ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 148/2025

Ședința publică din data de 21 ianuarie 2025

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă sub nr. x/2021, la data de 30.06.2021, reclamanții A. și B. au chemat în judecată pe pârâta C. S.A. solicitând obligarea pârâtei la plata lipsei de folosință și a despăgubirilor determinate de distrugerea serei și a culturii de căpșuni, respectiv, reînființarea culturii de căpșuni, precum și plata dobânzilor la bănci pentru creditele contractate pentru edificarea acestei sere, plătite în perioada cât nu au folosit sera, prin restituirea acestora în integralitate de la data incidentului (31.08.2016) și până la plata integrală a împrumutului, precum și acordarea cheltuielilor de judecată.

Prin cererea adițională formulată de reclamanți au solicitat să fie despăgubiți și la plata creditului luat pentru edificarea serei și punerea ei în folosință și pentru culturile indicate în cuprinsul cererii introductive, din august 2016 până la plata integrală.

Prin încheierea din data de 24.08.2021, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a declinat competența de soluționare a cererii la una din Secțiile a III-a - a V-a civile. Dosarul a fost repartizat Tribunalului București, secția a III-a civilă la data de 10.09.2021, fiind înregistrat sub nr. x/2021**.

La data de 18.10.2021 reclamanții au formulat precizări, arătând că valoarea obiectului cererii este de 960.000 RON, arătând în plus față de cererea principală că solicită dobânzi care intră în suma solicitată, despăgubiri pentru legume și zarzavat pentru 700 m.p., pentru 1300 m.p. de pânză pentru protecție antiburuieni, tub de picurare pentru 3200 m.p., 15 000 plante căpșuni, 1500 saci de pământ, 150 saci turbă, manopera, 2000 de stoloni anual timp de 5 ani și 8 banani, 200 de lămâi, 20 curmali, 20 rodii. Solicită, de asemenea, contravaloarea componentelor serei.

La data de 15.11.2021 reclamanții au arătat că valoarea obiectului cererii, respectiv a despăgubirilor solicitate, este de 50.035,33 euro.

Prin sentința civilă nr. 401/21.03.2022, Tribunalul București, secția a III-a civilă a respins excepția autorității de lucru judecat, ca neîntemeiată, a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune și a respins acțiunea formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârât C. S.A., ca prescrisă.

Prin decizia civilă nr. 1795A din 29 noiembrie 2022, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a admis apelul formulat de apelanții-reclamanți A. și B., împotriva sentinței civile nr. 401/21.03.2022, pronunțate de către Tribunalul București, secția a III-a civilă, în dosarul nr. x/2021, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. S.A., a anulat în parte sentința civilă apelată, doar cu privire la soluția dată asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune și a trimis cauza spre rejudecare la prima instanță.

Prin decizia civilă nr. 1182A din 10 octombrie 2023, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins cererile de lămurire și de completare a dispozitivului deciziei civile nr. 1795A/29.11.2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2021, formulate de apelanții-reclamanți A. și B..

Împotriva ambelor decizii ale instanței de apel au declarat recurs, în termen legal, reclamanții, în timp ce pârâta a formulat recurs, de asemenea, în termen legal exclusiv împotriva deciziei nr. 1795 A din 29 noiembrie 2022 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă.

A) Recursul formulat de reclamanții A. și B. împotriva deciziei nr. 1795 A din 29 noiembrie 2022 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a fost susținut în cuprinsul a două memorii înregistrate la 29.08.2023 și la 31.08.2023, cu conținut identic, pe calea cărora s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac, casarea în parte a deciziei recurate, cu consecința admiterii apelului astfel cum a fost formulat, invocând incidența în cauză a motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului, s-a arătat că instanța de apel a făcut vorbire despre creditul bancar, deși prin cererea adițională formulată reclamanții au renunțat la această pretenție, solicitând înlăturarea mențiunilor instanței de apel de la pagina 8 rândul 2 vizând acest aspect întrucât nu vor fi în măsură să probeze pretențiile ca efect al desființării D. S.A.

