ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1019/2008

Asupra conflictului negativ

de competență de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Timiș, secția civilă, prin sentința

nr. 1696/PI din 15 august 2007, a declinat competența de soluționare a acțiunii

formulate de reclamanții B.D.L., B.M. și B.G., în contradictoriu cu pârâții Ministerul

Justiției, Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor și Tribunalul Timiș,

în favoarea Curții de Apel București.

Pentru a hotărî astfel

instanța a reținut că reclamanții, având statut de judecători în cadrul Judecătoriei

Sânnicolau Mare, județul Timiș, au solicitat prin acțiunea lor obligarea pârâților

la plata drepturilor salariale, reprezentând 30% din indemnizația de încadrare brută

lunară pe perioada 1 ianuarie 2003-26 aprilie 2004 și respectiv 40% din aceeași

indemnizație pe perioada 27 aprilie 2004–31 martie 2006, precum și acordarea acestor

drepturi actualizate cu rata inflației până la data plății lor efective.

A mai reținut instanța

că, potrivit art. 36 alin. (1) din O.U.G. nr. 27/2006, privind salarizarea și alte

drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de persoane din sistemul

judiciar, aprobată prin Legea nr. 45/2007, persoanele salarizate potrivit acestei

ordonanțe și nemulțumite fiind de modul de stabilire a salarizării, pot face contestație

la organele de conducere ale Ministerului Justiției, Consiliului Superior a Magistraturii,

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Direcției Naționale

Anticorupție, ori, după caz la Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație

și Justiție, iar în conformitate cu alin. (2) al aceluiași art., hotărârile organelor

prevăzute la alin. (1), pot fi atacate, în termen de 30 de zile de la comunicare,

la secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

pentru hotărârile Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție,

sau după caz, a Curții de Apel București, pentru celelalte hotărâri.

Față de dispozițiile legale

susmenționate instanța a concluzionat că, în mod clar și neechivoc, aparține Curții

de Apel București, competența de soluționare a litigiilor privind drepturile salariale

ale magistraților.

S-a apreciat de asemenea

că, în același sens pledează și dispozițiile art. 1 alin. (2) C. muncii potrivit

cărora „prezentul cod se aplică și raporturilor de muncă reglementate prin legile

speciale numai în măsura în care acestea nu conțin dispoziții specifice derogatorii”,

de unde rezultă că dispozițiile cuprinse în O.U.G. nr. 27/2006, aprobate prin Legea

nr. 45/2007, fiind dispoziții speciale, derogă de la prevederile C. muncii.

S-au invocat în susținerea

acestei opinii și dispozițiile art. 69 din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea

conflictelor de muncă.

Prin sentința civilă

nr. 912/30/2007 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, a declinat, la rândul său, competența materială de soluționare a pricinii,

în favoarea Tribunalului Timiș și, constatând existența unui conflict negativ de

competență, a suspendat cauza, înaintând dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție,

în vederea pronunțării unui regulator de competență.

În motivarea soluției

pronunțate Curtea de Apel București a reținut că izvorul pretențiilor reclamanților

se află în raporturile de muncă, și prin urmare sunt incidente în cauză dispozițiile

art. 3 coroborat cu art. 67 lit. a) din Legea nr. 168/1999.

Fiind învestită cu soluționarea

conflictului negativ de competența Înaltei Curți de Casație și Justiție constată

că, în speță, competența materială de soluționare aparține Tribunalului Timiș întrucât,

așa cum corect a reținut Curtea de Apel București, reclamanții nu au contestat modul

de stabilire a drepturilor salariale, caz în care s-ar fi aplicat dispozițiile O.U.G.

nr. 27/2006, ci au solicitat acordarea unor drepturi bănești, ceea ce face aplicabile

în speță dispozițiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 C. muncii, fiind vorba

în cauză de un litigiu de muncă având ca obiect drepturi salariale.

În consecință, în temeiul

art. 20 și art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., Curtea stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe B.M., B.G., B.D.L., Ministerul Justiției, Statul

Român și Tribunalul Timiș în favoarea Tribunalului Timiș, secția litigii de muncă,

conflicte de muncă și asigurări sociale.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 martie 2008.