ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1597/2025

Ședința publică din data de 24 septembrie 2025

asupra cererii de revizuire de față constată următoarele:

1.1 Obiectul cererii deduse judecății

Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 la 01 septembrie 2022, sub nr. x/2022, contestatorul A., în contradictoriu cu intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală-Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București-Administratia Sector 2 a Finanțelor Publice, a solicitat anularea executării silite ce face obiectul dosarului execuțional nr. x instrumentat de către intimată și, pe cale de consecință, întoarcerea executării silite, cu suspendarea executării silite pentru o perioadă de 6 luni.

1.2. Hotârărea pronunțată în primă instanță

Prin sentința civilă nr. 1922 din 23 februarie 2023, Judecătoria sectorului 2 București a admis excepția tardivității formulării contestației la executare, invocată de intimată si, pe cale de consecință, a respins contestația împotriva executării silite formulată de contestatorul A., ca tardiv formulată.

1.3. Hotărârea pronunțată în apel

Prin decizia civilă nr. 59 A din 17 ianuarie 2024, Tribunalul București, secția a V-a civilă a respins apelul formulat de contestatorul A. împotriva sentinței civile nr. 1922 din 23 februarie 2023, Judecătoria sectorului 2 București.

1.4 Hotărârea pronunțată în recurs

Prin decizia civilă nr. 699 din 05.11.2024, Curtea de apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca inadmisibil, recursul exercitat de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 59A din 17 ianuarie 2024, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă.

1.5. Hotârărea pronunțată în contestație în anulare

Prin decizia civilă nr. 148 din 12 martie 2025, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2024, a respins contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 699 din 05.11.2024 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauzei cu minori și de familie în dosarul nr. x/2022, ca inadmisibilă.

II. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei pronunțate în contestație în anulare a formulat cerere de revizuire A. pentru motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

A susținut, în esență, că aparține Înaltei Curți de Casație și Justiție competența de soluționare a cererii, întrucât se pune problema stabilirii autorității de lucru judecat a deciziei nr. 2361/2003 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2003, în raport de sentința civilă nr. 5269/2004 din dosarul nr. x/2004 al Judecătoriei sectorului 2 București, hotărâri pronunțate în dosare în care este îndeplinită tripla identitate de părți, cauză și obiect.

În continuare, revizuentul a prezentat, prin cererea de revizuire, motivele pentru care este justificată cererea sa, expunând, într-un mod amplu și detaliat, situația de fapt care a generat cele două litigii în care au fost pronunțate cele două hotărâri judecătorești pretins contradictorii inclusiv din perspectiva prejudiciilor care i-au fost produse, solicitând ca instanța să se constate nesocotirea autorității de lucru judecat.

Ulterior, la 28 august 2025, revizuentul a depus la dosar completare la motivele de revizuire depuse inițial, prin care a reiterat aspectele de fapt ale pricinii dar și parcursul procesual care a declanșat inițierea executării silite de către intimată și împotriva căreia a formulat contestație la executare, obiect al dosarului nr. x/2022

II.2. Procedura derulată în fața Înaltei Curți

Prin rezoluția de primire din 03 aprilie 2025, s-a fixat termen de judecată la 24 septembrie 2025, în ședință publică, cu citare părți.

II.3. Apărările formulate în cauză

Intimata nu a formulat întâmpinare.

III. Considerentele Înaltei Curți

Examinând decizia atacată, Înalta Curte constată că cererea de revizuire este inadmisibilă, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

În ceea ce privește revizuirea, se reține că aceasta reprezintă o cale extraordinară de atac de retractare, ce oferă posibilitatea desființării unei hotărâri judecătorești definitive care se vădește a fi greșită în raport cu unele împrejurări de fapt descoperite după pronunțarea acesteia.

Cum retractarea unei hotărâri judecătorești definitive produce efecte asupra stabilității raporturilor juridice civile, legea reglementează această cale de atac numai în cazuri strict determinate.

Așadar, revizuirea constituie un remediu procesual important pentru înlăturarea acelor situații excepționale care au făcut ca o hotărâre judecătorească să fie viciată chiar în substanța sa.

Temeiul de drept al exercitării căii de atac pendinte este determinat de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., text legal potrivit căruia se poate solicita revizuirea "unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul", atunci când există hotărâri potrivnice date de instanțe de același grad sau de instanțe diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei instanțe.

Prin urmare, sediul materiei îl reprezintă art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. care reglementează posibilitatea formulării cererii de revizuire împotriva unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul, atunci când există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

În raport de aceste prevederi, revizuirea exercitată în alte condiții decât cele expres reglementate nu poate fi primită, această concluzie fiind susținută și de principiul legalității căilor de atac, reglementat prin dispozițiile art. 457 C. proc. civ.

Rațiunea reglementării cazului de revizuire prevăzut de pct. 8 al art. 509 C. proc. civ. rezidă din necesitatea asigurării respectării autorității de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești anterioare, astfel încât să nu existe posibilitatea ca cea de-a doua instanță, învestită cu soluționarea aceluiași litigiu, să ignore faptul că acesta și-a găsit deja dezlegare jurisdicțională și să statueze în sens contrar primei judecăți.

Înalta Curte constată că prezenta cale extraordinară de atac este exercitată împotriva deciziei civile nr. 148 din 12 martie 2025, prin care Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a soluționat contestația în anulare formulată împotriva deciziei care a dezlegat, definitiv, dosarul nr. x/2022 având ca obiect contestația la executare formulată de contestatorul A. în dosarul execuțional nr. x.