Cu referire la considerentele avute în vedere de instanța apel, prin care a reținut că reclamanții erau buni cunoscători ai serei și puteau lua cunoștință despre momentul de debut al degradării foliei, precum și a culturilor ca fiind data producerii incidentului, iar nu un moment ulterior, reclamanții solicită efectuarea unei expertize în cauză având ca obiect determinarea perioadei și întinderea pagubei, distrugerea și lipsa de folosință, elemente în raport de care urmează a se pronunța asupra prescripției dreptului material la acțiune. Deși prin decizia recurată instanța de apel a admis apelul formulat de reclamanți cu privire la incidentul prescripției, din considerentele evocate în cuprinsul memoriului de recurs reiese că, în fapt, apelul ar fi fost admis doar în parte, cu privire la o anumită perioadă, solicitând admiterea recursului și extinderea soluției instanței de apel în privința prescripției în totalitate.

Mai arată recurenții-reclamanți că în cererea de apel formulată s-au strecurat anumite erori materiale din cauza tehnoredactorului, indicându-se anul 2016 în loc de anul 2018 ca fiind cel în care s-au stricat culturile, întrucât reclamantul a căzut de pe scară și s-a aflat în imposibilitate fizică să mai facă manual procedurile de aerisire a serei în perioada de vară a anilor 2017 și 2018, aspecte în raport de care solicită refacerea probatoriului. Aceste prejudicii suplimentare celor acordate inițial au survenit ca urmare a tergiversării efectuării plății de către pârâtă, motiv pentru care abia în anul 2018 s-au manifestat pagubele indicate prin cererea constituită în prezentul dosar.

În opinia recurenții-reclamanți, este lipsită de logică constatarea instanței de apel potrivit căreia prescripția ar fi intervenit la data de 31.08.2019, de vreme ce pagubele s-au manifestat după această dată, respectiv în intervalul 2020-2022.

Recurenții-reclamanți invocă încălcarea de către instanța de apel a dispozițiilor art. 22 din C. proc. civ., întrucât pentru fiecare componentă a cererii ar fi trebuit să dispună, din oficiu, efectuarea unei expertize pentru a se constata data la care trebuie refăcută cultura și lipsa de folosință pentru fiecare interval. Precizează că cei opt banani s-au uscat după anul 2019 (în intervalul 2020-2022), iar culturile de căpșuni după 1 septembrie 2018. Deteriorarea foliei și a structurii metalice s-au produs în ianuarie 2021, dar a anunțat îndată instanța cu cele întâmplate. Instanța de fond trebuia să țină seama că sunt mai multe capete de cerere și solicitări, indicând că era necesară expertiză pentru fiecare solicitare, pentru a se determina data producerii ori data la care trebuie refăcută cultura și lipsa folosinței pentru fiecare interval, reiterând că din cauza temperaturilor ridicate s-a deteriorat partea superioară a învelișului de seră, prin îmbătrânirea foliei și deformarea elementelor de structură metalică.

Invocă faptul că de la data producerii pagubei cauzată de pârâtă, prin arderea aparaturii de funcționare a sistemului de aerisire și ventilație, nu s-a mai putut folosi această seră. În intervalul de timp al anului martie- octombrie se acumulau temperaturi care ajungeau până la 50-70 de grade Celsius, fapt ce a dus la distrugerea din perioada septembrie 2019- martie 2022 a mai multor componente sau elemente de cultură din seră, detaliate în cuprinsul memoriului.

Recurenții critică faptul că instanța de apel nu a analizat în mod corect probele existente la dosar, nu și-a exercitat rolul activ și arată că instanța de apel face referire la ceva ce nu s-a cerut, ambele instanțe de fond și de apel reținând în deciziile pronunțate motive contradictorii și străine de natura pricinii.

De asemenea, suțin că instanțele de fond au interpretat greșit actul juridic dedus judecății și au schimbat natura și înțelesul lămurit al acestuia, motiv pentru care hotărârea este pronunțată fără temei legal și este dată cu aplicarea și încălcarea greșită a legii, precizăndu-se că prezentul recurs contestă netemeinicia hotărârii din apel sub toate aspectele.

De asemenea, întrucât instanța de apel nu a analizat în mod corect probele de la dosar și nu și-a exercitat rolul activ, potrivit art. 22 alin. (6) și (7) C. proc. civ., hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea art. 425 C. proc. civ., întrucât nu cuprinde toate motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, fiind înlăturate probele solicitate și administrate de către reclamanți.

