ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 77/2023

Ședința publică din data de 19 ianuarie 2023

Asupra cauzei, constată următoarele:

Prin încheierea din 15 decembrie 2021 pronunțată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel București – secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a menținut măsura suspendării judecării cererii de revizuire formulate de revizuenții A. și B. împotriva deciziei civile nr. 373 din 6 mai 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2017, măsură dispusă prin încheierea de la termenul din 23 septembrie 2020.

Împotriva încheierii din 15 decembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/2019, revizuenții A. și B. au declarat recurs.

În cuprinsul cererii de recurs, revizuenții au susținut că art. 135 alin. (1) din C. pen. instituie în fapt, prin omisiune, imunitate de jurisdicție penală pentru stat și autorități publice, care sunt scutite de răspundere juridică penală pentru săvârșirea de infracțiuni, spre deosebire de persoanele juridice de drept privat.

Cererea de recurs a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 20 decembrie 2022, sub dosar nr. x/2019, stabilindu-se prin repartizare aleatorie termen de judecată la 19 ianuarie 2023, completul nr. 5.

La acest termen de judecată, recurenții-revizuenți au depus cerere de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 135 alin. (1) din C. pen. și un înscris denumit "excepție de nestatalitate", iar instanța a invocat excepția inadmisibilității cererii de recurs.

Asupra "excepției de nestatalitate", Înalta Curte constată că aspectele invocate de recurenții-revizuenți sub această denumire nu se circumscriu unei excepții de procedură civilă de natură a fi supusă analizei instanței de recurs.

În ceea ce privește cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 135 alin. (1) din C. pen., invocată de recurenții-revizuenți A. și B., Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (1) al Legii nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, instanța de contencios constituțional decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, ce are legătură cu soluționarea cauzei, în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Corelativ, alin. (5) din același articol dispune că dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Ca atare, instanța este abilitată, în raport de prevederile alin. (1) și (5) ale art. 29 din Legea nr. 47/1992, să aprecieze ea însăși asupra relevanței textului incriminat ca fiind contrar legii fundamentale în soluționarea cauzei în care s-a ridicat excepția de neconstituționalitate.

Așadar, posibilitatea pe care legiuitorul a lăsat-o la îndemâna instanței - de a putea respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate - este limitată de dispozițiile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, strict la constatarea condițiilor de admisibilitate, printre care și cea referitoare la existența unei legături între textul legal a cărui neconstituționalitate a fost invocată și cauza dedusă judecății.

În cauză, recurenții-revizuenți au invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 135 alin. (1) din C. pen.

Se constată că excepția de neconstituționalitate a fost invocată în fața instanței învestite cu soluționarea cererii de recurs formulate împotriva încheierii din 15 decembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, prin care a fost menținută măsura suspendării unei cereri de revizuire, iar textul legal pretins a fi neconstituțional, ce face referire la prevederi din C. pen., nu are legătură cu obiectul dedus judecății prin cererea de recurs, astfel încât să devină admisibilă sesizarea Curții Constituționale.

Constatând că nu este îndeplinită cerința prevăzută de dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, aceea ca dispoziția legală criticată să aibă legătură cu soluționarea cauzei, Înalta Curte urmează a respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 135 alin. (1) din C. pen., invocată de recurenții-revizuenți A. și B..

Cu privire la cererea de recurs, analizând cu prioritate, în temeiul art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepția inadmisibilității căii de atac, Înalta Curte constată următoarele:

Conform dispozițiilor art. 244

1

alin. (1) C. proc. civ., "asupra suspendării judecării procesului, instanța se va pronunța prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs în mod separat, cu excepția celor pronunțate în recurs".

Textul legal enunțat stipulează, așadar, că încheierea de suspendare poate fi atacată cu recurs, în mod separat, cu excepția celei pronunțate în recurs.

Prin decizia nr. 1019/2008 a Curții Constituționale s-a constatat conformitatea prevederilor art. 244

1

alin. (1) C. proc. civ. cu normele constituționale, reținându-se că, potrivit art. 282 alin. (2) și art. 299 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., împotriva încheierii susceptibile de a fi atacată separat poate fi exercitată aceeași cale de atac ca și împotriva hotărârii pronunțate pe fondul cauzei.

Înalta Curte constată că obiectul recursului este reprezentat de încheierea din 15 decembrie 2021 pronunțată în dosarul nr. x/2019, prin care Curtea de Apel București – secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a menținut măsura dispusă prin încheierea din 23 septembrie 2020 de suspendare a judecării cererii de revizuire formulate împotriva deciziei civile nr. 373 R din 6 mai 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2017, hotărâre prin care aceeași instanță a respins contestația în anulare formulată împotriva deciziei nr. 406 din 7 septembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/2012, în soluționarea unui recurs.

Potrivit dispozițiilor art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., "sunt hotărâri irevocabile, hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii".

Totodată, conform art. 328 alin. (1) C. proc. civ., "hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită".

Din coroborarea dispozițiilor legale anterior redate reiese că, fiind pronunțată în recurs, decizia nr. 406 din 7 septembrie 2017 a Curții de Apel București – secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie este irevocabilă, în temeiul art. 328 alin. (1) C. proc. civ., acest caracter fiind dobândit și de decizia nr. 373 din 6 mai 2019 a Curții de Apel București – secția a IV-a civilă.

Aplicând același raționament, rezultă că încheierea din 15 decembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/2019 este irevocabilă, fiind incidentă ipoteza prevăzută de art. 244

1

alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., care reglementează o situație de excepție, în sensul că nu sunt supuse recursului încheierile prin care se dispune asupra suspendării judecării procesului, pronunțate în etapa procesuală a recursului.

Principiul legalității căilor de atac, prevăzut de dispozițiile art. 129 din Constituție, presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

Așa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie atât o încălcare a principiului legalității, cât și a principiului constituțional al egalității în fața legii, motiv pentru care apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

De altfel, prin decizia nr. 401 din 24 februarie 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2019, a fost respins ca inadmisibil recursul declarat de recurenții B. și A. împotriva aceleiași încheieri.

Așadar, chiar neprevăzută de lege, calea de atac a recursului a fost promovată anterior, fiind respinsă ca inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse, față de caracterul irevocabil al hotărârii atacate, având în vedere dispozițiile art. 244

1

alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., recursul declarat de revizuenți împotriva încheierii din 15 decembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/2019 urmează a fi respins ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge "excepția de nestatalitate", invocată de recurenții-revizuenți A. și B..

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 135 alin. (1) din C. pen., invocată de recurenții-revizuenți A. și B..

Cu recurs în termen de 48 de ore de la pronunțare, la Completul de 5 judecători.

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuenții A. și B. împotriva încheierii din 15 decembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 ianuarie 2023.