ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 760/2015

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ.,

asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe roiul Curții de Apel Timișoara la data de 6

octombrie 2014, revizuientul A.L. a solicitat revizuirea Deciziei civile nr.

253 din 14 aprilie 2014 pronunțată de Tribunalul Timiș.

Cererea de revizuire a fost motivată în drept cu disp.

art. 322 pct. 7 C. proc. civ., susținându-se că Decizia civilă nr.

253 din 14 aprilie 2014 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 30221/325/2011**

se află în contrarietate cu Decizia civilă nr. 73 din 16 ianuarie 2013,

respectiv cu Sentințele civile nr. 61 din 05 iunie 2012 și respectiv, nr. 12041

din 24 septembrie 2013, astfel că se impune anularea ultimei hotărâri, în

succesiunea acestora.

Prin Decizia nr. 89 din 13 ianuarie 2014, Curtea de

Apel Timișoara, secția I civilă, a respins, ca inadmisibila, cererea de revizuire

formulata de revizuientul A.L.

Instanța a reținut că hotărârea a cărei anulare se

cere, respectiv Decizia civilă nr. 253 din 14 aprilie 2014 pronunțata de

Tribunalul Timiș, prin care s-a respins irevocabil recursul declarat de

recurentul A.L. împotriva Sentinței civile nr. 12041/2013 a Judecătoriei

Timișoara, nu îndeplinește caracteristicile unei hotărâri care să fie

susceptibilă de recurs, în accepțiunea conjugată a dispozițiilor art. 322 pct. 7

și art. 322 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit disp. art. 322 alin.

(1) C. proc. civ., pot fi atacate cu revizuire doar hotărâri rămase definitive

în instanța de apel sau prin neapelare, precum și doar acele hotărâri date de o

instanță de recurs atunci când evocă fondul.

Or, decizia civilă nr. 253 din 14 aprilie 2014 a

Tribunalului Timiș este o hotărâre dată în recurs, care nu evoca fondul,

tribunalul mărginindu-se doar să constate că sentința judecătoriei este

corectă, constatând că în speță prima instanță, aplicând normele de drept comun

cu privire la valabilitatea oricărui act juridic și raportat la probele de la

dosar, a reținut corect faptul că recurentul reclamant nu a probat cauza de

nulitate a contractului de vânzare cumpărare care a constituit temeiul

înscrierii în cartea funciară a dreptului de proprietate al pârâților B.M. și B.M.A.,

motiv pentru care în mod justificat nu i s-a admis acțiunea de către instanța

de fond.

Prin urmare, curtea de apel a constatat că decizia

civilă nr. 253 din 14 aprilie 2014 pronunțată de Tribunalul Timiș nu este o

hotărâre de fond, în sensul art. 322 alin. (1) C. proc. civ. și că aceasta nu

este susceptibilă de a fi anulată din acest motiv pe calea revizuirii prev. de art.

322 pct. 7 C. proc. civ.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuentul

A.L., invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9, art. 302

1

și art.

312 alin. (5) din C. proc. civ. și solicitând soluționarea cauzei pe fond.

În motivarea recursului, revizuentul a arătat că

intimații, deși au fost legal citați, nu s-au prezentat niciodată la proces și

nu au depus întâmpinare sau alte înscrisuri, nefăcând dovada proprietății

bunurilor deținute. Atribuirea terenurilor s-a dispus în temeiul Legii nr. 18/1991,

Decizia nr. 274 din 20 mai 2003. Deciziile nr. 253/ R din 14 aprilie 2014 și nr.

683/ R din 7 iunie 2013 pronunțate de Tribunalul Timiș nu i-au fost comunicate

reclamantului, instanța respingând cererea de soluționare pe fond a cauzei și

de analiză a probelor invocate.

Recurentul-revizuent a solicitat ca instanța să se

pronunțe asupra înscrierilor din cartea funciară, imobilul în litigiu nefiind

dobândit conform Legii nr. 112/1995.

La termenul de judecată din data de 17 martie 2015, Înalta

Curte a invocat excepția nulității recursului și, având In vedere dispozițiile art.

137 C. proc. civ., se va analiza cu prioritate această excepție.

Potrivit art. 302

1

C. proc. civ., cererea de

recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate a hotărârii atacate, pe

care se întemeiază recursul, precum și dezvoltarea acestora.

Modificarea sau casarea unei hotărâri prin intermediul

recursului se poate obține doar în condițiile de nelegalitate strict

reglementate prin dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

Potrivit legii, nu orice nemulțumire a părții poate

duce la casarea sau modificarea hotărârii recurate. A motiva recursul înseamnă,

pe de o parte, arătarea motivului de recurs prin indicarea unuia dintre

motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea

acestuia, în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al

instanței, raportat la motivul de recurs invocat.

În speță, recurentul A.L. nu s-a conformat exigențelor

cerute de art. 302

1

și art. 304 C. proc. civ. susținerile acestuia

nefiind structurate din punct de vedere juridic, criticile nu vizează motivarea

reținută de Curtea de Apel Timișoara în decizia pronunțată.

Astfel, instanța de revizuire a respins, ca

inadmisibilă, cererea de revizuire formulată împotriva deciziei civile nr. 253

din 14 aprilie 2014 pronunțată de Tribunalul Timiș, motivat, de faptul că

decizia atacată nu este o hotărâre de fond, în sensul art. 322 alin. (1) C. proc.

civ. și că aceasta nu este susceptibilă de a fi anulata din acest motiv pe

calea revizuirii prev. de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Or, prin criticile formulate în recurs, revizuentul A.L.

nu s-a conformat obligației de a indica aspecte de nelegalitate care să facă

posibil controlul hotărârii instanței de revizuire, iar pe de altă parte,

modalitatea de redactare a motivelor nu permite instanței să realizeze în

condițiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ., încadrarea în cazurile expres și

limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Ca urmare, întrucât recurentul a formulat susțineri ce

nu vizează hotărârea atacată și care nu au relevanță pentru motivele prevăzute

de lege, Înalta Curte va aplica sancțiunea nulității recursului conform art. 306

alin. (3) C. proc. civ. raportat la art. 303 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul, declarai de revizuentul A.L. împotriva

Deciziei nr. 891 din data de 13 noiembrie 2014 a Curții de Apel Timișoara, secția

I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 martie 2015.