Reiterând amplu în cuprinsul cererii de recurs elemente ale situației de fapt, precum componentele care au fost avariate și culturile care au fost distruse, precum și data la care au început să se manifeste pagubele, recurenții-reclamanți au conchis că momentul în care s-a împlinit termenul de prescripție se află în intervalul septembrie 2022- septembrie 2025, atât acțiunea - înregistrată la data de 30 iunie 2021, cât și precizările ulterioare fiind formulate în interiorul termenului de prescripție.

Au mai arătat, de asemenea, că prescripția a fost întreruptă prin promovarea cererii de chemare în judecată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, constituită în dosarul nr. x/2017, prin care s-a reținut culpa exclusivă a pârâtei, iar abia ulterior acestui moment s-a putut formula cererea în pretenții pentru aceste elemente suplimentare, care nu au făcut obiectul acțiunii inițiale. Subliniază de asemenea, reclamanții, că cele două cereri de chemare în judecată au alt obiect, derivat din același incident.

În continuare, recurenții-reclamanți solicită administrarea în rejudecare a probei testimoniale, indicând numele și adresele a doi martori, precum și expertize tehnice judiciare specialitatea agricultură, respectiv construcții metalice, indicând obiectivele propuse.

Prin recursul formulat de reclamanții A. și B. împotriva deciziei nr. 1182 A din 10 octombrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate și rejudecând, solicită să se dispună admiterea cererii de lămurire și completare.

În motivarea cererii de recurs, se arată că cererile de completare, îndreptare a erorii materiale și omisiune au fost formulate în considerarea împrejurării că prin cererea adițională s-a renunțat la plata dobânzilor aferente creditului contractat, impunându-se eliminarea rândului 2 de la pagina 8 a hotărârii pronunțate de instanța de apel. De asemenea, mai arată recurenții-reclamanți că instanța nu s-a pronunțat în ce privește cheltuielile de judecată aferente etapei apelului. În drept, apreciază că motivele de recurs indicate se circumscriu motivelor de nelegalitate reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

B) Prin recursul formulat, pârâta C. S.A.,actual E. S.A., împotriva deciziei nr. 1795 A din 29 noiembrie 2022 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate în ce privește soluția instanței de apel vizând excepția prescripției dreptului material la acțiune și obligarea la plata cheltuielilor de judecată, invocând incidența motivului de recurs reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivare, arată că în mod eronat a reținut instanța de apel aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 2526 C. civ., având în vedere că incidentul din rețeaua electrică care a condus la arderea unor componente ale serei deținute de reclamanți a avut loc în data 08.09.2016, nefiind în prezența unei acțiuni prejudiciabile cu caracter de continuitate, întrucât evenimentul produs în rețeaua electrică a fost unic. Mai mult, reclamanții au fost dezdăunați pentru prejudiciul constatat, potrivit hotărârii pronunțate în dosarul nr. x/2019, reprezentând titlu executoriu.

În consecință, recurenta-pârâtă invocă incidența în cauză a dispozițiilor art. 2500 alin. (1), art. 2517 și art. 2528 alin. (1) C. civ., în considerarea cărora termenul de prescripție de 3 ani a început să curgă de la data de 08.09.2016 - data la care a avut loc incidentul în rețeaua electrică, și s-a împlinit la 08.09.2019.

Cu referire la susținerea recurenților-reclamanți potrivit căreia s-ar fi întrerupt termenul de prescripție ca efect al promovării cererii de chemare în judecată constituită în dosarul nr. x/2019, recurenta-pârâtă arată că potrivit art. 2539 alin. (2) C. civ. o atare întrerupere nu operează și, mai mult decât atât, întreruperea intervine doar pentru pretențiile solicitate în acel dosar.

