ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 733/2022

Ședința publică din data de 31 martie 2022

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

I. Cererea:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara la 10 septembrie 2021, debitoarea A. a formulat contestație la executare împotriva intimaților B. și C. și a solicitat anularea executării silite, pornită de S.C. D. și Asociații în dosarul execuțional nr. x/2021, a somației de executare și a încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare, ambele acte emise la 20 august 2021, anularea încheierii civile nr. 9674/2021 a Judecătoriei Timișoara, de încuviințare a executării silite, cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.

II. Hotărârea Judecătoriei Timișoara:

Prin încheierea civilă nr. 13860 din 2 noiembrie 2021, Judecătoria Timițoara, secția I civilă a admis excepția necompetenței teritoriale exclusive, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a contestației la executare formulate de contestatoarea A., în contradictoriu cu intimații B. și C., în favoarea Judecătoriei Sibiu.

În considerente, a reținut incidența dispozițiilor art. 714 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora contestația la executare se introduce la instanța de executare, și a dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., care stabilesc că instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Urmare a constatărilor privind domiciliul debitoarei, prima instanță sesizată a constatat că Judecătoria Sibiu este instanța în circumscripția căreia se află domiciliul debitoarei la data sesizării organului de executare.

De asemenea, Judecătoria Timișoara a apreciat că Decizia pronunțată în interesul legii nr. 20/2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu este aplicabilă, întrucât vizează ipoteza executării silite a mai multor debitori la care se referă același titlu executoriu, situație care nu se regăsește în speță.

III. Hotărârea Judecătoriei Sibiu:

Prin sentința civilă nr. 227 din 25 ianuarie 2022, Judecătoria Sibiu, secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, invocată din oficiu, și a declinat în favoarea Judecătoriei Timișoara competența de soluționare a contestației la executare formulate de contestatoarea A., în contradictoriu cu intimații B. și C..

Constatând ivit conflictul negativ de competență, a suspendat din oficiu judecata cauzei și a înaintat dosarul către instanța supremă în vederea pronunțării regulatorului de competență.

În considerente, instanța învestită prin declinare a reținut aplicabilitatea dispozițiilor art. 714 alin. (1) coroborate cu art. 651 alin. (1) C. proc. civ. De asemenea, a făcut trimitere la Decizia nr. 20/2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii.

Astfel, instanța a constatat că executarea silită a fost încuviințată prin încheierea civilă nr. 9647 din 16 august 2021 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. x/2021, iar ulterior prin încheierea civilă nr. 4137 din 20 august 2021 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. x/2021. Ca atare, a concluzionat că aparține Judecătoriei Timișoara competența de soluționare a contestației la executare, în calitate de instanță de executare.

IV. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prin contestație la executare formulată de debitoarea A. în contradictoriu cu intimații B. și C. a fost solicitată anularea executării silite pornite de S.C. D. și Asociații în dosarul execuțional nr. x/2021, a somației de executare și a încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare, ambele acte emise la 20 august 2021, anularea încheierii civile nr. 9674/2021 pronunțată de Judecătoria Timișoara, privind încuviințarea executării silite.

Înalta Curte constată că Judecătoria Timișoara și Judecătoria Sibiu și-au declinat reciproc competența de soluționare a litigiului în raport cu interpretarea dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., în temeiul cărora se stabilește instanța competentă teritorial a soluționa pricina.

Sub aspectul determinării competenței teritoriale în funcție de obiectul cererii de chemare în judecată, Înalta Curte reține că sunt aplicabile prevederile art. 714 alin. (1) C. proc. civ. coroborate cu art. 651 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit art. 714 alin. (1) C. proc. civ. "Contestația se introduce la instanța de executare."

Instanța de executare este definită de art. 651 alin. (1) C. proc. civ. ca fiind "judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor."

Totodată, art. 651 alin. (3) C. proc. civ. stabilește că "Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe."

Înalta Curte are în vedere împrejurarea că prin Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunțată în dosarul nr. x/2021 de Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, a fost admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție și, în consecință, s-a stabilit că: "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 din C. proc. civ., instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

În conformitate cu dispozițiile art. 517 alin. (4) C. proc. civ., "Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I."

În cuprinsul paragrafelor 70 și 71 ale deciziei menționate s-au reținut următoarele:

"70. În raport cu cele de mai sus se poate observa că, încă din momentul încuviințării executării silite (care reprezintă condiția esențială a demarării efective a procedurii execuționale) este determinată instanța de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit art. 651 alin. (2) din C. proc. civ.. Altfel spus, odată stabilită instanța de executare în raport cu criteriile teritoriale prevăzute de norma menționată, aceasta va rămâne aceeași pe întreaga procedură, fiind unica instanță competentă material și teritorial a soluționa toate cererile și incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepția cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel.

În cauza dedusă judecății, se constată că s-a solicitat anularea încheierii civile nr. 9647 din 16 august 2021 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. x/2021, încheiere prin care s-a încuviințat executarea silită pornită în dosarul execuțional nr. x/2021, la cererea creditorului B. și C., în baza titlului executoriu constând în sentința civilă nr. 3107 din 12 martie 2020 pronunțată de Judecătoria Timișoara definitivă prin decizia civilă nr. 1750 din 8 decembrie 2020 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. x/2019.

Așadar, cum încuviințarea executării silite a fost dispusă de Judecătoria Timișoara, această instanță a devenit instanța de executare, astfel că, în virtutea dispozițiilor art. 651 alin. (3) C. proc. civ., această instanță este competentă să judece contestația la executare formulată în cauză.

Or, câtă vreme nu există o situație de excepție dată de lege în competența altei instanțe decât cea de executare, la care face referire teza finală a alin. (3) al art. 651 C. proc. civ., reținând și caracterul obligatoriu al dezlegării date prin Decizia nr. 20/2021 pronunțată în procedura de unificare a practicii judiciare, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a contestației la executare în favoarea Judecătoriei Timișoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 31 martie 2022.