriale a instanței care încuviințează executarea, cu luarea în considerare a tuturor aspectelor relevante din această perspectivă, inclusiv acela care se circumscrie incidenței art. 127 C. proc. civ., încă din această fază.

Drept urmare, stabilirea instanței competente în vederea soluționării oricăror incidente ce se puteau ivi în procedura de executare silită, inclusiv cu referire la dispozițiile art. 127 C. proc. civ., se putea realiza la momentul investirii Judecătoriei Iași cu soluționarea cererii de încuviințare a executării silite, respectiv odată cu reținerea de către această instanță a competenței de soluționare a cererii în favoarea sa.

Or, în cauză, cererea de încuviințare a executării silite a fost declinată de la Judecătoria Suceava la Judecătoria Iași tocmai în temeiul art. 127 C. proc. civ., iar această din urmă instanță a reținut competența de soluționare a cererii în favoarea sa.

Ca atare, față de dezlegările obligatorii ale deciziei nr. 20 din 27 septembrie 2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, rezultă că, în speță, instanța de executare la care se referă prevederile art. 714 alin. (1) C. proc. civ. este Judecătoria Iași, instanță care a încuviințat executarea silită.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că instanța competentă teritorial să soluționeze cererea dedusă judecății este Judecătoria Iași, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competență, conform art. 135 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 noiembrie 2022.