Față de recursul formulat de pârâta C. S.A. au depus întâmpinare reclamanții A. și B. prin care au solicitat respingerea recursului formulat de către recurenta-pârâtă și înlăturarea susținerilor acesteia cu privire la modalitatea de calcul a termenului prescripției dreptului material la acțiune, reiterând susținerile cu privire la momentul de la care începe să curgă termenul pentru pagubele solicitate prin cererile formulate în cadrul prezentului dosar, pe care le-au expus și în cuprinsul propriului memoriu de recurs.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Examinând recursurile formulate de recurenții-reclamanți A. și B. împotriva deciziei nr. 1795 A din 29 noiembrie 2022 și a deciziei nr. 1182 A din 10 octombrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie în raport de excepția privind nulitatea recursurilor pentru neîncadrarea criticilor susținute în motivele legale de recurs prevăzute în cuprinsul art. 488 alin. (1) C. proc. civ., a cărei analiză este prioritară în considerarea prevederilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a reține sancțiunea anulării căilor de atac, pentru considerentele ce succed:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde alături de alte mențiuni, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. Potrivit alin. (3) al aceluiași articol, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor este prevăzută sub sancțiunea nulității.

În mod punctual, prin memoriile lor de recurs, recurenții și-au manifestat dezacordul față de o continuare a judecății în privința prejudiciului solicitat pârâtei sub forma plății ratelor și dobânzilor la creditul luat pentru seră, afirmându-se de către aceștia intenția retragerii acestor pretenții justificat de împrejurarea desființării băncii D. și imposibilității lor de a dovedi pretinsele plăți efectuate. De altfel, această solicitare a recurenților-reclamanți, adresată instanței într-un mod impropriu (pe calea recursului la hotărârea instanței de apel) a făcut - tot într-un mod impropriu - obiectul cererii de completare și lămurire a deciziei din apel nr. 1795 A/29.11.2022 ce a fost soluționată prin decizia nr. 1182 A/10.10.2023 a Curții de apel București, și aceasta atacată cu recurs. Afirmarea acestei voințe a reclamanților nu poate fi circumscrisă însă niciunuia din cazurile de casare limitativ prevăzute în cuprinsul art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., putând, cel mult, fi avută în vedere la rejudecarea cauzei.

În continuare, din analiza cererilor de recurs formulate reiese că recurenții-reclamanți sunt nemulțumiți de maniera în care instanța de apel a interpretat probatoriul administrat în cauză și în considerarea căruia a stabilit situația de fapt, instanța de recurs neputând interveni în statuarea unei alte situații de fapt de vreme ce acesta este atributul instanțelor de fond. Astfel, în cuprinsul memoriilor, recurenții-reclamanți critică în mod expres faptul că instanța de apel nu a analizat în mod corect probele existente la dosar ori că nu și-a exercitat rolul activ prin administrarea altor probe, cea cu expertiza fiind în atenția lor, ca mijloc de a demonstra data începerii cursului prescripției pentru fiecare pretenție în parte.

Elementele amplu dezvoltate prin cererea de recurs de către recurenții-reclamanți A. și B. - prin care aceștia declară neechivoc că înțeleg să conteste netemeinicia hotărârii din apel sub toate aspectele - reiterează circumstanțele de fapt prezentate în fața instanțelor de fond, vizând pagubele încercate și momentele la care acestea s-au manifestat, în încercarea de a stabili un alt moment de început al cursului prescripției extinctive față de cel reținut de către instanța de apel. Or, momentul de început al cursului prescripției extinctive reprezintă un element ce se determină în urma stabilirii situației de fapt, aspect ce nu intră în atribuțiile instanței de recurs, aceasta fiind învestită să analizeze exclusiv elementele de nelegalitate ale hotărârilor recurate, astfel de elemente nefiind însă susținute prin amplele memorii depuse în recurs. Pentru a provoca un control în legalitate asupra dezlegărilor oferite prin decizia instanței de apel, recurenții-reclamanți ar fi trebuit să susțină argumente de nelegalitate sprijinite pe dispoziții de lege, iar nu să afirme fapte și împrejurări care au fost deja deduse instanțelor de fond spre evaluare.

Astfel, deși s-au declarat în dezacord cu soluția instanței de apel, care a înlăturat doar în parte excepția de prescripție ce fusese reținută prin sentința tribunalului, respectiv doar în privința prejudiciilor deduse judecății pentru care a reținut caracterul de prestații succesive (anume, prejudiciile solicitate sub forma lipsei de folosință a serei, dar și ratele și dobânzile la creditul luat pentru seră), recurenții au criticat-o pentru lipsa rolului activ întrucât nu a administrat proba cu expertiză care să fi determinat, pentru fiecare pretenție, data producerii ori data la care trebuia refăcută cultura și lipsa folosinței pentru fiecare interval. De asemenea, au contestat calificarea lor ca buni cunoscători ai modului în care funcționează sera, pe baza căreia instanța de apel le-a înlătura susținerea în sensul că prejudiciile pentru celelalte componente ale serei ori culturilor din seră au apărut abia în anii 2020-2022.

Or, nici neadministrare probei cu expertiză și nici aprecierea elementelor situației de fapt, care sunt în puterea de evaluare a instanței de apel, nu constituie critici apte să se circumscrie motivelor legale de recurs permise de lege prin care să se demonstreze, eventual, nelegalitatea soluției adoptate în apel prin care a fost menținută o soluție de respingere a pretențiilor deduse judecății prin reținerea excepției de prescripție a dreptului la acțiune (conform sentinței tribunalului), în esență, pe baza unui raționament care a avut în vedere faptul că pretențiile reclamanților de despăgubire pentru distrugerea componentelor serei ori pentru reînființarea culturilor de căpșuni, banani, lămâi, curmali și rodii, au devenit exigibile încă de la data incidentului - august 2016 - deoarece chiar de atunci aceștia au luat cunoștință ori aveau aptitudinile și datele necesare de a putea cunoaște prejudiciile și persoana vinovată.

Cu referire la pretinsa încălcare de către instanța de apel a dispozițiilor art. 22 C. proc. civ. prin aceea că instanța de apel ar fi schimbat înțelesul vădit al raportului juridic dedus judecății, nu se poate reține că ar reprezenta o veritabilă critică de nelegalitate de vreme ce nu se arată, în concret, care era natura raportului juridic dedus judecății - în opinia recurenților-reclamanți și, respectiv modul în care instanța de apel l-ar fi denaturat. De asemenea, nu se arată modalitatea în care instanța ar fi dat altceva decât s-a cerut, ori în ce manieră își găsește incidența în cauză alin. (7) al art. 22 C. proc. civ., recurenții limitându-se să invoce aceste texte de lege, fără a demonstra în ce manieră au fost încălcate.

De asemenea, împrejurarea că instanța de apel nu ar fi dispus, din oficiu, administrarea unui probatoriu, apt, în opinia recurenților-reclamanți să demonstreze întinderea prejudiciului și momentul de la care acesta s-a manifestat, nu poate reprezenta un veritabil motiv de recurs de vreme ce administrarea probatoriului și stabilirea situației de fapt sunt elemente ce cad în aprecierea instanței de fond, neputând fi cenzurate pe calea recursului, de vreme ce nu reprezintă aspecte de nelegalitate.

Condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor de drept anume imputate instanței de apel, fiind necesară o argumentare motivată a criticii în drept. În concret, recurenții-reclamanți ar fi trebuit să dezvolte care ar fi considerentele pentru care apreciază că apelul trebuia să fie admis, precum și care ar fi motivele de nelegalitate ale deciziei recurate, prin raportare la soluția instanței de apel, iar nu prin reiterarea unor aspecte ce țin de situația de fapt.

Astfel, Înalta Curte reține că motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de hotărârea atacată prin promovarea unei căi de atac, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părților, instanța a pronunțat o hotărâre nelegală, cu indicarea textului de lege încălcat.

Același viciu, al nemotivării prin neîncadrarea criticilor de recurs formulate, afectează și memoriul de recurs îndreptat împotriva deciziei civile nr. 1182 A din 10 octombrie 2023 a curții de apel, care conține, într-o variantă comprimată, aceleași aspecte redate pe larg în cuprinsul memoriilor de recurs vizând decizia principală. În plus, prin acest din urmă memoriu de recurs, reclamanții au mai învederat că instanța de apel a omis, chiar și prin această decizie de lămurire și completare a celei principale, să se pronunțe asupra cererii de acordare a cheltuielilor de judecată, însă acest aspect este infirmat de explicațiile regăsite în partea de început a considerentelor deciziei atacate, prin care s-a arătat că acestea urmau a fi evaluate la rejudecarea cauzei de către tribunal, așa cum o preconizase instanța de apel ca efect al pronunțării deciziei sale nr. 1795 A/29.11.2022.

Având în vedere considerentele expuse, reținând că în speță nu este posibilă o încadrare a criticilor formulate de recurenții-reclamanți în dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., ceea ce echivalează cu nemotivarea căii de atac, potrivit art. 496 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu prevederile art. 489 alin. (1) și (2) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căilor de atac exercitate de recurenții-reclamanți A. și B. împotriva deciziei nr. 1795 A din 29 noiembrie 2022 și a deciziei nr. 1182 A din 10 octombrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

B) Examinând recursul formulat de către recurenta-pârâtă E. S.A. împotriva deciziei nr. 1795 A din 29 noiembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, din perspectiva motivului de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte îl apreciază ca fiind întemeiat, pentru considerentele expuse în cele ce urmează.

Recursul pârâtei are în vedere acea parte a deciziei din apel care a infirmat soluția primei instanțe - ce respinsese cererea reclamanților, astfel cum a fost completată și precizată, pentru prescripția dreptului material la acțiune - în limita unor pretenții calificate ca având valoare de prestații succesive (lipsa de folosință a serei, ratele și dobânzile la creditul luat pentru înființarea serei) și pentru care s-a reținut incidența dispozițiilor legale date de prevederile art. 2526 ale C. civ., cu efectul infirmării dezlegării tribunalului în sensul intervenirii prescripției.

Sunt îndreptățite criticile recurentei care a susținut că dezlegarea instanței de apel asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune nu putea fi diferită în privința prejudiciului invocat sub forma lipsei de folosință a serei (cele constând în ratele de credit și dobânzile datorate pentru acesta nemaifiind de interes în raport de desistarea reclamanților relevată prin propriile memorii de recurs ori prin cererea de completare a deciziei din apel), față de cea a prejudiciul pretins pentru distrugerea unor componente ale serei (folie, structură metalică, pânză protecție antiburuieni, tuburi de picurare) ori pentru culturile distruse sau reînființarea culturilor din seră (căpșuni, banani, lămâi, curmali, rodii, pământ, turbă, stoloni, manoperă), în privința cărora a apreciat ca fiind incidentă sancțiunea prescripției dreptului material la acțiune a reclamanților, menținând soluția tribunalului. Aceasta, mai ales având în vedere că ideea de folosință a serei este indisolubil legată de existența acesteia, în toate componentele sale care îi asigură funcționalitatea, și de culturile care dau sens/conținut noțiunii de folosință a serei.

Ca prejudiciu decurgând din incidentul petrecut la 31.08.2016, lipsa de folosință a serei este de neconceput în afara deteriorării elementelor componente care o deserveau și îi asigurau funcționalitatea ori a deteriorării elementelor de culturi. Or, în privința primelor dintre acestea, reclamanții au fost despăgubiți amiabil, dar și pe cale judecătorească, în urma acțiunii în daune introduse în anul 2017, soluționată definitiv în anul 2020, în timp ce pentru partea de componente ale serei solicitate pe cale acțiunii pendinte, dreptul material la acțiune a fost considerat prescris. De asemenea, s-a stabilit definitiv prin prezenta decizie de apel (ca efect al anulării recursului reclamanților) că acțiunea în daune pendinte pentru contravaloarea culturilor distruse ori pentru contravaloarea reînființării culturilor a fost formulată cu depășirea termenului legal de prescripție, fiind necredibil și de neconceput ca prejudiciile în privința acestora să fi apărut abia în 2020-2022 după cum au pretinseseră reclamanții, instanța de apel stabilind că prejudiciul constând în degradarea lor a început să se manifeste din prima zi de nefuncționare a serei.

