Decizia nr. 35/2026 — ÎCCJ, Secția I civilă — cale de atac împotriva deciziei nr. 298/2024 a Curții de Apel Timișoara

asupra cauzei de față, constată următoarele: I. 1. Circumstanțele cauzei Prin decizia civilă nr. 298 din 14 noiembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. x/2017 a fost respinsă excepția netimbrării recursului, a fost admisă excepția nulității recursului și s-a constatat nul recursul declarat de către reclamantul recurent A. împotriva deciziei civile nr. 73 din 31 ianuarie 2024 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr. x/2017, fiind obligat recurentul-reclamant la plata către intimata S.C. B. S.A. a cheltuielilor de judecată în recurs, în cuantum de 1500 RON.

Împotriva deciziei civile menționate a formulat contestație în anulare contestatorul A.. Prin decizia civilă nr. 33 din 25 februarie 2025, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă a respins excepția inadmisibilității contestației în anulare, invocată de către intimați prin întâmpinare; a respins contestația în anulare declarată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 298 din 14 noiembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. x/2017. A obligat contestatorul la plata către intimata B. S.A. a sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată și a respins cererea intimaților C., D., E. și F., de acordare a cheltuielilor de judecată, ca nefondată.

2. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva deciziei menționate a declarat recurs recurentul-contestator A.. 3. Înregistrarea dosarului Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - secția I civilă la 28 aprilie 2025, fiind repartizat aleatoriu Completului nr. 4. Prin rezoluția din 27 mai 2025, s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, după efectuarea procedurilor prealabile de comunicare a actelor procedurale. 4. Procedura de filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților. Prin punctul de vedere la raport, contestatorul a susținut că se impune calificarea căii de atac ca fiind cerere de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc.

civ. Prin încheierea din 13 noiembrie 2025, față de precizările formulate, Înalta Curte a fixat termen 22 ianuarie 2026, în ședință publică, în vederea dezbaterii, în contradictoriu, a calificării căii de atac formulate. La termenul din 22 ianuarie 2026, Înalta Curte a calificat calea de atac cu care a fost învestită ca fiind recurs, astfel cum a menționat inițial contestatorul prin cererea formulată, neputând ține seama de precizările ulterioare, în sensul că ar fi cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) C. proc. civ., reținând că nu există instituția modificării unei căi de atac într-o altă cale de atac, dispozițiile privind modificarea de la prima instanță nefiind compatibile, din acest punct de vedere, cu cele din calea de atac.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Analizând recursul în conformitate cu dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. și având în vedere și prevederile art. 499 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ.: "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și în termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei." Legalitatea căii de atac presupune că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac reglementate de lege, în afara acestora neputându-se folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Potrivit dispozițiilor art. 129 alin. (1) din C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina părților obligația îndeplinirii actelor de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător. Revine, așadar, persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă și de a formula căile de atac pe care le consideră necesare în apărarea drepturilor sale, însă în condițiile legii, cu respectarea normelor procesuale civile de ordine publică care reglementează regulile de sesizare a instanțelor judecătorești și de soluționare a cererilor deduse judecății, implicit și a căilor de atac.

În cauză, hotărârea atacată cu recurs, respectiv decizia civilă nr. 33 din 25 februarie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, a fost pronunțată în soluționarea contestației în anulare formulate de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 298 din 14 noiembrie 2024 a aceleiași instanțe, prin care s-a constatat nul recursul formulat de reclamantul A.. Se reține că, potrivit dispozițiilor art. 508 alin. (4) din C. proc. civ., "hotărârea dată în contestație în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată". Hotărârea atacată cu contestație în anulare - decizia civilă nr. 298 din 14 noiembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă - este o hotărâre pronunțată în soluționarea unui recurs, fiind definitivă, potrivit dispozițiile art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc.

civ. care prevăd că sunt hotărâri definitive "hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii". De asemenea, potrivit art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., "Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege, sunt supuse recursului". Prin urmare, din coroborarea dispozițiilor legale sus-menționate, decizia nr. 33 din 25 februarie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, prin care s-a soluționat contestația în anulare, ce face obiectul prezentei căi de atac, fiind supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată, nu este susceptibilă de reformare pe calea recursului, fiind o hotărâre definitivă.

Având în vedere modalitatea în care partea a înțeles să exercite căile extraordinare de atac, dar și dispozițiile legale incidente anterior menționate, decizia pronunțată în soluționarea contestației în anulare nu este susceptibilă de recurs, fiind o hotărâre definitivă, astfel încât nici recursul declarat împotriva unei astfel de hotărâri nu este admisibil. Prin urmare, decizia recurată, fiind definitivă, în sensul dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., nu este susceptibilă de reformare pe calea recursului, în acord cu prevederile art. 446 raportat la art. 508 alin. (4) din același act normativ. În raport de argumentele expuse și de dispoziții legale enunțate, aplicabile în cauză, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat contestatorul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 33 din 25 februarie 2025 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă. Definitivă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 ianuarie 2026.