În continuare, Înalta Curte observă că în motivarea cererii de revizuire, întemeiată, în drept, pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuentul nu s-a raportat la decizia atacată ci, a justificat necesitatea desființării deciziei curții de apel de existența, în opinia sa, a altor hotărâri judecătorești potrivnice, respectiv a deciziei nr. 2361/2003 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2003, în raport de sentința civilă nr. 5269/2004 din dosarul nr. x/2004 al Judecătoriei sectorului 2 București, nemulțumit fiind de faptul că cele statuate, în mod definitiv și irevocabil de Curtea de Apel București prin decizia civilă nr. 2361/2003 din 27.10.2003 ar fi fost ignorat prin pronunțarea de către Judecătoria sectorului 2 București a sentinței civile nr. 5269/2004.

Astfel, revizuentul susține că pretinsa existență a unei contrarietăți între decizia civilă nr. 2361/2003 din 27.10.2003 pronunțată în dosarul nr. x/2003 de Curtea de Apel București și sentința civilă nr. 5269/2004 a Judecătoriei sectorului 2 București pronunțată în dosarul nr. x/2004 poate fi remediată prin intermediul prezentei căi de atac.

Demersul revizuentului este inadmisibil.

Printre condițiile de admisibilitate ale cererii de revizuire este ca decizia a cărei revizuire se solicită să încalce autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, prin hotărâri potrivnice înțelegându-se acele hotărâri care cuprind măsuri ce nu pot fi puse în executare deopotrivă sau care contrazic cele statuate asupra unor chestiuni litigioase intrate în autoritatea lucrului judecat.

În cauză, însă, prin hotărârea atacată, respectiv decizia nr. 148 din 12 martie 2025 s-a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de A. împotriva deciziei civile nr. 699 din 05.11.2024 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/2022, prin care a fost respins, ca inadmisibil, recursul formulat de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 59 A din 17 ianuarie 2024, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă prin care a fost menținută sentința civilă nr. 1922 din 23 februarie 2023 a Judecătoriei sectorului 2 București care a respins contestația împotriva executării silite formulată de contestatorul A., ca tardiv formulată.

Or, așa cum s-a reținut deja anterior, prin cererea de revizuire, nu se susține că decizia civilă nr. 148 din 12 martie 2025 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, ar nesocoti ordinea de drept statuată printr-o altă hotărâre judecătorească, ci se susține că ar exista o contrarietate între alte două hotărâri, respectiv între decizia civilă nr. 2361/2003 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și sentința civilă nr. 5269/2004 a Judecătoriei sectorului 2 București, ambele pronunțate în alte dosare.

Astfel, în cauza dedusă judecății, în promovarea căii de atac a revizuirii întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., nu se susține încălcarea, prin decizia a cărei revizuire se cere, respectiv decizia civilă nr. 148 din 12 martie 2025, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2024, a autorității de lucru judecat a unei alte hotărâri judecătorești, ci se afirmă că "decizia civilă nr. 2361/2003 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2003 se bucură de autoritate de lucru judecat față de sentința civilă nr. 5269/2004 a Judecătoriei sectorului 2 București, pronunțată în dosarul nr. x/2004, pronunțată ulterior".

Or, în absența oricăror argumente care să susțină încălcarea, prin pronunțarea deciziei a cărei revizuire se solicită, a efectului pozitiv al autorității de lucru judecat, prin indicarea și identificarea, în mod concret, a hotărârii judecătorești în raport de care a acest efect a fost încălcat, calea de atac pendinte este inadmisibilă.

În atare context, Înalta Curte constată că revizuentul ignoră, în mod nepermis, faptul că revizuirea în procesul civil român este un remediu procedural de excepție, menit să corecteze erori grave sau situații injuste care afectează substanța unei hotărâri definitive iar regimul său juridic este caracterizat prin norme de strictă interpretare.

În acest context, Înalta Curte reamintește că revizuirea nu este un "apel deghizat" și nici o cale de a exprima nemulțumirea despre modul în care s-au soluționat, la un moment dat anumite pricini, și nici pentru a ocoli autoritatea de lucru judecat, ci acționează într-un cadru bine delimitat, pentru a înlătura vicii deosebit de serioase ale hotărârii (vătămări procedurale majore, descoperirea ulterioară a unor elemente determinante, contrarietăți rezolvate între hotărâri, încălcări constatate de instanțe superioare, ș.a.).

Pe de altă parte, se reține că în privința limitării revizuirii asupra hotărârilor pronunțate în căi extraordinare, atât legea, cât și jurisprudența converg spre ideea că o hotărâre dată într-o cale extraordinară (recurs, contestație în anulare, revizuire) nu poate fi ea însăși atacată cu o nouă cale extraordinară decât dacă sunt întrunite riguros condițiile legale specifice, opinia doctrinară fiind unanimă în a sublinia că textul legal trebuie respectat întocmai: revizuirea nu poate deveni o cale de atac perpetuă.

Enumerarea hotărârilor revizuibile are caracter limitativ, iar extinderea revizuirii la alte categorii de hotărâri ar încălca principiul legalității și finalitatea instituției revizuirii (aceea de a corecta situații cu totul excepționale, nu de a oferi părților un nou ciclu de judecată).

În concluzie, revizuirea rămâne un instrument procedural valoros, destinat să mențină echilibrul între două imperative: legalitatea și justețea soluțiilor definitive, pe de o parte, și securitatea și stabilitatea raporturilor juridice, pe de altă parte.

Pentru toate aceste considerente, nefiind îndeplinită condiția reglementată de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. urmează a se respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 148 din 12 martie 2025, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2024.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 24 septembrie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.