ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2769/2015

Decizia nr. 2769/2015

După deliberare, asupra

cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel

Timișoara, secția I civilă, sub nr. x/59/2015 din data de 17 iunie 2015,

revizuientul A. a solicitat revizuirea Deciziei civile nr. 277 din 16 iunie

2015 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. x/30/2014.

Cererea de revizuire

a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 322 pct. 2, 5 și 7 C. proc.

civ., revizuientul susținând că la Curtea de Apel Timișoara a fost exclusă

tratarea fondului cauzei și că soluția se fundamentează pe o eroare legată de

anul începerii litigiului la fond.

S-a mai susținut că o

a doua eroare este legată de faptul că Tribunalului Timiș a

soluționat litigiul prin raportare la dispozițiile Legii nr. 193/2007, deși

normele de drept aplicabile sunt cele cuprinse în Legea nr. 212/2008.

În ceea

ce privește aplicabilitatea dispozițiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ.,

cererea nu a fost explicit motivată, în sensul că nu a fost indicat actul nou,

iar, în privința art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuientul a susținut că

existe dispoziții potrivnice în Decizia nr. 277/2015 raportat la sentințele nr.

14375/2010 și nr. 11385/2013 ale Judecătoriei Timișoara, precum și Decizia nr. 13/2015.

Pri

n Decizia nr. 314 din

10 septembrie 2015, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, a respins, ca

inadmisibilă, cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 2

și 5 C. proc. civ. și a declinat competența de soluționare a cererii de

revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. în favoarea

Înaltei Curți de Casație și Justiție, în raport de împrejurarea că Decizia a

cărei revizuire se solicită este pronunțată de Curtea de Apel Timișoara.

Pe rolul Înaltei

Curți de Casație și Justiție cererea de revizuire a fost înregistrată la data

de 5 octombrie 2015.

În motivare,

revizuientul a arătat, în esență, că aplicarea greșită a dispozițiilor legale a

dus la pronunțarea hotărârilor judecătorești contrare, și anume Decizia nr. 277

din 16 iunie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, în

raport de Decizia nr. 13 din 22 ianuarie 2015, a Tribunalului Timiș, secția I

civilă.

S-a mai arătat că instanțele

de judecată nu au analizat împrejurarea că sentința nr. 11385 din 10 septembrie

2013 a Judecătoriei Timișoara este potrivnică în raport de sentința nr. 14375

din 21 septembrie 2010 a Judecătoriei Timișoara, ceea ce, de asemenea, a

determinat pronunțarea celor două hotărâri pretins contrare, față de care revizuientul

a formulat prezenta cerere de revizuire.

Cererea de revizuire

va fi respinsă:

Prin sentința civilă nr.

14375 din 21 septembrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. x/325/2009, Judecătoria

Timișoara a admis acțiunea precizată formulată de reclamantul A. în

contradictoriu cu pârâții Comisia locală pentru stabilirea dreptului de

proprietate privată asupra terenurilor Timișoara, Comisia județeană pentru stabilirea

dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Timiș și B.. A anulat Hotărârea

nr. 1 din 107 din 23 iunie 2009 emisă de Comisia județeană pentru stabilirea dreptului

de proprietate privată asupra terenurilor Timiș. A obligat Comisia locală de fond

funciar Timișoara să procedeze la: punerea în posesie a reclamantului cu suprafața

de 683 mp teren arabil situat în localitatea Ghiroda; întocmirea și înaintarea

documentației necesare eliberării titlului de proprietate în favoarea reclamantului

asupra terenului de 683 mp teren arabil către Comisia județeană de fond funciar

Timiș; a obligat Comisia județeană de fond funciar Timiș la emiterea titlului

de proprietate asupra terenului arabil în suprafață de 683 mp situat în localitatea

Ghiroda.

Împotriva acestei

sentințe au declarat recurs Comisia locală pentru stabilirea dreptului de

proprietate privată asupra terenurilor Timișoara, Comisia județeană pentru

stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Timiș și B.,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin Decizia civilă nr.

371/R din 28 aprilie 2011, Tribunalul Timiș a admis recursurile

pârâților recurenți, a casat sentința și a trimis cauza

pentru rejudecare Judecătoriei Timișoara.

Împotriva Deciziei Tribunalului

Timiș, reclamantul

A.

a formulat

contestație în anulare, respinsă, ca nefondată, prin Decizia nr. 1261/R

din 22 noiembrie 2011 a Tribunalului Timiș pronunțată în Dosarul nr.

x/30/2011 al Curții de Apel Timișoara.

Reclamantul a

formulat recurs împotriva Deciziei nr. 1261/R din 22 noiembrie 2011 a

Tribunalului Timiș, respins, ca inadmisibil, prin Decizia civilă nr. 1613

din 20 iunie 2012 a Curții de Apel Timișoara. pronunțată în Dosarul

nr. x/30/2011.

La 07 noiembrie 2012,

reclamantul a formulat cerere de revizuire a Deciziei civile nr. 1613 din 20

iunie 2012 a Curții de Apel Timișoara, cerere respinsă, ca

inadmisibilă, prin Decizia nr. 1999 din 11 octombrie 2012 a Curții de Apel

Timișoara pronunțată în Dosarul nr. x/59/2012.

La 16 octombrie 2012,

reclamantul a formulat o nouă contestație în anulare la Curtea de Apel

Timișoara, sub nr. x/59/2012, împotriva Decizie civile nr. 371 din 28

aprilie 2011 a Tribunalului Timiș, motiv pentru care cererea a fost

declinată de Curtea de Apel spre soluționare Tribunalului.

Tribunalul

Timiș, prin Decizia nr. 649/R din 23 mai 2013, pronunțată în Dosarul nr.

x/59/2012, a respins, ca nefondată, contestația în anulare.

În rejudecare, prin

sentința civilă nr. 11385

din 10 septembrie 2013,

pronunțată în Dosarul nr. x/325/2009**,

Judecătoria Timișoara a respins, ca

neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții

Comisia locală fond funciar Timișoara, Instituția prefectului Timiș, Primăria

Timișoara, Comisia județeană fond funciar Timiș și B..

Sentința civilă nr. 11385

din 10 septembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara a rămas definitivă

prin Decizia nr. 117 R din 18 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul Timiș, secția

I civilă,

în Dosarul nr. x/325/2009**

, hotărâre prin care a fost respins recursul formulat

împotriva ei de reclamantul A.

Împotriva Deciziei civile

nr. 117/2014 pronunțată de Tribunalul Timiș a formulat contestație în anulare A.,

respinsă prin Decizia civilă nr. 806/2014 pronunțată de Tribunalul Timiș.

Împotriva Deciziei civile

nr. 806/2014, pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. x/30/2014 și

împotriva sentinței civile nr. 11385/2013, pronunțată de Judecătoria Timișoara în

Dosarul nr. x/325/2009**, a formulat cerere de revizuire A., respinsă prin Decizia

nr. 13 din 22 ianuarie 2015 pronunțată de Tribunalul Timiș, secția I civilă, (

în Dosarul nr. x/30/2014).

Prin Decizia nr. 277

din 16 iunie 2015,

pronunțată

în Dosarul nr. x/30/2014,

Curtea de Apel Timișoara a respins, ca inadmisibil,

recursul declarat de revizuientul A. împotriva Deciziei nr. 13 din 22 ianuarie

2015 pronunțată de Tribunalul Timiș.

Împotriva Deciziei

nr. 277 din 16 iunie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, A. a formulat

prezenta cerere de revizuire invocând dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc.

civ.

Înalta Curte reține

că revizuirea reprezintă acea cale extraordinară de atac de retractare ce oferă

posibilitatea desființării unei hotărâri judecătorești definitive care se

vădește a fi greșită în raport cu unele împrejurări de fapt descoperite după

pronunțarea acesteia.

Cum retractarea unei

hotărâri judecătorești definitive produce efecte asupra stabilității

raporturilor juridice civile, legea reglementează această cale de atac numai în

cazuri strict determinate.

În ipoteza de revizuire

invocată de revizuient, potrivit dispozițiilor art. 322 alin. (1) pct. 7 C.

proc. civ., „revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă în instanța de apel sau

prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci

când evocă fondul, se poate cere (…) 7. dacă există hotărâri definitive

potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și

aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate”.

Cazul de revizuire

prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. se întemeiază pe autoritatea de lucru

judecat și are în vedere situația în care, prin cea de-a doua hotărâre,

pronunțată în una și aceeași pricină, între aceleași persoane și având aceeași

calitate, se încalcă cele stabilite printr-o hotărâre anterioară, aspect ce

semnifică faptul că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri reprezintă

„constatarea cu întârziere a autorității lucrului judecat”.

Rezultă că revizuirea

întemeiată pe textul legal anterior citat va fi admisă doar dacă sunt

întrunite, cumulativ, următoarele condiții: existența unor hotărâri

judecătorești definitive, hotărârile judecătorești în cauză să fie potrivnice

și să existe tripla identitate de părți, obiect și cauză. De asemenea,

hotărârile trebuie să fie pronunțate în dosare diferite, ce privesc două cereri

de chemare în judecată distincte.

Potrivit aspectelor

mai sus expuse, se constată că, în cauză, nu s-au pronunțat două hotărâri

definitive potrivnice în două dosare diferite, ci că acțiunea reclamantului A.

a parcurs, în același dosar, două cicluri procesuale diferite ca urmare a exercitării

căilor de atac ordinare și extraordinare.

Pentru acest motiv,

revizuirea pentru contrarietatea hotărârilor pronunțate în cadrul aceluiași

litigiu nu poate fi cerută, chiar dacă după casarea uneia dintre acestea,

rejudecându-se fondul, s-a revenit asupra soluției pronunțate inițial.

În acest caz,

revizuirea nu poate fi primită și pentru că ar fi încălcată premisa ca cererile

să se fi judecat separat, cu neobservarea existenței autorității de lucru

judecat. Or, în cadrul aceluiași litigiu nu se poate pretinde că au fost

pronunțate hotărâri potrivnice, deoarece, chiar dacă soluțiile date în etape

sau cicluri procesuale distincte pot fi diferite de cele pronunțate anterior,

în final, o singură hotărâre pune capăt judecății.

Prin urmare,

revizuirea fiind o cale extraordinară de atac, de retractare, aceasta poate fi

exercitată numai în cazurile și în condițiile expres prevăzute de

lege.

În consecință, pentru

considerentele expuse, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată

de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 277 din 16 iunie 2015 a Curții de Apel

Timișoara, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de

revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 277 din 16 iunie 2015

a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 decembrie 2015.