ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2037/2025

Ședința publică din data de 19 noiembrie 2025

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

Prin decizia civilă nr. 148 din 21 ianuarie 2025, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a admis recursul formulat de recurenta-pârâtă A. S.A. împotriva deciziei nr. 1795 A din 29 noiembrie 2022 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. A casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

A anulat recursurile declarate de recurenții-reclamanți B. și C. împotriva deciziei nr. 1795 A din 29 noiembrie 2022 și a deciziei nr. 1182 A din 10 octombrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Împotriva deciziei civile nr. 148 din 21 ianuarie 2025, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2021, au declarat revizuire C. și B..

Prevalându-se de cazurile de revizuire prevăzute la art. 509 alin. (1) pct. 1, 5 și 6 din C. proc. civ., revizuenții au susținut că instanța și-a depășit atribuțiile, nepronunțându-se pe cererile formulate și dând mai mult decât s-a solicitat. Au mai arătat revizuenții că înscrisurile despre care au făcut vorbire în susținerea motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. sunt fimări care nu au putut fi înfățișate instanței, din motive mai presus de voința acestora. Totodată, solicită admiterea celor două expertize a căror administrare au solicitat-o în toate ciclurile procesuale, pentru a se putea determina pagubele, data și condițiile în care acestea s-au produs.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Deliberând cu prioritate asupra excepției inadmisibilității cererii de revizuire, invocată de instanță din oficiu, a cărei analiză este prioritară în raport cu dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Revizuirea este o cale de atac extraordinară, ce permite retractarea unei hotărâri numai pentru cauzele strict și limitativ prevăzute de lege, iar condiția de admisibilitate comună se referă la obiectul revizuirii, respectiv la hotărârile care se pot ataca pe această cale.

Conform dispozițiilor art. 509 alin. (1) C. proc. civ., obiect al cererii de revizuire poate fi o hotărâre pronunțată asupra fondului sau care evocă fondul. Potrivit alin. (2) al aceluiași articol, "pentru motivele de revizuire prevăzute la alin. (1) pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7-11 sunt supuse revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul."

Se constată, așadar, într-o primă analiză, că pentru a se putea cere revizuirea unei hotărâri, legiuitorul a impus condiția imperativă, preliminară, ca această instanță să fi evocat fondul, cu excepția cazurilor de revizuire înscrise la pct. 3 (în ipoteza judecătorului), pct. 4, pct. 7 - 11, când sunt supuse revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul.

Prin urmare, pentru a se putea cere revizuirea unei decizii definitive, cum este cea de față, o primă condiție pe care trebuie să o îndeplinească hotărârea este aceea de a evoca fondul cauzei, situație ce nu se regăsește în prezenta speță, având în vedere că hotărârea atacată a fost pronunțată în recurs, cuprinzând, pe de-o parte, o soluție de admitere a recursului pârâtei A. S.A. și de trimitere a cauzei spre rejudecarea pe fond a apelului acestei părți de către Curtea de Apel București iar, pe de altă parte, de anulare a recursurilor declarate de reclamanții B. și C., pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Evocarea fondului, ca expresie a uneia dintre condițiile prealabile de admisibilitate a cererii de revizuire, presupune fie stabilirea unei alte situații de fapt decât cea care fusese reținută în etapele procesuale anterioare, fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de fapt ce fuseseră pe deplin stabilite, în oricare dintre ipoteze urmând a se da o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății, decât cea care fusese aleasă până în acel moment.

Condiția ca hotărârea a cărei revizuire se cere să evoce fondul pricinii este impusă de caracterul acestei căi extraordinare de atac, fiind o cale de retractare, prin care se solicită instanței care a soluționat fondul unui proces să revină asupra hotărârii atacate, invocându-se împrejurări noi care, de regulă, s-au ivit ulterior pronunțării hotărârii.

Această regulă nu este îndeplinită în cauză, câtă vreme hotărârea împotriva căreia s-a formulat cererea de revizuire nu evocă fondul cauzei, fiind o decizie pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unei cereri de recurs, prin care instanța a anulat unul dintre recursuri, neprocedându-se, deci, la analiza concretă a motivelor de recurs formulate de reclamanți, și a admis un al doilea recurs, declarat de pârâtă, însă nu a reținut cauza spre rejudecare, ci a dispus trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului la Curtea de Apel București.

Pot fi, așadar, atacate cu revizuire hotărârile prin care instanța de recurs admite recursul, casează hotărârea cu reținere și evocă fondul.

O decizie a instanței de recurs prin care se pronunță soluția de casare cu trimitere spre rejudecare nu reprezintă o hotărâre prin care se evocă fondul, instanța de rejudecare fiind cea care va realiza evocarea fondului, în funcție de cele dezlegate cu valoare obligatorie de instanța de casare și cu privire la situația de fapt stabilită în circumstanțele relevante pentru speță.

Totodată, se constată și faptul că, în cauză, revizuenții au solicitat instanței anularea deciziei nr. 148 din 21 ianuarie 2025 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, întemeindu-se pe dispozițiile pct. 1, 5 și 6 ale art. 509 din C. proc. civ., iar nu au invocat incidența vreunuia dintre cazurile de revizuire care făceau posibilă atacarea unei hotărâri care nu evocă fondul cauzei, și anume cele prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 3 (în ipoteza judecătorului), pct. 4, pct. 7 - 11 C. proc. civ.

Cum criticile invocate prin cererea de revizuire nu pot fi subsumate vreunuia dintre cazurile prevăzute la alin. (2) al art. 509 C. proc. civ., pentru care condiția evocării fondului nu se cerea a fi întrunită, se impune a se reține caracterul inadmisibil al cererii de revizuire și din această perspectivă.

Pentru considerentele expuse, având în vedere dispozițiile art. 509 C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuiră formulată de revizuenții B. și C. împotriva deciziei civile nr. 148 din 21 ianuarie 2025, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2021.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenții B. și C. împotriva deciziei civile nr. 148 din 21 ianuarie 2025, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2021.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 19 noiembrie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.