ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1049/2008

Asupra conflictului negativ

de competență de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la Tribunalul Timiș,

secția civilă reclamanta S.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul

Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de

pe lângă Curtea de Apel Timișoara, Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș și Ministerul

Economiei și Finanțelor, pronunțarea unei hotărâri judecătorești, prin care aceștia

din urmă să fie obligați la plata drepturilor salariale reprezentând 30% din indemnizația

de încadrare brută conform O.U.G. nr. 43/2002 pe perioada ianuarie 2002 - aprilie

2004 și de 40% pentru perioada mai 2004 - februarie 2006 din indemnizația de încadrare

brută lunară, la acordarea acestor drepturi reactualizate cu indicele de inflație,

susținând în motivare că este îndreptățită la solicitarea acestor drepturi, în raport

de dispozițiile O.U.G. nr. 24/2004, ale Legii nr. 601/2004 pentru aprobarea O.U.G.

nr. 24/2004, ale Legii nr. 508/2004, invocând și Hotărârea nr. 185/2005 a C.N.C.D.,

care a stabilit că se aplică un tratament nejustificat între magistrații care efectuează

urmărirea penală și cei care participă la judecarea acestora, în raport de ceilalți

magistrați.

Prin sentința civilă

nr. 1693/PI din 15 august 2007 Tribunalul Timiș, secția civilă, a dispus declinarea

competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București.

Pentru a pronunța această

hotărâre, Tribunalul a reținut că potrivit

dispozițiilor

art. 36

din

O.U.G. nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor

și altor categorii de personal din sistemul judiciar, aprobată prin Legea nr. 45/2007,

legiuitorul a stabilit fără echivoc faptul că instanța competentă în soluționarea

litigiilor privind drepturile salariale ale magistraților este Curtea de Apel București.

Investită prin declinare,

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin

sentința civilă nr. 2511 din 17 octombrie 2007, a admis excepția de necompetență

materială, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Tribunalului Timiș, secția litigii de muncă și constatând ivit conflictul

negativ de competență a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în

vederea stabilirii competenței.

Pentru a pronunța această

hotărâre, Curtea de Apel București, a reținut că dispozițiile art. 36 din

O.U.G. nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor

și altor categorii de personal din sistemul justiției reglementează competența Curții

de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal în soluționarea plângerilor

formulate împotriva hotărârilor organelor de conducere ale Ministerului Justiției,

C.S.M., Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și ale D.N.A.,

pronunțate în soluționarea contestațiilor, ce vizează modul de stabilire al drepturilor

salariale.

Curtea de Apel a susținut

că aceste dispoziții legale nu sunt incidente în cauză, întrucât obiectul acțiunii

nu este reprezentat de plângerea formulată de reclamanți împotriva hotărârii organelor

de conducere ale Ministerului Justiției, emisă în soluționarea contestației ce vizează

modalitatea de stabilire a drepturilor salariale, ci de obligarea pârâților la plata

unor drepturi salariale la care reclamanții consideră că sunt îndreptățiți.

Înalta Curte de Casație

și Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul conform art. 22

alin. (3) și (5) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în

primă instanță în favoarea Tribunalului Timiș, secția litigii de muncă, pentru următoarele

considerente:

Obiectul acțiunii reclamantei

îl reprezintă plata unor drepturi salariale la care aceasta consideră că este îndreptățită.

Prevederile cuprinse în

art. 36 alin. (1) din O.U.G. nr. 27/2006 aprobată prin Legea nr. 45/2007, se referă

la personalul salariat care, nemulțumit de modul de stabilire a drepturilor salariale,

poate face contestație la organele de conducere, prevăzute în mod expres în text.

Drepturile salariale se

stabilesc după caz, de ministrul justiției, de președintele Înaltei Curți de Casație

și Justiție, de președintele C.S.M. sau de procurorul general al Parchetului de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, conform dispozițiilor art. 9 din O.U.G.

nr. 27/2006.

Reclamanta nu a contestat

modul de stabilire a drepturilor salariale, și nu avea obligația să urmeze procedura

prealabilă prevăzută de art. 36 alin. (1) din O.U.G. nr. 27/2006, cum nu avea obligația

să se adreseze instanței de contencios administrativ competente, în cazul în care

era nemulțumită de soluționarea contestației, astfel cum prevăd dispozițiile

art. 36 alin. (2).

Cererea reclamantei se

încadrează în prevederile art. 2 alin. (1) C. muncii, conform cărora „prezentul

cod se aplică și raporturilor de muncă reglementate prin legi speciale numai în

măsura în care acestea nu conțin dispoziții specifice derogatorii”.

În cauză, nu există o

lege specială derogatorie, iar sintagma „raporturile de muncă” trebuie înțeleasă

în sens larg, aplicându-se nu numai persoanelor care au încheiat un contract tipic

de muncă.

Prevederile codului muncii

se aplică tuturor categoriilor de salariați (magistrați, funcționari publici cu

statut special, etc.), cât timp nu există o lege specială derogatorie.

Cum în prezenta cauză,

nu există o astfel de lege specială, care să reglementeze materia drepturilor bănești

restante, competența soluționării pricinii, în primă instanță, aparține Tribunalului

Timiș, secția litigii de muncă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe S.M., Ministerul Public – Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara,

Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș și Ministerul Economiei și Finanțelor, în

favoarea Tribunalului Timiș, secția litigii de muncă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 martie 2008.