ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 263/2022

HOTĂRÂRE

03.02.2022

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2022
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 263/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 3 februarie 2022

Asupra conflictului negativ de față, constată următoarele:

I. Cererea:

Prin contestația la executare înregistrată la 26 august 2020 pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București, contestatorii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, în contradictoriu cu intimatul A., au solicitat anularea executării silite inițiate de Biroul executorului judecătoresc "B." în dosarul nr. x/2019, anularea somației din data de 31.07.2020, a încheierii nr. 2/31.07.2020 și a tuturor actelor de executare emise în dosarul de executare, inclusiv a încheierii de încuviințare a executării silite nr. 2165/25.02.2020 pronunțate de Judecătoria Iași în dosarul nr. x/2019 și să se constate că a intervenit prescripția dreptului intimatei de a cere executarea silită a sentinței civile nr. 1403/22.11.2007 și a sentinței civile nr. 1192/20.05.2009 pronunțat de Tribunalul Suceava. Au solicitat, de asemenea, admiterea cererii de suspendare și, în consecință, suspendarea executării silite până la soluționarea contestației.

Prin sentința civilă nr. 3050 din 7 aprilie 2021, Judecătoria Sectorului 5 București a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași.

II. Hotărârea Judecătoriei Iași:

Prin sentința civilă nr. 8723 din 30 iulie 2021, Judecătoria Iași a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Suceava.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că domiciliul debitorului este în Suceava, astfel încât, în considerarea dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Suceava - instanță în a cărei circumscripție se află domiciliul debitorului.

III. Hotărârea Judecătoriei Suceava:

Învestită prin declinare, Judecătoria Suceava a pronunțat sentința civilă nr. 4666 din 18 noiembrie 2021, prin care a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea pronunțării regulatorului de competență.

În motivare, instanța a reținut că executarea silită a fost încuviințată de către Judecătoria Iași prin încheierea nr. 2165 din 25 februarie 2020, astfel că aceasta este instanța de executare, astfel cum a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 20/2021 de soluționare a recursului în interesul legii.

Ori, fiind stabilită deja instanța de executare, orice altă chestiune care privește executarea silită încuviințată, contestația la executare precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, se soluționează de instanța de executare conform art. 651 alin. (3) C. proc. civ., aceasta fiind în cauză Judecătoria Iași.

IV. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prin contestația la executare ce face obiectul dosarului în care s-a ivit conflictul de competență, contestatorii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava au solicitat anularea executării silite inițiate de Biroul executorului judecătoresc "B." în dosarul nr. x/2019.

Sub aspectul determinării competenței teritoriale, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 714 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 651 alin. (1) și (3) din același act normativ.

Potrivit art. 712 alin. (1) C. proc. civ., împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de cei interesați sau vătămați prin executare, iar conform art. 714 alin. (1) din același act normativ, contestația se introduce la instanța de executare.

Instanța de executare este definită de art. 651 alin. (1) C. proc. civ. ca fiind judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare (momentul la care a fost înregistrată cererea privind executarea silită la biroul executorului judecătoresc), domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.

În conformitate cu alin. (3) al aceluiași text de lege, instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

În speță, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava, Biroul executorului judecătoresc "B." a solicitat instanței încuviințarea executării silite în dosarul execuțional nr. x/2019, având ca obiect cererea de executare silită formulată de creditorul A. împotriva debitorilor Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava și Ministerul Finanțelor Publice.

Prin sentința civilă nr. 328 din 27 ianuarie 2020, Judecătoria Suceava, în aplicarea dispozițiilor art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ., a declinat competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite în favoarea Judecătoriei Iași.

Prin încheierea nr. 2165 din 25 februarie 2020 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr. x/2019, s-a admis cererea formulată de Biroul executorului judecătoresc "B.", fiind încuviințată executarea silită a debitorilor Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava și Ministerul Finanțelor Publice.

Prin Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunțată în recurs în interesul legii s-a statuat că "încă din momentul încuviințării executării silite (care reprezintă condiția esențială a demarării efective a procedurii execuționale) este determinată instanța de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit art. 651 alin. (2) din C. proc. civ.. Altfel spus, odată stabilită instanța de executare în raport cu criteriile teritoriale prevăzute de norma menționată, aceasta va rămâne aceeași pe întreaga procedură, fiind unica instanță competentă material și teritorial a soluționa toate cererile și incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepția cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel."

Cum în speță cererea de încuviințare a executării silite a fost admisă prin încheierea nr. 2165 din 25 februarie 2020 pronunțată de Judecătoria Iași, competența de soluționare a cauzei având ca obiect contestație la executare urmează a se stabili în favoarea judecătoriei care a încuviințat executarea silită, anume Judecătoria Iași, ca instanță de executare.

Câtă vreme nu există o situație de excepție cu privire la care legea să prevadă competența altei instanțe decât cea de executare, la care face referire teza finală a alin. (3) al art. 651 C. proc. civ., reținând decizia pronunțată în procedura de unificare a practicii judiciare, Înalta Curte constată că Judecătoria Iași este instanța competentă teritorial să soluționeze contestația la executare dedusă judecății.

Pentru considerentele expuse, în aplicarea dispozițiilor art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași.