ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2769/2015

Decizia nr. 2769/2015 După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, sub nr. x/59/2015 din data de 17 iunie 2015, revizuientul A. a solicitat revizuirea Deciziei civile nr. 277 din 16 iunie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. x/30/2014. Cererea de revizuire a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 322 pct. 2, 5 și 7 C. proc. civ., revizuientul susținând că la Curtea de Apel Timișoara a fost exclusă tratarea fondului cauzei și că soluția se fundamentează pe o eroare legată de anul începerii litigiului la fond. S-a mai susținut că o a doua eroare este legată de faptul că Tribunalului Timiș a soluționat litigiul prin raportare la dispozițiile Legii nr. 193/2007, deși normele de drept aplicabile sunt cele cuprinse în Legea nr. 212/2008.

În ceea ce privește aplicabilitatea dispozițiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., cererea nu a fost explicit motivată, în sensul că nu a fost indicat actul nou, iar, în privința art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuientul a susținut că existe dispoziții potrivnice în Decizia nr. 277/2015 raportat la sentințele nr. 14375/2010 și nr. 11385/2013 ale Judecătoriei Timișoara, precum și Decizia nr. 13/2015. Pri n Decizia nr. 314 din 10 septembrie 2015, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 2 și 5 C. proc. civ. și a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc.

civ. în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în raport de împrejurarea că Decizia a cărei revizuire se solicită este pronunțată de Curtea de Apel Timișoara. Pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție cererea de revizuire a fost înregistrată la data de 5 octombrie 2015. În motivare, revizuientul a arătat, în esență, că aplicarea greșită a dispozițiilor legale a dus la pronunțarea hotărârilor judecătorești contrare, și anume Decizia nr. 277 din 16 iunie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, în raport de Decizia nr. 13 din 22 ianuarie 2015, a Tribunalului Timiș, secția I civilă.

S-a mai arătat că instanțele de judecată nu au analizat împrejurarea că sentința nr. 11385 din 10 septembrie 2013 a Judecătoriei Timișoara este potrivnică în raport de sentința nr. 14375 din 21 septembrie 2010 a Judecătoriei Timișoara, ceea ce, de asemenea, a determinat pronunțarea celor două hotărâri pretins contrare, față de care revizuientul a formulat prezenta cerere de revizuire. Cererea de revizuire va fi respinsă: Prin sentința civilă nr. 14375 din 21 septembrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. x/325/2009, Judecătoria Timișoara a admis acțiunea precizată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Timișoara, Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Timiș și B.. A anulat Hotărârea nr. 1 din 107 din 23 iunie 2009 emisă de Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Timiș.

A obligat Comisia locală de fond funciar Timișoara să procedeze la: punerea în posesie a reclamantului cu suprafața de 683 mp teren arabil situat în localitatea Ghiroda; întocmirea și înaintarea documentației necesare eliberării titlului de proprietate în favoarea reclamantului asupra terenului de 683 mp teren arabil către Comisia județeană de fond funciar Timiș; a obligat Comisia județeană de fond funciar Timiș la emiterea titlului de proprietate asupra terenului arabil în suprafață de 683 mp situat în localitatea Ghiroda. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Timișoara, Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Timiș și B., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin Decizia civilă nr. 371/R din 28 aprilie 2011, Tribunalul Timiș a admis recursurile pârâților recurenți, a casat sentința și a trimis cauza pentru rejudecare Judecătoriei Timișoara. Împotriva Deciziei Tribunalului Timiș, reclamantul A. a formulat contestație în anulare, respinsă, ca nefondată, prin Decizia nr. 1261/R din 22 noiembrie 2011 a Tribunalului Timiș pronunțată în Dosarul nr. x/30/2011 al Curții de Apel Timișoara. Reclamantul a formulat recurs împotriva Deciziei nr. 1261/R din 22 noiembrie 2011 a Tribunalului Timiș, respins, ca inadmisibil, prin Decizia civilă nr. 1613 din 20 iunie 2012 a Curții de Apel Timișoara. pronunțată în Dosarul nr. x/30/2011. La 07 noiembrie 2012, reclamantul a formulat cerere de revizuire a Deciziei civile nr. 1613 din 20 iunie 2012 a Curții de Apel Timișoara, cerere respinsă, ca inadmisibilă, prin Decizia nr. 1999 din 11 octombrie 2012 a Curții de Apel Timișoara pronunțată în Dosarul nr. x/59/2012.

La 16 octombrie 2012, reclamantul a formulat o nouă contestație în anulare la Curtea de Apel Timișoara, sub nr. x/59/2012, împotriva Decizie civile nr. 371 din 28 aprilie 2011 a Tribunalului Timiș, motiv pentru care cererea a fost declinată de Curtea de Apel spre soluționare Tribunalului. Tribunalul Timiș, prin Decizia nr. 649/R din 23 mai 2013, pronunțată în Dosarul nr. x/59/2012, a respins, ca nefondată, contestația în anulare.

În rejudecare, prin sentința civilă nr. 11385 din 10 septembrie 2013, pronunțată în Dosarul nr. x/325/2009**, Judecătoria Timișoara a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Comisia locală fond funciar Timișoara, Instituția prefectului Timiș, Primăria Timișoara, Comisia județeană fond funciar Timiș și B.. Sentința civilă nr. 11385 din 10 septembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara a rămas definitivă prin Decizia nr. 117 R din 18 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul Timiș, secția I civilă, în Dosarul nr. x/325/2009** , hotărâre prin care a fost respins recursul formulat împotriva ei de reclamantul A. Împotriva Deciziei civile nr. 117/2014 pronunțată de Tribunalul Timiș a formulat contestație în anulare A., respinsă prin Decizia civilă nr. 806/2014 pronunțată de Tribunalul Timiș.

Împotriva Deciziei civile nr. 806/2014, pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. x/30/2014 și împotriva sentinței civile nr. 11385/2013, pronunțată de Judecătoria Timișoara în Dosarul nr. x/325/2009**, a formulat cerere de revizuire A., respinsă prin Decizia nr. 13 din 22 ianuarie 2015 pronunțată de Tribunalul Timiș, secția I civilă, ( în Dosarul nr. x/30/2014). Prin Decizia nr. 277 din 16 iunie 2015, pronunțată în Dosarul nr. x/30/2014, Curtea de Apel Timișoara a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuientul A. împotriva Deciziei nr. 13 din 22 ianuarie 2015 pronunțată de Tribunalul Timiș. Împotriva Deciziei nr. 277 din 16 iunie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, A. a formulat prezenta cerere de revizuire invocând dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc.

civ. Înalta Curte reține că revizuirea reprezintă acea cale extraordinară de atac de retractare ce oferă posibilitatea desființării unei hotărâri judecătorești definitive care se vădește a fi greșită în raport cu unele împrejurări de fapt descoperite după pronunțarea acesteia. Cum retractarea unei hotărâri judecătorești definitive produce efecte asupra stabilității raporturilor juridice civile, legea reglementează această cale de atac numai în cazuri strict determinate. În ipoteza de revizuire invocată de revizuient, potrivit dispozițiilor art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., „revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere (…) 7. dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate”.

Cazul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. se întemeiază pe autoritatea de lucru judecat și are în vedere situația în care, prin cea de-a doua hotărâre, pronunțată în una și aceeași pricină, între aceleași persoane și având aceeași calitate, se încalcă cele stabilite printr-o hotărâre anterioară, aspect ce semnifică faptul că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri reprezintă „constatarea cu întârziere a autorității lucrului judecat”. Rezultă că revizuirea întemeiată pe textul legal anterior citat va fi admisă doar dacă sunt întrunite, cumulativ, următoarele condiții: existența unor hotărâri judecătorești definitive, hotărârile judecătorești în cauză să fie potrivnice și să existe tripla identitate de părți, obiect și cauză.

De asemenea, hotărârile trebuie să fie pronunțate în dosare diferite, ce privesc două cereri de chemare în judecată distincte. Potrivit aspectelor mai sus expuse, se constată că, în cauză, nu s-au pronunțat două hotărâri definitive potrivnice în două dosare diferite, ci că acțiunea reclamantului A. a parcurs, în același dosar, două cicluri procesuale diferite ca urmare a exercitării căilor de atac ordinare și extraordinare. Pentru acest motiv, revizuirea pentru contrarietatea hotărârilor pronunțate în cadrul aceluiași litigiu nu poate fi cerută, chiar dacă după casarea uneia dintre acestea, rejudecându-se fondul, s-a revenit asupra soluției pronunțate inițial. În acest caz, revizuirea nu poate fi primită și pentru că ar fi încălcată premisa ca cererile să se fi judecat separat, cu neobservarea existenței autorității de lucru judecat.

Or, în cadrul aceluiași litigiu nu se poate pretinde că au fost pronunțate hotărâri potrivnice, deoarece, chiar dacă soluțiile date în etape sau cicluri procesuale distincte pot fi diferite de cele pronunțate anterior, în final, o singură hotărâre pune capăt judecății. Prin urmare, revizuirea fiind o cale extraordinară de atac, de retractare, aceasta poate fi exercitată numai în cazurile și în condițiile expres prevăzute de lege. În consecință, pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 277 din 16 iunie 2015 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 277 din 16 iunie 2015 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 decembrie 2015.