Argumentele pentru care nu au putut fi primite susținerile reclamanților, în sensul că prejudiciul constând în degradarea componentelor serei și a culturilor din seră și-ar fi făcut apariția în anii 2020-2022, la o distanță de 4-6 ani de la evenimentul prejudiciabil, se opun în aceeași măsură și cât privește prejudiciul pretins sub forma lipsei de folosință a serei, instanța de apel reținând în mod pertinent că nu este credibilă teza "că întreaga seră a fost efectiv distrusă, dar folia a rămas intactă până în anul 2020", la fel cu toate celelalte componente ale acesteia al căror cost a fost solicitat în actuala procedură (structura metalică, etc.) ori că pierderea culturilor prin uscarea stolonilor și celorlalte plante ar fi survenit tot la nivelul anilor 2020-2022. S-a reținut că, în mod cert, pe baza bunei cunoașteri de către reclamanți a modului în care funcționează sera, aceștia au fost conștienți de producerea prejudiciilor încă de la data incidentului din anul 2016.

Aceste considerente sunt valabile și cât privește prejudiciul identificat sub forma lipsei de folosință a serei care, în raport cu data promovării acțiunii pendinte, înregistrată la 30.06.2021, ar fi putut include cel mult perioada începând cu 30.06.2018, prejudiciile de aceeași natură din perioada anterioară acestui moment fiind prescrise. Numai că, potrivit propriilor susțineri ale reclamanților, lipsa de folosință a fost indicată ca prejudiciu instalat în intervalul 2020-2022, când, prin ipoteză un drept la despăgubire cu acest titlu nu ar mai putea fi luat în discuție în condițiile dezdăunării lor pentru contravaloarea componentelor serei, care le-ar fi permis repunerea în funcțiune a acesteia.

Evenimentul prejudiciabil a fost unic și s-a produs instantaneu - constând în fluctuația de tensiune la instalația electrică ce a avut loc la data de 31.08.2016 - iar reclamanții au fost despăgubiți amiabil de către pârâtă în urma procesului-verbal de constatare din 8.09.2016 pentru parte a elementelor electrice și electronice ce asigurau funcționarea serei (laptop, centrala termică, încărcătoare mobile, alimentatoare, routere) și separat, pe baza sentinței nr. 18/6.01.2020 pentru altă parte a echipamentelor avariate din dotarea serei, în valoare totală de 22.196,03 RON (incluzând panou control, senzor de vânt, senzor de ploaie, două motoare EWA 12.2505, motor pompă de aer vechiul C 10, două ventilatoare T 4E 40).

De altfel, lipsa de folosință a serei nici nu putea fi pretinsă dincolo de momentul la care reclamanții au fost despăgubiți în privința elementelor componente ale serei și care le permiteau repunerea acesteia în funcțiune.

Înalta Curte reține caracterul fondat al statuării potrivit căreia sunt vădit contrare dispozițiilor art. 2537 alin. (1) pct. 2 C. civ. susținerile reclamanților conform cărora termenul de prescripție s-ar fi întrerupt prin introducerea cererii de chemare în judecată ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2017, de vreme ce întreruperea termenului operează pentru pretențiile solicitate în acel dosar.

Cu referire la incidentul procesual al prescripției dreptului material la acțiune, Înalta Curte reține că, fiind vorba despre o acțiune în răspundere pentru pagube cauzate prin fapta ilicită, în cauză își găsesc aplicarea dispozițiile art. 2517 C. civ. ce instituie termenul general de prescripție de 3 ani și respectiv art. 2528 C. civ. care stabilește momentul de început al cursului prescripției - de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba, cât și pe cel care răspunde de ea.

Pentru aceste motive și în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că se impune admiterea recursului formulat de recurenta-pârâtă E. S.A. împotriva deciziei nr. 1795 A din 29 noiembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejucarea apelului aceleiași instanțe, în raport cu cele stabilite prin considerentele prezentei decizii, cu luarea în considerare a definitivării acelor dezlegări ale hotărârii din apel care a reținut intervenirea sacțiunii prescripriei extinctive în privința celorlalte prejudicii pretins a fi reparate pe calea acțiunii pendinte.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de recurenta-pârâtă E. S.A. împotriva deciziei nr. 1795 A din 29 noiembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejucare aceleiași instanțe.

Anulează recursurile declarate de recurenții-reclamanți A. și B. împotriva deciziei nr. 1795 A din 29 noiembrie 2022 și a deciziei nr. 1182 A din 10 octombrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 ianuarie 2025.