ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1413/2025

Ședința publică din data de 16 septembrie 2025

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția I civilă a fost înregistrat, la 2 aprilie 2024, sub nr. x/2023, recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 29 martie 2024, precum și a deciziei nr. 75 din 4 aprilie 2024, pronunțate de Tribunalul Timiș, secția I civilă, prin care a fost respins, ca inadmisibil, apelul declarat de apelantul A. împotriva încheierii civile nr. 25913/20.11.2023 pronunțată în dosarul nr. x/2023 al Judecătoriei Timișoara privind anularea ca netimbrată a contestației în anulare formulate în cauză.

Prin decizia nr. 145 din 21 mai 2024, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă a admis excepția nulității, invocată din oficiu, și a constatat nul recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 29 martie 2024 și a deciziei nr. 75 din 4 aprilie 2024, pronunțate de Tribunalul Timiș, secția I civilă în dosarul nr. x/2023.

Prin decizia nr. 506/27.02.2025 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2023 a fost anulat, ca netimbrat, recursul declarat de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 145/21.05.2024 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă.

Împotriva deciziei nr. 506/27.02.2025 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, a formulat contestație în anulare contestatorul A..

În cuprinsul cererii, contestatorul a solicitat anularea deciziei contestate în conformitate cu dispozițiile art. 503 C. proc. civ.

Ulterior, în ședința publică din data de 16.09.2025, acesta a depus un document intitulat "precizare la cauză" însoțit de înscrisuri din cartea funciară în care a arătat că la apartamentul nr. x a fost vândut de mai multe ori și că nu are nicio datorie față de asociație sau față de membrii săi.

Contestația a fost întemeiată pe dispozițiile art. 503 C. proc. civ.

Intimata nu a formulat întâmpinare.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând calea de atac în raport de excepția de inadmisibilitate invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:

Analizând contestația în anulare prin prisma dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte reține că, fiind o cale extraordinară de atac, de retractare, contestația în anulare nu poate fi exercitată decât pentru motivele expres și limitativ prevăzute de art. 503 alin. (1) și (2) C. proc. civ., potrivit cărora,,(1) Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata. (2) Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când: 1. hotărârea dată în recurs a fost pronunțată de o instanță necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței și deși se invocase excepția corespunzătoare, instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra acesteia; 2. când dezlegarea dată este rezultatul unei erori materiale; 3. când instanța de recurs respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen; 4. când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză".

Prin urmare, admisibilitatea unei contestații în anulare, din perspectiva obiectului și motivelor ce pot fi invocate, implică, pe de o parte, încadrarea hotărârii atacate în sfera celor prevăzute de norma legală sus-evocată, iar, pe de altă parte, încadrarea susținerilor titularului demersului judiciar în una dintre ipotezele acestui cadru legislativ restrictiv, reglementate ca motive exclusive pentru promovarea ei.

În consecință, formularea contestației în anulare împotriva unei hotărâri judecătorești nesusceptibile de exercițiul acestei căi de atac sau pentru alte aspecte decât cele stabilite expres de normele procesuale exclude efectuarea controlului judiciar pe această cale.

Aceasta întrucât, în virtutea principiului legalității căilor de atac, consacrat de art. 457 C. proc. civ., părțile pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, numai de mijloacele procedurale prevăzute de lege, ele neputând exercita decât căile de atac reglementate, în condițiile și termenele prevăzute.

Prin decizia a cărei anulare se solicită, a fost anulat ca netimbrat recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 145 din 21 mai 2024 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă.

La rândul său, decizia civilă nr. 145/21 mai 2024 a fost pronunțată ca urmare a recursului formulat de contestatorul A. împotriva încheierii din data de 29.03.2024 și a deciziei civile nr. 75/04.04.2024 pronunțate de Tribunalul Timiș în dosar nr. x/2023, având ca obiect contestație în anulare.

