ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 147/2023
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 147/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)
Ședința publică din data de 26 ianuarie 2023
I. Circumstanțele cauzei:
Obiectul cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie în data de 18 martie 2022, sub nr. x/2022, revizuentul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, revizuirea deciziei civile nr. 86 din 07 februarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2021.
În drept, revizuentul a invocat prevederile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.
Încheierea Curții de Apel București
Prin încheierea din data de 09 septembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/2022, a fost dispusă suspendarea judecății privind pe revizuentul A. și pe intimata Direcția Generală Regională A Finanțelor Publice București, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ.
Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva încheierii de ședință din data de 09 septembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a declarat recurs revizuentul A., cale de atac cu a cărei soluționare a fost învestită Înalta Curte de Casație și Justiție în data de 11 octombrie 2022.
Prin cererea de recurs, revizuentul a aratat că înțelege să invoce prevederile art. 405 C. proc. civ., privitoare la nulitatea hotărârii, nulitate pe care a calificat-o ca fiind absolută, întrucât nu s-au respectat prevederile legale.
A mai arătat și că instanța învestită cu cererea de revizuire, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie nu avea dreptul legal să pronunțe hotărâri în acest dosar.
Apărări formulate în cauză
În cauză nu s-a formulat întâmpinare.
II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție
Din perspectiva dispozițiilor art. 248 C. proc. civ. care prevăd că, "instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură (…) care fac inutilă, în tot sau în parte (…) cercetarea în fond a cauzei", Înalta Curte urmează a analiza cu prioritate excepția netimbrării recursului, invocată din oficiu și apoi excepția nulității recursului pentru nemotivare, în conformitate cu prevederile art. 489 alin. (1) C. proc. civ., invocată, de asemenea, din oficiu.
În ceea ce privește excepția netimbrării recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată caracterul fondat al acesteia, urmând a fi admisă pentru următoarele considerente:
În drept, conform dispozițiilor art. 25 alin. (1) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013: "Se taxează cu 20 RON cererile pentru exercitarea apelului sau, după caz, a recursului împotriva următoarelor hotărâri judecătorești: (…) b) încheierea de suspendare a judecării cauzei."
Prin rezoluția din data de 12 octombrie 2022, în temeiul art. 25 alin. (1) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, s-a stabilit în sarcina revizuentului A. obligația de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 RON, sub sancțiunea anulării cererii.
Potrivit art. 33 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar pentru situația în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, alin. (2) al art. 33 din același act normativ statuează că instanța va pune în vedere reclamantului, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite dovada achitării acestei taxe în cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței.
În același timp, dispozițiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ. prevăd că la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii.
Lipsa mențiunilor prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și neîndeplinirea cerințelor prevăzute de alin. (2) sunt sancționate, potrivit alin. (3) al art. 486 C. proc. civ., cu nulitatea.
Prin adresa emisă la 14 octombrie 2022, aflată la dosarul de recurs, comunicată revizuentului la data de 24 octombrie 2022, astfel cum rezultă din dovada de comunicare, aflată la dosarul de recurs, s-a pus în vedere revizuentului să depună la dosar dovada achitării sumei de 20 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru, datorată în temeiul art. 25 alin. (1) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, sub sancțiunea anulării cererii.
Prin cererea depusă în termenul legal, în data de 27 octombrie 2022, revizuentul A. a formulat cerere de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 RON, solicitând anularea acesteia.
Prin rezoluția din data de 03 noiembrie 2022, completul nr. 10, învestit cu soluționarea cererii de recurs, a dispus înaintarea cererii de reexaminare, spre soluționare, completului nr. 2.
Completul învestit cu soluționarea cererii de reexaminare, a dispus, prin încheierea din 15 noiembrie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022.1, respingerea cererii de reexaminare formulată de revizuent împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru în prezenta cauză.
Încheierea din 15 noiembrie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2022.1 a fost comunicată recurentului în data de 24 noiembrie 2022, astfel cum rezultă din dovada de comunicare aflată la dosarul de recurs.
Prin urmare, cu toate că revizuentul a luat cunoștință, încă din data de 24 noiembrie 2022, de respingerea cererii de reexaminare a taxei judiciare, formulată în prezenta cauză, nu a înțeles să își îndeplinească această obligație legală până la termenul de judecată din data de 26 ianuarie 2023.
Față de împrejurarea că recurentul nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul stabilit de către instanță, în raport de prevederile art. 25 alin. (1) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 și art. 486 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul, ca netimbrat.
Examinând, în continuare, excepția nulității recursului pentru nemotivare, în conformitate cu prevederile art. 489 alin. (1) C. proc. civ., invocată din oficiu, Înalta Curte constată, totodată, că recursul este nul, pentru considerentele ce urmează să fie expuse:
Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 489 alin. (1) C. proc. civ., "recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol "aceeași sancțiune intervine în cazul în care în motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".
Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus și motivat în termenul prevăzut de lege, ci, criticile formulate trebuie să se și circumscrie motivelor de nelegalitate expres și limitativ reglementate.
În consecință, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate.
În speță, se constată că recursul, nu numai că nu este încadrat în dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., dar nici nu conține critici care să poată fi încadrabile în textul legal menționat.
Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare a instanței competente controlul conformității hotărârii atacate cu regulile de drept incidente cazului concret dedus judecății, iar când criticile formulate nu se subsumează cazurilor expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., intervine sancțiunea nulității recursului.
Prin cererea de recurs, revizuentul se limitează la a invoca, în mod formal, prevederile art. 405 C. proc. civ., fără a arăta în ce constă nelegalitatea măsurii suspendării judecății, astfel încât, în lipsa unor argumente de nelegalitate care să vizeze soluția conținută în hotărârea atacată, instanța de control judiciar nu poate reține incidența în cauză a niciunuia dintre cazurile reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.
Pentru aceste considerente, în raport de dispozițiile art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția netimbrării, invocată din oficiu și va anula recursul declarat de revizuentul A. împotriva încheierii din data de 09 septembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, ca netimbrat, având în vedere că acest incident primează, întrucât privește însăși legalitatea învestirii instanței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de revizuentul A. împotriva încheierii din data de 09 septembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2022.
Definitivă.
Pronunțată astăzi, 26 ianuarie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.