ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 242/2020

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara la 8 decembrie 2011 sub Dosar nr. x/2011, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții B., C., D. și E. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună rectificarea CF nr. x Pischia nr. top. x, constatarea nulității absolute/relative a tuturor actelor juridice operate în această carte funciara, daune morale pentru prejudiciu suferit în cuantum de 1,5 milioane RON., revenirea la situația anterioară evacuarea pârâților din imobilul constând în magazie evidențiată cu nr. top. x, precum și teren de peste 2000 mp, constând în parcele x și y, înregistrat cu nr. registru imobiliar cu nr. x Pischia.

Prin Sentința civilă nr. 61 din 5 iunie 2012, Judecătoria Timișoara a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului și a respins acțiunea civilă.

Împotriva acestei hotărâri, reclamantul A. a formulat recurs înregistrat la Tribunalul Timiș la data de 20 august 2012.

Prin Decizia nr. 73 din 16 ianuarie 2013, Tribunalul Timiș a admis cererea de recurs formulata de recurentul A., a casat sentința civilă recurată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Prin Sentința nr. 12041 din 24 septembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului și a respins acțiunea civilă - cu recurs.

Împotriva acestei sentințe civile, a declarat recurs reclamantul A.

Prin Decizia nr. 253 din 14 aprilie 2014 pronunțată de Tribunalul Timiș a fost respins recursul împotriva Sentinței civile nr. 12041/24.09.2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara - hotărâre irevocabilă.

Împotriva acestei decizii, reclamantul a formulat revizuire și contestație în anulare.

Cererea de revizuire a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., susținându-se că Decizia civilă nr. 253/14.04.2014 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. x/2011 se află în contrarietate cu Decizia civilă nr. 73/16.01.2013, respectiv cu Sentințele civile nr. 61/05.06.2012 și nr. 12041/24.09.2013, astfel că se impune anularea ultimei hotărâri, în succesiunea acestora.

Prin Decizia nr. 891 din 13 noiembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. x/2014 a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire.

Prin Decizia nr. 760 din 17 martie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a fost constatat nul recursul declarat de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 891 din 13 noiembrie 2014 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă.

Prin încheierea din 2 februarie 2017 pronunțată în Dosarul nr. x/2016 Tribunalul Timiș a suspendat judecata contestației în anulare în temeiul art. 242 pct. 2 C. proc. civ.

Împotriva acestei încheieri, contestatorul A. a declarat recurs - ce a făcut obiectul Dosarului nr. x/2016 al Curții de Apel Timișoara - soluționat prin Decizia nr. 104 din 14 iunie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, în sensul că a fost constatat nul recursul.

Prin Decizia nr. 19/R din 21 februarie 2019 Tribunalul Timiș a constatat perimată contestația în anulare formulată împotriva Deciziei nr. 253 din 14 aprilie 2014 pronunțată de Tribunalul Timiș - Tribunalul Timiș - Dosar nr. x/2016.

Împotriva Deciziei nr. 19/R din 21 februarie 2019 pronunțată de Tribunalul Timiș, reclamantul a declarat recurs.

Prin încheierea din 6 noiembrie 2019, instanța a suspendat judecata recursului, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Împotriva acestei încheieri, contestatorul A. a declarat recurs - cale de atac înregistrată la 16 decembrie 2019 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

Examinând recursul în raport de excepția de inadmisibilitate, a cărei analiză este prioritară raportat la aspectele de fond ale cererii, Înalta Curte constată următoarele:

Prealabil oricăror alte chestiuni, întrucât în dispozitivul încheierii recurate s-a făcut referire la art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. - dispoziții cuprinse în noul C. proc. civ., având în vedere data demarării demersului judiciar - 8 decembrie 2011, raportat la data intrării în vigoare a noului C. proc. civ., respectiv 15 februarie 2013, ținând cont de dispozițiile art. 24 din noul C. proc. civ., care prevede că dispozițiile legii noi de procedură civilă se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare, se constată că în cauză sunt incidente dispozițiile C. proc. civ. de la 1865, sens în care cauza va fi analizată din perspectiva acestui act normativ.

În conformitate cu prevederile art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. (echivalent al art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.), instanța va suspenda judecata dacă niciuna din părți nu se înfățișează la strigarea pricinii. Alin. (2) al aceluiași text de lege prevede: cu toate acestea pricina se judecă dacă reclamantul sau pârâtul au cerut în scris judecarea cauzei în lipsă.

Potrivit dispozițiilor art. 244

1

alin. (1) C. proc. civ., asupra suspendării judecării procesului, instanța se va pronunța prin încheiere care poate fi atacată cu recurs în mod separat, cu excepția celor pronunțate în recurs.

În speță, prin încheierea din 6 noiembrie 2019, instanța a suspendat judecata recursului declarat împotriva Deciziei nr. 19/R din 21 februarie 2019 pronunțată de Tribunalul Timiș.

Recursul declarat de contestatorul A., ce face obiectul prezentului dosar, vizează soluția de suspendare a judecății, măsură ce a fost stabilită de curtea de apel învestită cu soluționarea unui recurs.

Prin urmare, în cauză devin incidente dispozițiile art. 244

1

alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., ce reglementează o situație de excepție, în sensul că nu sunt supuse recursului încheierile de suspendare a judecării cauzei pronunțate în faza procesuală a recursului.

De altfel, prin Decizia nr. 1019/2008 a Curții Constituționale s-a constatat conformitatea prevederilor art. 244

1

alin. (1) C. proc. civ. cu normele constituționale, reținându-se că, potrivit art. 282 alin. (2) și art. 299 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., împotriva încheierii susceptibile de a fi atacată separat poate fi exercitată aceeași cale de atac ca și împotriva hotărârii pronunțate pe fondul cauzei.

Totodată, s-a arătat că împrejurarea că încheierea prin care se dispune suspendarea judecării procesului este pronunțată în faza procesuală a recursului justifică pe deplin opțiunea legiuitorului, în sensul exceptării ei de la posibilitatea exercitării căii de atac prevăzute de lege pentru celelalte situații.

Față de caracterul irevocabil al încheierii prin care s-a dispus măsura suspendării unui recurs și având în vedere dispozițiile legale anterior menționate, reiese că soluția de suspendare a judecății unui recurs nu este supusă, prin lege, cenzurii căii de atac a recursului.

Principiul legalității căilor de atac, prevăzut de dispozițiile art. 129 din Constituție, presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

Așa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie atât o încălcare a principiului legalității, cât și a principiului constituțional al egalității în fața legii, motiv pentru care apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Cum, în speță, prin încheierea de ședință din 6 noiembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, a fost suspendată judecata într-un dosar având ca obiect soluționarea unui recurs, o asemenea hotărâre având caracter irevocabil, pentru considerentele expuse, Înalta Curte urmează a respinge recursul formulat în cauză ca fiind inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul A. împotriva încheierii din 6 noiembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 ianuarie 2020.

Procesat de GGC - NN