În ceea ce privește încheierea din data de 29.03.2024 pronunțată în dosar nr. x/2023, Tribunalul Timiș a respins cererea de recuzare formulată de apelantul A., împotriva doamnei judecător B., în dosarul nr. x/2023 al Tribunalului Timiș, reținând că nu au fost invocate, motivate sau demonstrate motive temeinice de parțialitate a judecătorului fondului, motiv pentru care, în temeiul art. 51 C. proc. civ., a respins cererea.

În ceea ce privește decizia civilă nr. 75/04.04.2024 pronunțată în dosar nr. x/2023, Tribunalul Timiș a admis excepția inadmisibilității cererii de apel invocată din oficiu; a respins apelul declarat de apelantul A. împotriva încheierii civile nr. 25913/20.11.2023 pronunțată în dosarul nr. x/2023 al Judecătoriei Timișoara, ca inadmisibil.

Prin încheierea civilă nr. 25913/20.11.2023 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. x/2023 instanța de fond a admis excepția netimbrării contestației în anulare, invocată din oficiu și a anulat ca netimbrată contestația în anulare formulată de contestatorul A.. Pentru a pronunța această soluție, Judecătoria Timișoara a constatat că, prin cererea formulată la data de 04.10.2023, înregistrată sub nr. x/2023, la Judecătoria Timișoara, contestatorul A. a formulat contestație în anulare împotriva încheierii civile nr. 19164/05.09.2023 pronunțată în dosarul nr. x/2023 de către Judecătoria Timișoara.

Prin încheierea civilă nr. 19164 din 05.09.2023 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. x/2023, a fost admisă cererea formulată de petentul C., fiind încuviințată executarea silită pornită în dosarul execuțional nr. x EX/2023, la cererea creditorului D. str. x, în baza titlului executoriu constând în sentința civila nr. 12411 din 26.10.2021 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr. x/2021, modificata prin decizia civilă nr. 510/A din 05.04.2023 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr. x/2021, împotriva debitorului A., în vederea recuperării creanței rezultând din titlul executoriu, la care se adaugă cheltuielile de executare silită, prin oricare din modalitățile prevăzute de lege.

Potrivit art. 508 alin. (5) C. proc. civ., hotărârea dată în contestație în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată, în timp ce art. 666 alin. (6) C. proc. civ. stabilește că încheierea prin care instanța admite cererea de încuviințare a executării silite nu este supusă niciunei căi de atac, însă poate fi cenzurată în cadrul contestației la executare silită, introdusă în condițiile prevăzute de lege. Dispozițiile art. 712 alin. (3) rămân aplicabile.

Întrucât cauza în fond are ca obiect o contestație în anulare formulată împotriva încheierii civile nr. 19164 din 05.09.2023 prin care a fost încuviințată cererea de executare silită împotriva contestatorului A., încheiere care la rândul său, potrivit art. 666 alin. (6) C. proc. civ. nu este supusă niciunei căi de atac, motiv pentru care, în considerarea dispozițiilor art. 508 alin. (4) C. proc. civ., nici decizia nr. 506 din 27 februarie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2023 nu este supusă niciunei căi de atac.

În plus, analizând contestația în anulare, Înalta Curte constată că temeiul de drept prevăzut de dispozițiile art. 503 C. proc. civ. este invocat pur formal de către contestator și nu vizează nicidecum măsura de anulare a recursului ca netimbrat, iar toate celelalte critici formulate de autorul contestației sunt nemulțumiri care privesc modul de soluționare a litigiilor dintre părți, vizând aspecte ale fondului cauzei; de aceea, niciunul dintre argumentele invocate nu ar putea fi încadrat în cazurile de contestație în anulare reglementate de acest text de lege.

Așadar, cum aspectele invocate de contestator nu pot face obiectul analizei pe calea contestației în anulare, aceasta fiind exclusă din sfera căilor de atac prevăzute de legiuitor pentru reevaluarea fondului pricinii, demersul judiciar al contestatorului nu este admisibil.

Având în vedere considerentele expuse anterior, Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 508 alin. (4) C. proc. civ., să respingă contestația în anulare ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 506 din 27 februarie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2023.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 16 septembrie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.